Methana

Methana, un oraș și fost municipiu din peninsula Peloponez din Grecia, ocupă un promontoriu vulcanic care se extinde în Golful Saronic, în limitele administrative ale regiunii Attica. Unitatea municipală acoperă 50,161 kilometri pătrați și a înregistrat 1.352 de locuitori la recensământul din 2021, în timp ce orașul în sine număra 892 de locuitori în 2011. Situat la nord de artera principală care leagă Galatas și restul Peloponezului, Methana se află la poalele Muntelui Helona, ​​care se ridică la 740 de metri și servește drept punct central al unei peninsule care se distinge prin izvoarele sale geotermale și narațiunile istorice stratificate.

Geneza peninsulei este în întregime vulcanică, cuprinzând peste treizeci de centre de erupție care marchează segmentul cel mai vestic al arcului vulcanic din Marea Egee, alături de Milos, Santorini și Nisyros. Ultima erupție documentată a avut loc în secolul al III-lea î.Hr., în apropiere de ceea ce este acum Kameni Chora, un eveniment relatat de observatori clasici precum Strabon, Ovidiu și Pausanias. Investigațiile geologice efectuate de specialiștii de la ETH Zürich din 1991 au produs o hartă topografică cuprinzătoare la o scară de 1:25.000, o reprezentare tridimensională interactivă accesibilă online și o arhivă fotografică care depășește zece mii de diapozitive. De pe înălțimile peninsulei, privitorul are o panoramă ce cuprinde câmpiile nord-estice ale Argolidei, contururile sud-estice ale Corinthiei, Insulele Saronice Egina și Salamina și zonele estice ale peninsulei Atica.

Terenul orașului Methana este marcat de o coloană muntoasă centrală, cu pante acoperite de tufișuri și pășuni ierboase care încadrează văi mici. Spre vest, o creastă de trei kilometri coboară spre un pârâu îngust flancat de stânci, în timp ce grupurile rezidențiale se agață de țărm, unde câmpia cunoscută sub numele de Throni se deschide spre mare. Pășunile naturale care înconjoară orașul Methana atestă secole de activitate pastorală, pe fundalul unor creste care canalizează pâraie montane ocazionale către coasta stâncoasă.

Dovezile arheologice atestă ocupația umană pe peninsulă încă din anii 1500–1300 î.Hr., cea mai veche așezare fiind situată în apropierea satului modern Vathy. Studiul din secolul al XIX-lea al lui Michael Deffner a scos la iveală un tron ​​substanțial printre alte artefacte, iar o campanie arheologică sistematică a Universității din Liverpool și a Școlii Britanice din Atena în anii 1980 a identificat situri preistorice suplimentare. Acropola Palaiokastro, situată deasupra orașului Vathy, domină un peisaj care, în epoca ptolemeică, a găzduit portul Arsinoe. Acolo, odinioară o fortificație se afla pe insulița Nisaki, păzind căile de acces maritime. O fortăreață de coastă cunoscută sub numele de Akropolis Oga, lângă Kypseli, subliniază în continuare importanța strategică a orașului Methana în epoca bronzului târziu. Săpăturile efectuate în 1990 sub conducerea lui Helene Konstolakis-Jiannopoulou au descoperit o așezare miceniană și capela Agios Konstantinos și Elenis, unele dintre descoperirile cărora sunt acum adăpostite în muzeele din Poros și Pireu. Inscripțiile din templul mortuar al lui Amenhotep al III-lea din Egipt, datând din secolul al XIV-lea î.Hr., par să includă o referință la Methana sub forma m-dj-n-ij.

În epoca clasică, Methana făcea parte din teritoriul Troezenului. Tucidide relatează că în 425 î.Hr. o forță ateniană comandată de Nicias, după ce a învins opoziția corintică, a construit un zid defensiv peste istm pentru a izola peninsula de continentul peloponezian. În perioada elenistică, controlul a trecut în mâinile dinastiei ptolemeice, iar promontoriul a fost redenumit Arsinoe în onoarea surorii și soției lui Ptolemeu. Când Pausanias a vizitat insula în secolul al II-lea d.Hr., a descris un templu dedicat lui Isis și statui ale lui Hermes și Heracle situate în agora, o dovadă a fuziunii tradițiilor religioase egiptene și grecești de pe peninsulă.

După antichitate, înregistrările scrise despre Methana au rămas mute pe parcursul epocii bizantine și otomane, însă rămășițele materiale sugerează continuitatea locuirii. Ruinele bazilicilor și bisericilor datând de la sfârșitul secolului al VI-lea sau începutul secolului al VII-lea indică existența unor comunități creștine timpurii. Două așezări bizantine principale par să fi apărut la Panagitsa și în apropierea vârfurilor Profetului Elias și Helona, ​​în timp ce un al treilea loc s-a dezvoltat la vest de Kounoupitsa, unde se află încă biserica Agia Barbara și capelele cu fresce din secolul al XIII-lea ale lui Agios Dimitrios și Agios Ioannis Teologul. Peninsula pare să fi evitat valurile de incursiuni slave care au afectat regiunile învecinate, dar înregistrările medievale menționează raiduri sporadice și o schimbare demografică în timpul secolului al XIV-lea, când grupurile arvanite s-au stabilit în zonă.

Izbucnirea Războiului de Independență al Greciei la începutul secolului al XIX-lea a adus un val brusc de refugiați - în principal femei și copii - care fugeau de represaliile otomane. Populația Methanei, care număra anterior în jur de 500-600 de locuitori, a crescut la 1.349 până în 1830. În 1826–27, filoelenul francez Charles Fabvier a ridicat o fortăreață pe istm pentru a securiza peninsula, iar în 1834 așezarea a fost constituită ca municipalitate în provincia Kalavria, alături de Troizina, Dryopi și Kalavria însăși. De-a lungul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, comunitatea și-a menținut profilul modest, axat pe pescuit, agricultură și izvoarele termale locale.

Reforma administrativă, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011, a fuzionat Methana cu municipalitatea vecină Troizina, creând noua municipalitate Troizinia-Methana, din care Methana rămâne o unitate municipală. Această unitate se împarte în patru comunități: Kounoupitsa (cuprinzând Kounoupitsa, Agios Georgios, Agios Nikolaos, Makrylongos și Palaia Loutra), Kypseli (incluzând Kypseli și Agioi Theodoroi), Loutropoli Methanon (cuprinzând Methana și Dritsaiika) și Megalochori (compusă din Megalochori, Vathy, Kaimeni Chora și Megalo Potami).

Renumele orașului Methana constă în apele sale termale, care au atras vizitatori încă din antichitate. Denumită oficial Loutropoleos Methanon - „Spa cu metan” - intrarea sudică a orașului este marcată de băile termale adiacente lacului sulfuros cunoscut sub numele de Vromolimni, o întindere de apă lungă de aproximativ 150 de metri și lățime de 50 de metri, alimentată de izvoare subterane. Medicii locali prescriu tratamente pentru reumatism, artrită, afecțiuni ginecologice și afecțiuni dermatologice. Vizavi de băi, portul Methana oferă locuri de acostare pentru navele care se îndreaptă spre Egina, Poros și Pireu. Un istm îngust leagă orașul de peninsula Nisaki, unde fundațiile unui castel din secolul al IV-lea î.Hr. și biserica Agii Anargyri mărturisesc atât arhitecturi defensive, cât și devoționale. De-a lungul promenadei de pe malul apei, o selecție de hoteluri modeste și taverne de familie oferă cazare și hrană călătorilor care vin să se scalde în izvoare și să călătorească dincolo de ele.

Dincolo de limitele orașului, un sanctuar micenian descoperit în 1990 se află la un kilometru nord-est de port, în timp ce la vest de Dritseika, rămășițele unui turn antic și ale unei așezări datând din epoca miceniană punctează câmpia Throni. De-a lungul peninsulei, poteci înguste șerpuiesc printre plantații de măslini și arbuști de maquis, oferind priveliști neîntrerupte asupra Golfului Saronic și a vârfurilor îndepărtate ale coastei argolice. Orarul feriboturilor leagă Methana de insulele înconjurătoare și de continent, asigurându-se că această comunitate - a cărei populație este de 1.097 de locuitori, inclusiv Dritseika - rămâne atât singular izolată, cât și accesibilă.

Methana apare ca un loc unde forțele focului și pietrei au modelat eforturile umane de-a lungul a trei milenii. Izvoarele sale termale păstrează o legătură vie cu terapiile clasice; vestigiile sale arheologice amintesc de straturi succesive de așezări; evoluția sa administrativă reflectă propriul proces de formare a statului-națiune al Greciei. De la cel mai vechi Tron al lui Vathy până la zidurile cetății Fabvier; de la practica cultului ptolemeic la rutinele contemporane ale orașelor balneare; Methana păstrează o conversație durabilă între topografie și aspirația umană. În fiecare piscină fierbinte și în fiecare ruină de granit, peninsula invită la reflecție asupra rezistenței comunității și a continuității profunde care leagă trecutul de prezent.