Draadjesvlees este un preparat neerlandez din carne de vită gătită îndelung, până când fibrele se desprind ușor. Numele face trimitere la această textură, asemănătoare unor fire. Această versiune urmează rețeta publicată de Albert Heijn și oferă șase porții. Carnea se gătește într-un sos cu ceapă, oțet și ketjap manis, apoi vasul este pus la cuptor. Păstrăm denumirea originală și explicăm preparatul în română, fără să îl redenumim după o mâncare locală doar pentru că metoda pare asemănătoare.
Versiunile de Draadjesvlees pot diferi prin condimentare, lichid și tipul vasului. Rețeta de față urmează o singură sursă și nu combină ingrediente din alte variante. Nici durata lungă nu garantează singură textura: contează bucata de carne și gătirea lentă, care înmoaie țesutul conjunctiv. Pentru cititor, indiciul practic de la final este clar: carnea trebuie să se desfacă în fibre moi când este apăsată cu o furculiță, iar sosul se reduce în ultima oră de cuptor.
Sursa folosește rib-runderlappen, o bucată neerlandeză de vită pentru gătire lentă. Nu atribuim acesteia o bucată românească exactă, deoarece nu am confirmat o echivalență. Căutați o bucată cu țesut conjunctiv, potrivită pentru înăbușire îndelungată, și tăiați-o în cuburi de aproximativ 2 cm. Bucățile uniforme se rumenesc mai previzibil. Gătiți în tranșe, astfel încât carnea să stea într-un singur strat și să se rumenească, nu să fiarbă în lichidul pe care l-ar lăsa într-un vas aglomerat.
Ketjap manis este un sos de soia dulce, cu consistență mai densă, întâlnit în comerțul din România sub acest nume și cu descrierea „sos de soia dulce”. Nu îl înlocuiți cu sos de soia sărat: dulceața, sarea și textura diferă. Rețeta-sursă indică opt eetlepels de oțet și șase eetlepels de ketjap manis. Conform măsurii casnice neerlandeze aprobate în proiect, o eetlepel are 12 ml; rezultă 96 ml de oțet și 72 ml de ketjap manis. Verificați eticheta, fiindcă produsul poate conține soia și grâu.
Topiți untul nesărat în vasul greu, rezistent la cuptor, apoi rumeniți carnea în tranșe. Scoateți fiecare tranșă cu spumiera, lăsând în vas grăsimea și sucurile rămase. Adăugați rondelele de ceapă și gătiți-le până se înmoaie, apoi încorporați făina. Cele cinci minute de amestecare și gătire a făinii formează baza sosului și reduc gustul de făină crudă. Păstrați ordinea acestor operații și nu aruncați depunerile rumenite de pe fundul vasului.
Sfărâmați cuburile de concentrat de vită în vas și adăugați apa, cuișoarele și frunzele de dafin. Amestecați și aduceți lichidul la clocot. Luați vasul de pe plită înainte să încorporați oțetul, ketjap manis și carnea rumenită. Folosiți un vas cu capac potrivit pentru cuptor, deoarece aceeași piesă de echipament este folosită mai întâi la rumenire și apoi la gătirea lentă. Verificați că mânerul și capacul sunt rezistente la temperatura indicată înainte de a-l muta.
Acoperiți vasul și puneți-l pe grătarul din mijloc al cuptorului preîncălzit la 140 °C. Lăsați carnea să se înăbușe patru ore cu capacul pus. Apoi ridicați capacul cu grijă, amestecați și continuați gătirea încă o oră fără capac, pentru ca sosul să scadă. Durata de cinci ore este cea a rețetei-sursă; la final verificați textura, nu doar ceasul. Carnea trebuie să se desprindă ușor în fibre moi. Dacă rămâne tare, continuați gătirea blândă și verificați din nou.
Cuișoarele și frunzele de dafin parfumează sosul, dar trebuie scoase înainte de servire. Rețineți câte ați pus, ca să le găsiți mai ușor în sosul închis la culoare. Gustați înainte să adăugați sare: cuburile de concentrat și ketjap manis contribuie deja la gustul sărat. Adăugați piperul negru la final. Albert Heijn recomandă piure de cartofi și varză roșie ca garnituri. Acestea însoțesc carnea, nu se gătesc în vas, iar sursa nu precizează cantități pentru ele.
Împărțiți resturile în recipiente puțin adânci, ca să se răcească mai repede, și puneți-le la frigider în cel mult două ore. Păstrați-le la rece și consumați-le în două zile. Reîncălziți numai porția care urmează să fie mâncată, până când este fierbinte în întregime și începe să iasă abur. Sosul se poate îngroșa după răcire; dacă este nevoie, adăugați puțină apă când îl reîncălziți. Nu lăsați vasul mult timp la temperatura camerei. Aceste indicații urmează regulile proiectului și nu introduc o temperatură de reîncălzire nesusținută.