Horchata de Nabón provine din cantonul montan Nabón, în Azuay, unde familiile locale cultivă plante aromatice și flori. Ghidul oficial de turism al Ecuadorului descrie băutura ca pe un amestec de plante și flori, servit cald sau rece, cu suc de lămâie. Este o specialitate locală documentată și legată de comunitățile agricole din zonă. Sursele nu confirmă că ar fi o băutură națională oficială sau o rețetă unică pentru tot Ecuadorul.
Descrierile publicate arată că amestecurile diferă în funcție de producător și perioadă. Un studiu despre asociația producătorilor de horchata din Cochapata, în cantonul Nabón, consemnează un plic de 36 g care ajunge pentru 5 l de băutură. Un studiu mai vechi privind o asociație din Nabón enumeră nouă plante: cedrón, toronjil, mentă, verbină cu aromă de lămâie, trandafiri, mușețel, ataco, anason verde și frunze de portocal. Un studiu ulterior despre producție documentează un alt amestec, cu zece poziții, material suplimentar de trandafir și proporții diferite. Acestea sunt înregistrări despre produse și perioade specifice, nu o listă universală de ingrediente.
Pentru această rețetă, folosiți un plic de 36 g de amestec uscat pentru horchata în stil Nabón și 5 l de apă potabilă. Dacă achiziționați un amestec local ambalat, verificați eticheta, deoarece compoziția poate varia. Dacă pregătiți amestecul acasă, cumpărați fiecare plantă uscată menționată de la un furnizor de încredere de produse alimentare sau plante și păstrați denumirile folosite de acesta; numele populare locale nu corespund întotdeauna unei singure specii botanice. Nu folosiți plante sălbatice neidentificate și nu considerați amestecul un medicament.
Studiul ambalajului citat confirmă greutatea amestecului și randamentul băuturii, dar nu oferă o metodă completă de preparare acasă și nici un timp universal de infuzare. Prin urmare, metoda de mai jos este o sugestie editorială pentru folosirea practică a proporției documentate: încălziți apa, infuzați plicul cu vasul acoperit, apoi strecurați. Începeți cu aproximativ 10 minute. Acesta este un timp inițial propus, nu o durată tradițională documentată sau impusă de sursă. O infuzare mai lungă poate da un gust mai intens sau astringent; gustați înainte de a prelungi timpul.
Folosiți o cratiță mare curată sau un vas termorezistent, suficient de încăpător pentru 5 l, o cană gradată și o sită fină dacă amestecul nu este ambalat în plic. Aduceți apa la punctul de fierbere și opriți focul. Puneți plicul sau plantele într-un săculeț curat, reutilizabil, pentru infuzare și acoperiți vasul. După aproximativ 10 minute, gustați o cantitate mică. Pentru o infuzie mai intensă, lăsați câteva minute în plus; scoateți săculețul sau strecurați amestecul liber când aroma de plante și flori este echilibrată. Dacă infuzia este prea concentrată, adăugați puțină apă fierbinte. Aceasta este o recomandare editorială, nu o cantitate indicată pe eticheta asociației.
Informațiile turistice din Azuay menționează că horchata din Nabón se servește caldă sau rece, cu suc de lămâie. După strecurare, adăugați sucul treptat pentru a regla aciditatea. Sursele folosite pentru această rețetă nu specifică zahăr, așa că nu l-am inclus; dacă doriți, fiecare persoană își poate îndulci paharul la servire. Pentru servire rece, răciți rapid infuzia într-un vas puțin adânc sau într-o baie de gheață, apoi puneți-o la frigider. Nu lăsați o oală mare să se răcească ore întregi la temperatura camerei.
Horchata de Nabón arată cum o băutură poate avea importanță locală fără să reprezinte un standard național. Producătorii din Nabón cultivă și usucă plante pentru amestecurile lor, iar listele și proporțiile din studii diferă. Separarea proporției documentate dintre plic și apă de compoziția variabilă a plantelor face metoda de acasă clară, fără a pretinde că toate familiile folosesc aceleași plante.
Folosiți apă potabilă și ustensile curate. Puneți infuzia strecurată la frigider în cel mult 2 ore, sau într-o oră dacă temperatura camerei depășește 32 °C. Păstrați-o acoperită la 4 °C sau mai puțin și consumați-o în 3–4 zile. Aruncați-o dacă își schimbă mirosul sau aspectul ori face bule de gaz. Acestea sunt recomandări actuale de păstrare în siguranță, nu afirmații despre practica tradițională.