Encocado de cangrejo azul este asociat cu Sálima, o parohie de coastă din cantonul Muisne, provincia Esmeraldas. Este o variantă regională a preparatelor de coastă în care fructele de mare locale sunt gătite în lapte de cocos. Pagina turistică din Sálima publică o rețetă cu crab albastru de uscat și leagă preparatul de festivalul gastronomic anual al crabului, din octombrie. Sursele confirmă tradiția locală din Sálima și împrejurimi, dar nu îl prezintă drept preparat național oficial al Ecuadorului. De aceea păstrăm numele spaniol și precizăm originea.
Crabul albastru din această rețetă este Cardisoma crassum, o specie diferită de crabul roșu de mangrovă. O cercetare ecuadoriană despre bucătăria de coastă descrie carapacea albăstruie și prezența speciei în nordul provinciei Esmeraldas. Localnicii intervievați spun că are carnea puțin mai dulce și potrivită pentru encocado. Numele exact al speciei evită reducerea preparatului la orice crab gătit în lapte de cocos. Aceasta nu înseamnă că specia trăiește numai în Sálima sau că preparatul reprezintă tot Ecuadorul.
Lista locală începe cu o sarta de crabi, o nucă de cocos mare și cinci plantain copți. Mai include ceapă roșie, ardei, usturoi, partea albă a cepei verzi, chiyangua, chimion și sare. Sursa nu precizează câți crabi sau ce greutate are o sarta, așa că nu se poate indica exact numărul porțiilor. Plantainul rămâne întreg. Dacă este copt, dar încă ferm, metoda locală recomandă să fie lovit ușor cu un pisălog de lemn, nu tăiat.
Tehnica principală constă în obținerea laptelui de cocos în două runde separate. Potrivit sursei din Sálima, pentru prima extracție, mai consistentă, se folosește un pahar de apă, iar pentru a doua trei pahare. O sursă universitară despre encocados din Esmeraldas descrie și ea amestecarea din nou a resturilor de cocos cu apă caldă pentru a obține a doua extracție. Deoarece volumul paharului nu este precizat, folosim 240 ml: 240 ml pentru prima extracție și 720 ml pentru a doua. Este o standardizare practică; randamentul depinde și de mărimea și umiditatea nucii de cocos.
A doua extracție ajunge prima în oală, împreună cu crabii, refrito și plantainul întreg. Refrito este baza călită din ceapă roșie, ardei, ceapă verde, usturoi și chimion. Uleiul nu apare în lista locală de ingrediente, deși metoda cere pregătirea refrito. Prin urmare, 30 ml de ulei neutru este o cantitate inițială editorială clar marcată, nu o măsură din sursă. Sursa nu precizează nici culoarea ardeilor sau mărimea cepei. Adăugați sare după gust.
Când carnea crabului este fermă, sidefată și opacă, iar plantainul este moale, se adaugă prima extracție și frunzele de chiyangua. Pagina din Sálima indică fierberea fără capac în ultimele zece minute: acoperirea poate separa sosul de cocos sau îl poate face apos. Timpul depinde de mărimea crabilor și de cât de copți sunt plantainii. De aceea, timpul din rețetă este o estimare practică, nu un interval fix din sursă. Ordinea laptelui de cocos rămâne importantă: prima extracție, mai consistentă, se adaugă abia la final.
Chiyangua se mai numește culantro sau recao în alte regiuni. Este o plantă aromatică diferită de coriandru, chiar dacă unele nume traduse pot suna asemănător. Adăugați cele patru frunze la final. Serviți encocado cald, cu orez alb simplu separat. Orezul absoarbe sosul de cocos, iar crabii și plantainul întreg rămân ușor de recunoscut. Pagina locală nu precizează cantitatea de orez, așa că nu inventăm o porție fixă pentru garnitură.
Înainte de cumpărare sau captură, verificați regulile ecuadoriene actuale pentru această specie. Perioadele de prohibiție diferă în funcție de specie și an; datele din anunțuri vechi nu reprezintă un calendar permanent. Păstrați crabii vii la rece până la gătire și separat de alimentele gata de consum. Puneți rapid resturile în recipiente joase, închise, refrigerați-le în cel mult două ore și consumați-le în trei-patru zile. La reîncălzire, aduceți crabul și sosul la 74 °C; păstrați orezul separat.