Haemul-pajeon (해물파전) este o clătită coreeană sărată, prăjită în tigaie; haemul înseamnă fructe de mare, iar pa se referă la ceapa verde. Preparatul face parte din familia jeon, în care ingredientele sunt legate cu un strat subțire de aluat și prăjite în ulei. În această variantă, firele lungi de ceapă verde formează baza verde, iar creveții și calamarul adaugă dulceață naturală și o textură elastică. Aluatul fluid le ține împreună fără să le acopere. Rezultatul urmărit are o suprafață rumenă și crocantă, cu un mijloc fraged și bine gătit, nu gros și pâinos.
Modul de așezare diferă de la un bucătar la altul. Unii încorporează toate ingredientele în aluat; alții aranjează ceapa verde în tigaie, toarnă aluatul deasupra și adaugă fructele de mare și oul. Aici folosim a doua variantă, ca firele de ceapă să rămână vizibile, iar clătita să poată fi întoarsă ca o singură bucată. Cantitățile dau două clătite subțiri într-o tigaie de 26 cm, un format practic pentru gătitul acasă. Este o adaptare măsurată pentru bucătăria de acasă, nu o formulă unică pentru toate bucătăriile coreene. Alte versiuni pot folosi amestec gata pentru clătite, mai multe fructe de mare, scoici, midii, stridii sau puțin ardei iute roșu.
Aluatul combină făină albă de grâu și amidon de cartofi. Făina formează structura, iar amidonul ajută suprafața să devină ușor crocantă. Apa rece păstrează aluatul fluid, iar câteva cocoloașe mici nu sunt o problemă. Amestecați numai până dispar zonele de făină uscată. Dacă bateți prea mult, glutenul se dezvoltă și clătita subțire poate deveni mai tare. Aluatul trebuie să curgă printre ceapa verde și fructele de mare, nu să formeze o pătură groasă. Dacă pare foarte gros după ce a stat puțin, amestecați scurt; nu adăugați apă fără măsură, deoarece și umezeala legumelor și a fructelor de mare influențează gătirea.
Uscarea ingredientelor ajută la obținerea texturii potrivite. Spălați și scurgeți ceapa verde, apoi tamponați-o până se usucă înainte să o tăiați la lungimea care încape în tigaie. Despicați pe lungime părțile albe groase, ca să se înmoaie aproximativ în același timp cu cele verzi. Scurgeți creveții cruzi și calamarul curățat, apoi tamponați-le până se usucă; lichidul în exces răcește tigaia și poate lăsa mijlocul clătitei moale. Tăiați fructele de mare în bucăți mici și uniforme, pentru a se distribui bine și a se găti în același interval. Țineți fructele de mare crude și ustensilele folosite separat de alimentele gata de consum, apoi spălați-vă pe mâini și curățați suprafețele.
Sosul de înmuiat este intenționat puțin și acrișor. Sosul de soia aduce sare și gust umami, iar oțetul de orez și apa îl fac mai ușor; puțin zahăr echilibrează aciditatea. Gochugaru și ceapa verde sunt opționale, așa că puteți servi sosul și fără iuțeală. Gustați înainte de servire și ajustați doar cantitatea de ardei opțional. Clătita este asezonată discret, deci sosul ar trebui să fie echilibrat, nu excesiv de sărat sau acru. Îl puteți pregăti înainte să începeți prăjirea și îl puteți ține la temperatura camerei cât timp gătiți clătitele.
Folosiți o tigaie largă și încălziți-o înainte să turnați prima cantitate de ulei. Așezați ceapa verde într-un strat compact, turnați jumătate din aluatul fluid, apoi distribuiți jumătate din creveți și calamar. Stropiți cu puțin ou bătut pentru a lega suprafața și a forma zone rumene. Lăsați prima parte să se gătească fără să mutați sau să apăsați repetat clătita. Când marginile se întăresc, iar baza este bine rumenită, strecurați o spatulă lată pe sub mijloc și întoarceți-o hotărât. Dacă se închide la culoare înainte să se închege aluatul, reduceți puțin focul; reglarea treptată este mai ușor de controlat decât o cifră fixă a plitei.
După ce întoarceți clătita, turnați puțin ulei pe margine, ca să ajungă dedesubt, apoi prăjiți până se încheagă aluatul și oul. Creveții trebuie să devină alb-perla sau albi și opaci, iar calamarul opac și ferm. Aceste indicii se referă la aceste fructe de mare; temperatura recomandată pentru pește nu este o verificare universală pentru creveți. Repetați cu ingredientele rămase. Dacă vă este greu să întoarceți o clătită mare, împărțiți aceleași ingrediente în patru clătite mai mici. Acestea sunt mai ușor de manevrat și au mai multă margine crocantă, dar se pot găti mai repede, așa că supravegheați-le.
Tăiați clătitele în bucăți și serviți-le imediat, cu sosul de înmuiat. Haemul-pajeon se servește adesea ca aperitiv sau gustare de împărțit; sursele culinare coreene menționează și asocierea jeon cu makgeolli, precum și legătura populară cu zilele ploioase. Acesta este un context de servire, nu o cerință a rețetei. Clătitele sunt cel mai crocante imediat după prăjire. Puneți resturile într-un recipient puțin adânc și răciți-le prompt; reîncălziți-le până la 74 °C. Tigaia poate reda o parte din crocant, deși suprafața se va înmuia cât timp sunt păstrate. Rețeta conține grâu, ouă, soia, crustacee și moluște; înlocuirea ingredientelor pentru evitarea alergenilor creează o altă versiune, care trebuie evaluată separat.