Sarmalele moldovenești sunt asociate cu regiunea istorică Moldova din estul României de astăzi. Denumirea regională nu se referă aici la Republica Moldova. Rețetele diferă de la o zonă și o gospodărie la alta; sursele culinare românești descriu variante cu foi de varză murată, carne de porc sau amestec de porc și vită, orez, roșii, afumătură și verdețuri. Această rețetă reunește câteva dintre aceste ingrediente într-o variantă măsurată pentru gătit acasă, fără să pretindă că este singura formulă moldovenească.
Umplutura combină carnea de porc, mai fragedă, cu cea de vită, care aduce un gust mai ferm și mai pronunțat. Orezul cu bob rotund absoarbe lichid în timpul coacerii, iar ceapa înmuiată îi dă umpluturii umiditate și aromă. Pieptul de porc afumat, deja gătit, se așază între straturi și parfumează varza și sosul de roșii. Mărarul și cimbrul completează profilul aromatic; puțin vin alb sec adaugă lichidului o notă acidulată și aromă fără să domine gustul.
În descrierile sarmalelor moldovenești apare adesea dimensiunea lor redusă. Pentru o rulare ușor de făcut acasă, această rețetă urmărește sarmale compacte, lungi de aproximativ 4–5 cm, nu foarte mărunte. Dimensiunea este o alegere practică a rețetei, nu o măsură regională obligatorie. Puneți o cantitate modestă de umplutură pe fiecare foaie și nu strângeți ruloul, deoarece orezul trebuie să aibă loc să se umfle. Așezarea cu îmbinarea în jos ajută sarmalele să-și păstreze forma. Frunzele mici pot fi tocate pentru baza oalei, iar o ruptură mică poate fi peticită cu o bucată de altă frunză.
În unele variante, lichidul de gătire poate include vin alb. Aici, vinul se combină cu apă fierbinte și passata de roșii, astfel încât lichidul să acopere uniform straturile fără să le înece. Dacă nu doriți să gătiți cu vin, înlocuiți-l cu aceeași cantitate de apă fierbinte și 1 linguriță de oțet de vin blând; adăugați oțetul în lichid, nu direct în carnea crudă. Gustați varza înainte să decideți dacă trebuie înmuiată. Frunzele foarte sărate pot sta câteva ore în apă rece, schimbată o dată sau de două ori, în timp ce cele mai blânde pot necesita doar clătire.
Tăiați numai partea cea mai groasă a nervurii, ca foile să se plieze fără să se rupă. Tocați restul verzei pentru fundul și suprafața oalei. Înmuiați ceapa și încălziți orezul scurt cu pasta concentrată de tomate, dar răciți complet acest amestec înainte să îl puneți peste carnea crudă. Amestecați umplutura doar cât să se distribuie ingredientele. Dacă bucătăria este caldă, acoperiți bolul și puneți-l la frigider cât timp rulați sarmalele.
Așezați varza tocată la bază, apoi sarmalele și fâșiile de piept afumat între straturi. Roșiile cuburi, passata, verdețurile, foile de dafin, vinul rămas și apa fierbinte formează lichidul de gătire. Turnați-l pe lângă sarmale până ajunge puțin sub stratul de sus; sarmalele vor lăsa și ele lichid în timpul coacerii. Oala acoperită și cuptorul la 160 °C mențin fierberea domoală, ceea ce dă timp orezului să se gătească și frunzelor să se înmoaie fără să se desfacă. Verificați după 90 de minute și completați cu apă fierbinte dacă nivelul a scăzut. Aspectul exterior nu confirmă singur siguranța cărnii tocate: măsurați centrul celei mai mari sarmale cu un termometru curat și verificați pragul de 71 °C.
După coacere, lăsați oala acoperită 15 minute; umplutura se așază, iar sarmalele se scot mai ușor. Serviți-le calde, cu mămăligă, smântână, murături sau un ardei iute proaspăt, ca opțiuni de acompaniament. Pentru resturi, folosiți recipiente puțin adânci și puneți-le la frigider în cel mult 2 ore, sau într-o oră dacă temperatura camerei depășește 32 °C. Păstrați-le la 4 °C sau mai rece și consumați-le în 3–4 zile. Reîncălziți până când centrul ajunge la 74 °C.