Gogoșile sunt un desert cunoscut în bucătăria de casă românească: rondele moi din aluat dospit, prăjite până se rumenesc și pudrate cu zahăr cât sunt calde. Nu au gaură în mijloc. Sub acest nume există multe variante de familie, de la aluaturi simple, apropiate de pâine, la formule mai bogate cu lapte, gălbenușuri și unt. Rețeta de față urmează varianta îmbogățită cu gălbenușuri, coajă de lămâie și unt, modelată prin decuparea unor rondele și prăjită fără umplutură.
Aluatul trebuie să fie moale, dar după frământare să devină neted și elastic. Făina absoarbe lichidul diferit în funcție de tip și de condițiile de păstrare, așa că păstrați deoparte o lingură de lapte și adăugați-o numai dacă aluatul pare rigid. Untul intră după ce ingredientele s-au legat; adăugarea lui treptată ajută aluatul să îl încorporeze fără să devină gras. La prima dospire, urmăriți dublarea volumului, nu doar cronometrul, deoarece temperatura camerei și activitatea drojdiei diferă.
Drojdia uscată instant simplifică pregătirea. Laptele călduț o ajută să se disperseze, dar laptele fierbinte o poate slăbi. O spumă ușoară la suprafață este un semn util că drojdia este activă. Dacă amestecul rămâne plat după zece minute, verificați drojdia înainte să continuați. Coaja de lămâie se rade numai din partea galbenă, fără stratul alb amar. Gălbenușurile și untul adăugate ulterior dau aluatului o textură mai fragedă și o aromă discretă, fără să acopere gustul de bază.
După ce aluatul și-a dublat volumul, întindeți-l uniform la o grosime de 1–1,5 cm și decupați 18 rondele de aproximativ 8 cm. Adunați resturile cu grijă și întindeți-le din nou o singură dată; frământarea repetată poate face ultimele gogoși mai tari. A doua dospire, scurtă, lasă rondelele să se relaxeze și să se umfle puțin înainte de prăjire, astfel încât interiorul să se gătească înainte ca exteriorul să se închidă prea mult la culoare. Acoperiți-le cât se odihnesc, pentru a nu forma o crustă uscată.
Temperatura uleiului influențează atât culoarea, cât și textura. Intervalul de 170–175 °C oferă aluatului timp să se gătească înainte ca suprafața îndulcită să devină prea închisă. Puneți doar câteva rondele odată, deoarece aluatul rece scade temperatura uleiului. Întoarceți-le când prima parte este aurie, apoi reglați flacăra între tranșe și așteptați ca uleiul să revină în interval. Termometrul pentru prăjit oferă o indicație mai sigură decât aspectul uleiului.
O oală adâncă, grea și stabilă ajută la ținerea uleiului sub control. Coborâți rondelele cu grijă și țineți mâinile, apa și ustensilele ude departe de vas. Nu lăsați uleiul nesupravegheat. Scurgeți gogoșile pe un grătar, apoi cerneți zahăr pudră deasupra cât sunt calde. Zahărul aderă într-un strat fin, fără să ascundă suprafața rumenită. Lăsați-le să se răcească suficient înainte de servire; miezul trebuie să rămână fraged și ușor aerat.
În Banat, un preparat apropiat este numit adesea crofna, iar în alte regiuni și familii se păstrează denumiri și proporții diferite. Unele rețete formează bile, altele decupează rondele; se schimbă și cantitățile de ou sau de grăsime. Aceste diferențe țin de gătitul obișnuit de acasă și nu justifică o singură formulă națională. Aici, numele gogoși desemnează forma rotundă bine cunoscută, iar cantitățile testate fac aluatul suficient de moale pentru dospire, dar încă ușor de întins și decupat.
Serviți gogoșile în ziua în care le prăjiți, când miezul este cel mai fraged, iar exteriorul își păstrează textura plăcută. Sunt potrivite simple, alături de cafea sau ceai. După răcirea completă, le puteți umple cu gem gros de prune ori cremă de patiserie, ca variantă de servire. Rețeta măsurată rămâne fără umplutură, pentru ca rondelele să se prăjească uniform și miezul să rămână ușor. La final este suficient un strat fin de zahăr pudră.
Aluatul crud conține lapte, unt și gălbenușuri; nu îl gustați înainte de prăjire și spălați mâinile și suprafețele după modelare. Țineți aluatul acoperit în timpul dospirii. Puneți gogoșile rămase într-un recipient acoperit la frigider în cel mult două ore și păstrați-le la maximum 4 °C; consumați-le în trei-patru zile, deși miezul se va înmuia în timp. În timpul prăjirii, rămâneți lângă oală și țineți apa departe de ulei. Dacă uleiul ia foc, nu folosiți apă: acoperiți vasul cu un capac metalic sau folosiți un stingător potrivit pentru bucătărie.