Bateți ouăle cu sarea
Spargeți ouăle într-un bol mare, adăugați sarea fină și bateți până când albușurile și gălbenușurile se omogenizează. Măsurați laptele, apa minerală și untul topit înainte să începeți să încorporați făina.
Gătiți clătite românești subțiri într-o tigaie unsă ușor, umpleți-le cu dulceață acrișoară de vișine și împăturiți-le.
Clătite românești cu dulceață de vișineClătitele românești subțiri se umplu cu dulceață de fructe și se împăturesc. Această variantă de casă folosește dulceață acrișoară de vișine.
Clătite cu dulceață sunt clătite românești subțiri, servite cu dulceață de fructe. Aluatul se toarnă într-o tigaie caldă, se întinde într-un strat subțire și uniform prin rotirea tigăii, apoi se gătește scurt pe ambele părți. În această variantă, dulceața groasă de vișine aduce o notă fructată și acrișoară, care echilibrează clătita simplă. Numele românesc este redat adesea ca „clătite cu dulceață”; rețeta de față specifică umplutura de vișine și o porționează pentru 14 clătite.
Aluatul nu conține zahăr în mod intenționat. Astfel, clătitele rămân flexibile, iar dulceața oferă gustul dulce. Stratul subțire se gătește și mai uniform fără ca zahărul adăugat să se închidă repede la culoare. Ouăle leagă compoziția, laptele îi dă consistență, iar apa minerală o subțiază. Puțin unt topit adaugă frăgezime și gust. Cantitățile urmează o rețetă românească de casă cu trei ouă, 300 g de făină, aceeași cantitate de lapte și mai multă apă minerală; untul se încorporează după amestecarea celorlalte ingrediente.
Încorporați făina în ingredientele lichide în mai multe etape, în loc să o turnați pe toată deodată. Alternarea făinii cu laptele ajută la formarea unor cocoloașe mai mici, care se desfac mai ușor. Adăugați untul răcit abia după ce aluatul a devenit fin, apoi reglați consistența cu apă minerală. Aluatul trebuie să curgă ușor de pe polonic și să se întindă când înclinați tigaia. Făinurile absorb cantități diferite de lichid, așa că păstrați puțină apă minerală pentru ajustarea finală.
O scurtă perioadă de odihnă face aluatul mai previzibil. Zece minute sunt suficiente pentru ca făina să absoarbă lichidul; aluatul se poate îngroșa puțin în acest timp. Amestecați-l ușor și adăugați un strop de apă dacă nu mai curge într-un fir subțire. Nu este nevoie de o așteptare lungă, astfel încât odihna intră în timpul de pregătire și nu transformă rețeta într-un proiect pentru toată ziua.
Prima clătită vă ajută să apreciați temperatura tigăii. La foc mediu, o picătură de aluat trebuie să sfârâie ușor fără să se ardă. Folosiți doar o peliculă subțire de ulei: prea mult ulei gătește aluatul neuniform, iar o suprafață uscată poate prinde marginile delicate. Turnați un polonic mic în mijloc și rotiți tigaia imediat. Stratul subțire se gătește repede și rămâne suficient de moale pentru a fi împăturit.
Așteptați ca suprafața lucioasă să devină mată și marginea să pară uscată și ușor aurie înainte de a întoarce clătita. Strecurați o spatulă flexibilă pe dedesubt și ridicați cu grijă; dacă se împotrivește, mai lăsați-o câteva secunde. A doua parte are nevoie de mult mai puțin timp, de regulă 20–30 de secunde. Puneți clătitele gata pe o farfurie. Dacă tigaia se încinge prea tare, reduceți focul pentru scurt timp, ca următoarele clătite să se rumenească uniform.
Dulceața de vișine se potrivește cu aluatul neutru, dar trebuie să fie groasă ca să nu curgă după împăturire. Întindeți o cantitate mică doar pe o parte din clătită și împăturiți-o în două sau în patru. O umplutură modestă este mai ușor de mâncat și lasă aroma fructului să se simtă. Dacă dulceața are bucăți mari, distribuiți-le cu dosul unei linguri pentru a împături fiecare porție fără dificultate.
Serviți clătitele calde, la scurt timp după umplere. Le puteți și stivui goale și umple la masă, ca să rămână moi. Familiile din România folosesc diferite dulcețuri și metode de casă; rețeta aceasta nu pretinde că există o singură umplutură fixă. Ea notează o variantă practică cu dulceață de vișine, care poate fi înlocuită, dacă este nevoie, cu o altă dulceață groasă de fructe.
Aluatul conține ou crud și lapte, așa că păstrați-l acoperit cât se odihnește și nu îl gustați înainte de gătire. Răciți repede aluatul rămas și gătiți-l în cel mult o zi pentru o textură cât mai bună. Puneți la frigider clătitele gătite și resturile umplute într-un recipient acoperit în cel mult două ore și consumați-le în trei până la patru zile. Reîncălziți resturile până sunt fierbinți în întregime. Aceste perioade urmează recomandările USDA FSIS pentru resturile perisabile.







Spargeți ouăle într-un bol mare, adăugați sarea fină și bateți până când albușurile și gălbenușurile se omogenizează. Măsurați laptele, apa minerală și untul topit înainte să începeți să încorporați făina.
Adăugați făina în patru sau cinci tranșe mici, alternând cu laptele și amestecând după fiecare adăugare. Când compoziția devine fină, încorporați untul topit și răcit. Turnați treptat apa minerală până când aluatul devine subțire și curge ușor de pe polonic. Câteva bule mici sunt în regulă; desfaceți cocoloașele de făină înainte să lăsați aluatul să se odihnească.
Acoperiți bolul și lăsați aluatul 10 minute la temperatura camerei. Această pauză scurtă îi dă făinii timp să absoarbă lichidul și face aluatul mai ușor de întins. Amestecați-l ușor înainte de gătire; dacă s-a îngroșat, subțiați-l cu puțină apă minerală.
Încingeți o tigaie largă la foc mediu până când o picătură de aluat sfârâie ușor. Ștergeți suprafața cu o peliculă foarte subțire de ulei neutru. Turnați un polonic mic și înclinați imediat tigaia, astfel încât aluatul să se întindă într-un strat subțire și uniform până la margini. Gătiți până când suprafața lucioasă devine mată, iar marginea se rumenește ușor, aproximativ 45–60 de secunde; desprindeți și întoarceți clătita. Gătiți-o pe a doua parte 20–30 de secunde, apoi puneți-o pe o farfurie. Ungeți din nou tigaia foarte ușor, la nevoie, și repetați.
Întindeți aproximativ 20 g de dulceață groasă de vișine pe jumătate din fiecare clătită caldă, lăsând o margine îngustă. Împăturiți-o în două, apoi din nou în patru. Serviți-o caldă, cât este fragedă, iar umplutura încă lucioasă.
Alternați cantități mici de făină și lapte în timp ce amestecați. Astfel obțineți mai ușor un aluat fin.
Aluatul trebuie să curgă ușor de pe polonic. Dacă se îngroașă cât se odihnește, adăugați puțină apă minerală.
Întindeți un strat subțire de ulei între clătite; o baltă de ulei poate rumeni marginile neuniform.
Așteptați să dispară luciul umed și să se desprindă marginile înainte de a strecura spatula sub clătită.
| Problemă | Ce trebuie făcut |
|---|---|
| Aluatul are cocoloașe | Încorporați făina treptat, alternând cu laptele. Zdrobiți cocoloașele încăpățânate de peretele bolului sau treceți aluatul printr-o sită înainte de odihnă. |
| Clătitele se rup când le întoarceți | Gătiți prima parte până când suprafața devine mată și marginile se desprind. Folosiți o spatulă flexibilă și subțire și nu întoarceți prea devreme. |
| Aluatul nu se întinde subțire | Adăugați puțină apă minerală. Aluatul trebuie să curgă de pe polonic; verificați dacă tigaia este caldă înainte de a-l turna. |
| Clătita se rumenește înainte să se închege | Reduceți puțin focul și ștergeți uleiul în exces. Focul mediu și constant lasă stratul subțire să se închege înainte de rumenire. |
| Ingredientul original | Înlocuitor practic | Ce se schimbă |
|---|---|---|
| Dulceață de vișine | Altă dulceață groasă de fructe | Folosiți aceeași cantitate de dulceață groasă de prune sau caise; varianta prezentată aici rămâne cea cu vișine. |
| Apă minerală | Apă plată | Adăugați treptat până când aluatul curge ușor. |
Clătitele sunt cele mai fragede imediat după gătire. Răciți și refrigerați prompt resturile perisabile.
Acoperiți aluatul crud rămas și puneți-l repede la frigider. Gătiți-l în cel mult o zi pentru o textură cât mai bună; aruncați aluatul care a stat la temperatura camerei mai mult de două ore.
Refrigerați clătitele gătite sau resturile umplute în cel mult două ore, într-un recipient acoperit. Consumați-le în trei până la patru zile.
Încălziți clătitele puțin într-o tigaie acoperită, la foc mic, sau la microunde până sunt fierbinți în întregime. Dacă le păstrați fără umplutură, adăugați dulceața după încălzire.
Clătitele sunt preparate românești subțiri, gătite în tigaie. Se umplu sau se servesc adesea cu dulceață de fructe, dar există și alte variante de casă.
Aluatul fără zahăr rămâne flexibil, iar dulceața îi dă gustul dulce. Clătita subțire se gătește și fără pete de zahăr care se închid repede la culoare.
Da. Formula folosește apă minerală, însă puteți subția aluatul și cu apă plată.
Le puteți găti, stivui, acoperi și păstra la frigider. Umpleți-le aproape de servire, ca dulceața să nu le înmoaie prea mult.