Cazuela de bacalao apare în capitolul despre Galápagos din Ecuador, un país de gastronomía infinita, carte publicată în 2024 de autorii ecuadorieni Carlos Cevallos Hermida și Juan Carlos Salazar. Rețeta 5.3.4 este inclusă între preparatele regiunii insulare a Ecuadorului. Această încadrare documentează legătura regională, dar nu îl stabilește drept preparat național oficial și nu afirmă că toate gospodăriile din insule îl gătesc la fel. Cazuela desemnează vasul de lut folosit în procedeul descris, așezat deasupra jarului.
Lista de ingrediente din carte este scurtă: câte o livră de bacalao și orez, o ceapă paiteña, doi ardei tocați, o linguriță de usturoi, un ají tocat, achiote, sare și piper, plus un ou fiert tare și tăiat felii. Codul se înmoaie 12 ore, apoi se spală, se curăță de piele și oase și se taie. În cazuela de lut deasupra jarului, peștele se rumenește cu achiote, după care se adaugă ceapa, ardeii, usturoiul și ají.
Apoi se pune orezul nefiert, se amestecă împreună cu celelalte ingrediente, se adaugă apa necesară și se gătește. Preparatul se servește în aceeași cazuela, cu felii de ou fiert tare deasupra. Sursa nu precizează numărul de porții, durata de gătire, soiul de orez sau volumul de apă. Nu dă nici mărimea legumelor, soiul de ají, forma și cantitatea de achiote; cantitățile de sare și piper lipsesc, de asemenea. Fotografia din carte pare să arate cartofi, dar aceștia nu apar în ingrediente sau în instrucțiuni, așa că nu sunt adăugați în rețetă.
Pentru ca rețeta să poată fi pregătită acasă, această versiune rotunjește fiecare cantitate de o livră la 450 g. Cântăriți codul sărat uscat înainte de înmuiere; cartea nu precizează dacă livrarea se referă la greutatea de dinainte sau de după înmuiere. Alegerea orezului alb cu bob lung este editorială, deoarece sursa nu precizează soiul. O ceapă paiteña medie, doi ardei dulci medii, un ardei ají proaspăt și mic și 30 ml de ulei cu achiote fac indicațiile generale mai ușor de urmat. Acestea sunt alegeri editoriale pentru gătitul acasă, nu fapte suplimentare din sursă.
Codul sărat are nevoie de timp pentru a absorbi apă. Sursa indică 12 ore de înmuiere; durata rămâne neschimbată, dar bolul acoperit trebuie ținut la frigider. Folosiți suficientă apă cât să acopere peștele, apoi aruncați-o. Clătiți codul cu grijă, fără stropire, păstrați-l rece cât pregătiți legumele și spălați toate ustensilele și suprafețele care au intrat în contact cu peștele crud. Îndepărtați resturile de piele și oase și tăiați peștele în șase bucăți mari. Sursa nu identifică soiul sau iuțeala lui ají, așa că intensitatea depinde de ardeiul proaspăt ales.
Sursa nu explică de câtă apă are nevoie orezul. Această versiune începe cu 1,2 l la 450 g de orez și gătește totul acoperit, la foc mic, timp de 25–30 de minute. Ambele valori sunt estimări practice pentru prepararea acasă, nu măsurători ale autorilor cărții. Amestecați o dată la jumătatea gătitului și urmăriți nivelul lichidului. Dacă boabele rămân tari după ce apa a fost absorbită, adăugați treptat apă fierbinte. Orezul trebuie să se înmoaie, iar preparatul să rămână gros și ușor de luat cu lingura, nu uscat și sfărâmicios.
Pentru că peștele se gătește împreună cu orezul, verificați cu un termometru cu citire rapidă temperatura în partea cea mai groasă a celei mai mari bucăți: trebuie să ajungă la 63 °C. FoodSafety.gov indică această temperatură finală pentru pește; aspectul nu înlocuiește măsurarea de siguranță necesară. Cantitatea de sare nu este specificată. Codul sărat poate asezona orezul și după înmuiere, așa că gustați preparatul după gătire și adăugați sare numai dacă este nevoie. Fierbeți oul separat până când albușul și gălbenușul sunt închegate, curățați-l, tăiați-l felii și folosiți-l la final, conform sursei.
Preparatul final cuprinde orez și bucăți de cod sărat, un refrito moale din ceapă și ardei, achiote și felii de ou fiert tare. Cele șase porții, legumele de mărime medie, alegerea ardeilor, uleiul cu achiote, cei 1,2 l de apă inițială și timpii de gătire pe plită sunt decizii explicite ale acestei versiuni pentru acasă. Numele și contextul geografic rămân legate de intrarea despre Galápagos din cartea ESPOCH; o singură rețetă publicată nu este prezentată drept reprezentativă pentru toți bucătarii insulelor sau drept preparat național al Ecuadorului.