Rosero quiteño face parte din tradițiile culinare regionale ale orașului Quito. În Quito, rosero este cunoscut drept un come y bebe tradițional, expresie care înseamnă literal „mănâncă și bea”. Numele surprinde felul în care se consumă: băutura se toarnă ca un lichid, dar conține destul fruct și porumb încât să poată fi luată și cu lingura. Mote este porumb fiert, iar în rețeta de aici boabele sunt tocate înainte de a fi amestecate cu fructele. Preparatul nu este un smoothie omogen; bucățile de fruct și mote trebuie să se distingă în pahar.
Formula de aici este pentru zece porții. Alte versiuni din Quito includ mote, chamburo, chilguacán, ishpingos, scorțișoară, cuișoare și agua carmelitana. Versiunea aceasta precizează cantitățile pentru fruct și mote și folosește carambolă în locul fructului chamburo, care nu era disponibil în sezonul descris. Rosero aparține repertoriului culinar din Quito, dar nu are o singură rețetă fixă și nici un statut oficial de preparat național. Varianta de față rămâne regională și nu reprezintă o formulă unică pentru Ecuador.
Mote Chillo aduce o textură moale, dar încă ușor fermă, și dă băuturii consistența care o face diferită de un suc strecurat. Cantitatea din formulă se referă la porumb fiert și curățat, nu la boabe uscate înainte de hidratare și gătire. Fierbeți și cântăriți porumbul înainte să-l adăugați. Apoi tocați-l mai mărunt decât boabele întregi, fără să-l transformați în pastă. Dacă rămân boabe mari, fiecare lingură va avea altă textură; dacă le pasați complet, băutura își pierde contrastele dintre lichid, fruct și mote.
Ananasul și babaco contribuie atât la bucățile vizibile, cât și la baza de fruct pasată. Împărțirea lor înainte de gătire este importantă: păstrați o parte tăiată cuburi, iar restul îl fierbeți sau îl pasați, după caz. Carambola se fierbe separat, până se înmoaie fără să se destrame. Această versiune folosește carambolă pentru fructul chamburo de sezon; nu le treceți pe amândouă ca ingrediente obligatorii. Căpșunile intră feliate, spre final, astfel încât să rămână vizibile. Dacă folosiți fructe foarte coapte, pulpa poate fi mai dulce și mai moale decât în varianta cu fructe ferme.
Cantitatea totală de zahăr este mare, dar rețeta nu precizează cât se folosește la fierberea fructelor și cât se păstrează pentru îndulcirea finală. Nu împărțiți arbitrar cantitatea și nu adăugați tot zahărul dintr-o dată. Puneți câte puțin în timp ce fierbeți fructele, apoi gustați amestecul înainte de a-l îndulci în continuare. Fructele foarte coapte pot necesita mai puțin; cele mai acrișoare pot cere o ajustare. Aceasta este o decizie practică pentru bucătăria de acasă, nu o regulă tradițională fixă.
Metoda menționează apă aromatizată cu coajă de portocală, dar lista de cantități nu oferă volum de apă și nici greutate pentru coajă. Folosiți apă potabilă cât este necesar pentru fierberea fructelor și infuzați separat câteva fâșii late de coajă. Încălziți blând și gustați des; fierberea îndelungată poate extrage amăreala din partea albă. Strecurați infuzia și adăugați-o puțin câte puțin la baza de fruct, până când amestecul este destul de fluid pentru a fi băut, dar suficient de consistent pentru a fi luat cu lingura. Vanilia rotunjește aroma fără să înlocuiască fructul.
După ce combinați fructele, piureurile, mote și infuzia, răciți amestecul cel puțin două ore. Frigul ajută aromele să se armonizeze și păstrează caracterul de băutură rece. Amestecați delicat înainte de a împărți porțiile, deoarece bucățile mai grele se pot așeza pe fund. Folosiți pahare sau boluri mici răcite și verificați ca fiecare porție să conțină atât lichid, cât și fruct și mote. Nu este nevoie de o garnitură care nu apare în formulă și nici de gheață, care ar dilua băutura pe măsură ce se topește.
Pentru că amestecul conține porumb gătit și fructe tăiate, răciți-l prompt într-un recipient curat, cu capac, și păstrați-l în frigider. Nu lăsați un castron mare pe masă pe toată durata servirii; scoateți doar cantitatea necesară și puneți restul la rece. Folosiți ustensile curate și urmați regulile locale de siguranță alimentară. Rețeta nu stabilește un termen de păstrare, așa că această rețetă nu inventează unul. Dacă băutura s-a îngroșat după răcire, adăugați puțină apă potabilă rece sau infuzie rece și amestecați până revine la textura potrivită.