Quesadillas de San Juan sunt prăjiturele dulci cu brânză, coapte în Quito. Numele poate aminti de quesadillas mexicane făcute cu tortilla, însă varianta din Quito are altă formă: un aluat subțire ale cărui patru colțuri se pliază peste o umplutură ușoară. Centrul rămâne descoperit, astfel încât brânza și marginile rumenite se văd după coacere. Descrierea „prăjiturele dulci cu brânză din Quito” explică forma și locul de origine și le deosebește de preparatele cu nume asemănător.
Legătura cu cartierul San Juan se regăsește în numele prăjiturii și în istoria brutăriei locale. Brutăria familiei Cobo este cunoscută pentru acest preparat, dar relatările locale spun că formula completă a familiei nu a fost publicată. Rețeta de mai jos este o adaptare de casă cu cantități precise, construită pe baza caracteristicilor documentate ale prăjiturii din Quito. Nu este o copie a rețetei brutăriei și nu promite un rezultat identic cu produsele acesteia. O tradiție regională nu înseamnă nici că fiecare gospodărie sau brutărie folosește aceleași ingrediente și tehnici.
Descrierile turistice și documentele culinare nu indică o singură formulă standard. Aluatul subțire și umplutura dulce cu brânză și ouă apar frecvent, însă sursele diferă în privința tipului de amidon, a proporțiilor și a metodei de aerare a umpluturii. De aceea, această rețetă organizează ingredientele într-o versiune măsurată, potrivită pentru un cuptor de casă. Nu este prezentată drept singura variantă corectă și nici drept formula unei anumite brutării.
Preparatul îmbină două texturi. Untul rece se încorporează în făină doar până când aluatul începe să se lege. Rezultatul este o foaie subțire și fragedă, care susține umplutura fără să o acopere complet. Cele patru colțuri se pliază spre centru și se fixează, în timp ce umplutura rămâne vizibilă între ele. Porțiile egale de aluat și discurile întinse subțire ajută la obținerea unor margini rumenite și a unui centru moale și aerat.
Umplutura conține brânză proaspătă din lapte de vacă, bine scursă, gălbenușuri, zahăr pudră, făină, vanilie și amidon de achira. Achira este o plantă cultivată în Anzi, iar amidonul ei apare în descrierile prăjiturilor din Quito. Este diferit atât de făina de grâu, cât și de amidonul de porumb, așa că ingredientul principal nu este înlocuit în tăcere. Dacă amidonul de achira nu este disponibil, amidonul de porumb poate fi o soluție practică pentru bucătăria de acasă. Înlocuirea poate schimba consistența și textura umpluturii; cele două ingrediente nu sunt identice.
Cele trei albușuri se bat separat până formează o spumă ușoară cu vârfuri moi, apoi se încorporează delicat în compoziția cu brânză. Aerul prins în spumă face umplutura mai ușoară, dar aceasta trebuie să rămână suficient de groasă pentru a fi luată cu lingura. Brânza proaspătă poate conține cantități diferite de apă, așadar scurgeți-o temeinic și sfărâmați-o înainte de amestecare. O umplutură prea fluidă poate curge prin centrul deschis. Amestecarea energică după adăugarea albușurilor pierde din aerul încorporat.
Ordinea de lucru este simplă: amestecați scurt aluatul, răciți-l 30 de minute, pregătiți umplutura în acest timp, apoi porționați și întindeți aluatul înainte de coacere. Timpul de răcire este inclus în durata totală. Nu frământați până când aluatul devine neted, deoarece lucrul excesiv îl poate întări după coacere. Cât timp întindeți un disc, păstrați acoperite și reci celelalte porții. Dacă untul se înmoaie și aluatul se lipește, răciți-l din nou pentru scurt timp. Porțiile egale ajută la obținerea a 12 prăjiturele de dimensiuni apropiate, cu umplutură distribuită echilibrat.
Coaceți la 180 °C. Intervalul de 18–22 de minute este orientativ; urmăriți și semnele de coacere: marginile devin aurii, iar umplutura se umflă și se încheagă, fără să mai pară umedă. Nu deschideți repetat ușa cuptorului în timp ce compoziția se fixează. Umplutura conține ouă și brânză proaspătă, deci trebuie coaptă complet. Nu gustați amestecul crud, deoarece conține ouă crude și făină. După scoaterea din cuptor, răciți prăjiturelele pe grătar cel puțin 20 de minute. Centrul se va întări, iar aburul degajat ajută aluatul să nu devină prea moale.
Serviți-le la temperatura camerei sau ușor calde, după ce centrul s-a stabilizat. Nu este nevoie să adăugați o garnitură pentru a le identifica: forma deschisă și umplutura vizibilă fac parte din aspectul lor. Dacă rămân porții, puneți-le la frigider într-un recipient închis după ce s-au răcit complet și consumați-le în cel mult trei zile. Umplutura conține ou și brânză proaspătă, așa că nu le lăsați la temperatura camerei peste noapte; aruncați resturile ținute afară mai mult de două ore. La păstrare, aluatul se înmoaie, iar o încălzire scurtă în cuptor la temperatură joasă poate reda puțină căldură fără a usca centrul.