Pez brujo a la parrilla este un pește întreg fript direct pe jar. Păstrăm denumirea spaniolă pez brujo, deoarece nu am putut confirma un nume românesc consacrat pentru acest preparat regional. În literatura de specialitate, specia este identificată drept Pontinus clemensi. Denumirea locală ajută la recunoașterea ingredientului, iar explicația în română face metoda ușor de înțeles fără să înlocuiască preparatul cu altul doar asemănător.
Preparatul este asociat cu Insulele Galápagos, mai ales cu Puerto Ayora de pe insula Santa Cruz. Nicio sursă oficială nu îl desemnează drept preparat național al Ecuadorului. Un studiu despre folosirea culinară a peștelui în Puerto Ayora descrie mai multe metode: frigere directă, frigere învelit, prăjire, preparare în encocado și ceviche. Această rețetă acoperă numai frigerea directă pe cărbuni. Peștele pez brujo copt în folie și varianta prăjită întreagă rămân preparate distincte în lista verificată, așa că procedeele lor nu sunt amestecate aici. Orezul sau patacones pot fi oferite drept garnituri opționale, nu intră în condimentarea peștelui.
Pez brujo nu trebuie prezentat ca un pește care trăiește numai în apropierea insulelor Galápagos. Sursele de specialitate indică o răspândire mai largă în Pacificul tropical de est, inclusiv în Ecuadorul continental, Columbia și nordul statului Peru. Importanța sa în bucătăria insulară nu înseamnă că specia este endemică acolo. Această distincție păstrează legătura culinară cu locul și, în același timp, descrie prudent aria de răspândire. De aceea păstrăm numele local, fără să restrângem artificial arealul peștelui.
Sursele locale menționează frigerea ca una dintre metodele de preparare. Un studiu gastronomic leagă procedeul și de caracterul mai gras al cărnii. Totuși, nu am găsit o singură rețetă de familie publicată care să stabilească doze obligatorii pentru toate condimentele. Cantitățile de aici sunt o versiune practică, redactată pentru un pește întreg de aproximativ 1,2 kg înainte de curățare. Folosim cu măsură usturoi, chimion, sare și lime pentru a lăsa gustul peștelui să se simtă. Salsa criolla proaspătă, cu ceapă roșie, roșii, lime și coriandru, se servește separat; nu o prezentăm ca parte obligatorie a unei singure rețete istorice.
Începeți prin a cumpăra un pește refrigerat de la un comerciant autorizat, care îi poate dovedi proveniența, apoi verificați reglementările locale actuale. Cereți să fie îndepărtați solzii și măruntaiele și să fie scurtate în siguranță înotătoarele cu țepi. Rețeta nu încurajează pescuitul pe cont propriu al speciei pez brujo. O trecere în revistă a pescuitului din Galápagos menționează creșterea lentă a speciei, maturizarea târzie și posibile semne de presiune excesivă asupra populațiilor studiate. Acesta este un motiv să urmăriți proveniența, nu un înlocuitor pentru regulile actuale și nici dovada că peștele este disponibil tot anul.
Păstrați peștele la frigider până când îl condimentați și puneți-l din nou la rece în timpul scurt de marinare. După ce manipulați peștele crud, spălați-vă pe mâini și curățați cuțitul și tocătorul; pregătiți peștele și legumele pe suprafețe separate. Coșul metalic articulat susține peștele întreg și ajută la o singură întoarcere fără să rupă pielea. Dacă nu aveți coș, puteți așeza peștele pe grătarul curat, uns ușor. Așteptați ca pielea să se desprindă înainte de a-l întoarce și nu trageți de ea cu forța.
Durata frigerii depinde de grosimea peștelui și de intensitatea jarului. Minutele indicate sunt orientative și nu înlocuiesc măsurarea temperaturii. Introduceți sonda în spatele capului, în partea cea mai groasă a cărnii, fără să atingă osul; peștele trebuie să ajungă la 63 °C. Carnea va fi opacă și se va desprinde ușor cu furculița, însă aspectul singur nu confirmă siguranța. După frigere, lăsați peștele să se odihnească aproximativ trei minute pe un platou curat. Serviți-l cu salsa criolla și felii de lime; puneți separat orez, patacones sau sos ají.
Mutați resturile într-un recipient puțin adânc, cu capac, și puneți-le la frigider în cel mult două ore; consumați-le în 3–4 zile. La reîncălzire, aduceți peștele la 74 °C și evitați încălzirea repetată, care îl usucă. Peștele este alergen, așa că înainte de gătire păstrați-l separat de alimentele gata de consum. Țineți salsa și ustensilele curate de servire departe de lichidul peștelui crud. Astfel, numele regional și frigerea directă rămân clare, iar cantitățile editoriale, garniturile opționale și recomandările de siguranță sunt prezentate cu limite precise.