Fritada își schimbă tehnica în timpul gătirii: porcul fierbe întâi în apă cu sare, ceapă și usturoi, apoi, după evaporare, se rumenește în propria grăsime. Ministerul Turismului din Ecuador descrie Fritada Imbabureña pe harta gastronomică din 2018 ca preparat andin tradițional, adesea gătit într-o paila de bronz pe foc de lemne. Aceasta documentează o tradiție regională. Quito Turismo include fritada printre felurile principale emblematice ale capitalei, ceea ce arată popularitate locală și într-un alt oraș andin. Programul o clasifică drept regională și populară local, nu ca rețetă națională unică.
Harta descrie tehnica, nu o rețetă obligatorie pentru toate familiile: porcul se gătește cu apă, sare, ceapă și usturoi, apoi se rumenește în grăsimea proprie. Această versiune păstrează ordinea, dar folosește o oală grea pe aragaz. Bucata de carne, cantitatea de apă, timpul, dimensiunea cuburilor, sarea și garniturile variază. Cantitățile sunt o adaptare practică pentru patru porții, nu un standard universal din Imbabura.
Alege spată de porc cu grăsime vizibilă și taie cuburi egale de aproximativ 4 cm. Carnea foarte slabă nu lasă suficientă grăsime pentru rumenire și se poate usca înainte să capete culoare. Lasă grăsimea pe carne; nu e nevoie de ulei suplimentar. Începe cu apă, ceapă, usturoi și sare, apoi fierbe domol. Fierberea puternică poate contracta fibrele și evapora lichidul înainte ca porcul să se frăgezească.
Mai întâi, gătește carnea acoperită și întoarce bucățile o dată sau de două ori. Termometrul ajută la verificarea siguranței: USDA FSIS recomandă pentru bucățile întregi de porc 63 °C (145 °F) și trei minute de repaus. Rețeta fierbe carnea mai mult până se frăgezește, apoi o rumenește. Între timp, poți fierbe cartofi și porumb într-o altă oală; încălzește mote la final.
Când carnea s-a frăgezit, scoate capacul și lasă apa să se evapore. Nu arunca lichidul: el face trecerea de la fierbere la rumenire. Amestecă mai des pe măsură ce lichidul scade și scoate ceapa foarte moale dacă s-ar putea arde. Când rămâne doar grăsimea topită, sunetul trece de la clocot umed la sfârâit constant. Întoarce carnea la foc mediu-mic până se închid marginile.
Harta gastronomică din Imbabura menționează mote, tostado, turte de cartofi, porumb, brânză și plantain copt prăjit, servite cu ají și curtido. Prefectura descrie fritada din Atuntaqui cu turte sau cartofi întregi fierți, mote, porumb fiert, ceapă și roșii murate, plantain prăjit și avocado. Acestea sunt garnituri flexibile, nu ingrediente obligatorii în oala cu porc. Această versiune alege cartofi, porumb, mote, tostado, plantain, curtido rapid, avocado și ají opțional; servește separat.
Ține porcul crud și tocătorul departe de legume, garnituri gătite și platoul de servire. Spală mâinile, cuțitul și tocătorul după pregătirea cărnii. Termină fritada cât garniturile sunt calde și lasă carnea să se odihnească puțin. Trebuie să fie gătită complet și fragedă, cu margini rumenite, nu cu o crustă tare și uscată. Paila pe foc de lemne se poate încălzi neuniform; urmărește lichidul și întoarce carnea ca aromele să nu se ardă.
Fritada este asociată mai ales cu Sierra ecuadoriană, dar sursele delimitează afirmația: harta națională documentează stilul din Imbabura, iar Quito Turismo îl menționează ca preparat local emblematic. Nicio sursă nu declară o singură versiune drept unicul preparat național al Ecuadorului. Servește această versiune regională cu garnituri pregătite din timp. Răcește resturile în recipiente puțin adânci, acoperite, în două ore; consumă în 3–4 zile și reîncălzește la 74 °C (165 °F), verificând cu un termometru.