Ceviche de concha negra este asociat cu litoralul pacific al Ecuadorului, în special cu provincia Esmeraldas. Scoicile negre de mangrove fac parte din cultura alimetăntară locală. Rețeta urmează o descriere dintr-o publicație culinară a Universidad San Francisco de Quito din 2019: carnea și lichidul scoicilor se amestecă cu limetă, ceapă, roșii, pătrunjel, ulei, sare și piper. Compoziția nu se încălzește și nu trece printr-o etapă separată de marinare îndelungată. Este o variantă regională documentată, nu o formulă unică pentru toate comunitățile și nici un preparat național oficial.
Cantitățile în bucăți urmează o rețetă publicată de un ziar local din Esmeraldas, astfel încât lista să poată fi folosită practic: 50 de scoici negre vii, 10 limete mici, 2 cepe roșii și 2 roșii. Sursa nu precizează numărul de porții. Randamentul descrie, așadar, o tranșă de 50 de scoici; numărul de persoane nu este dedus. Ardeiul verde și ceapa verde sunt opționale. Coriandrul, uleiul, sarea, sosul de roșii și muștarul se adaugă după gust. În această versiune, coriandrul, uleiul și sarea intră în amestecul de ceapă; celelalte ingrediente rămân opționale.
Lichidul din scoici contribuie la gust și colorează amestecul de citrice într-o nuanță închisă. Folosiți numai lichidul provenit din scoici proaspete și vii, deschise curat. Aruncați scoicile crăpate, precum și scoicile vii care nu se închid după ce sunt lovite ușor. Păstrați scoicile la rece în timp ce pregătiți legumele și nu lăsați amestecul crud mult timp la temperatura camerei.
Preparatul conține scoici crude. Sucul de citrice nu le gătește și nu elimină toate riscurile de îmbolnăvire alimetăntară. Moluștele crude sau insuficient gătite pot provoca îmbolnăviri grave. Persoanele cu afecțiuni hepatice, diabet, imunitate slăbită sau alți factori de risc sunt mai vulnerabile. Femeile însărcinate, copiii mici și vârstnicii ar trebui să aleagă moluște gătite. Avertismentul rămâne valabil chiar dacă sursele locale descriu în mod tradițional servirea crudă.
Pregătiți mai întâi amestecul de ceapă, ca să fie gata când scoicile sunt deschise. Tăiați cepele roșii în felii subțiri și frecați-le cu puțină sare pentru a le domoli iuțeala. Clătiți-le, apoi lăsați-le la scurs. Amestecați ceapa cu roșiile, coriandrul, uleiul și sarea. Păstrați 2 dintre cele 10 limete mici pentru acest amestec. Folosiți celelalte 8 abia înainte de servire, împreună cu carnea și lichidul scoicilor.
Deschiderea scoicilor negre mici cere o suprafață stabilă și atenție la cuțit. Folosiți un cuțit scurt și rezistent, potrivit pentru deschiderea scoicilor. Protejați mâna care ține scoica cu un prosop împăturit sau cu o mănușă rezistentă la tăieturi și îndreptați lama în direcția opusă degetelor. Deschideți fiecare scoică deasupra unui bol mare și curat, pentru a-i colecta lichidul. Aruncați scoicile deteriorate, pe cele cu miros acru și orice carne care pare alterată. Nu încercați să mascați un miros suspect cu limetă.
Pentru o textură potrivită, amestecați carnea și lichidul scoicilor cu sucul de limetă chiar înainte de servire. Metoda locală din Esmeraldas nu descrie o marinare lungă în citrice. Puneți amestecul de ceapă și condimentele opționale separat, pe masă. Serviți imediat cu garnituri consemnate local, precum chifles (felii subțiri de banană plantain prăjite), patacones (felii de banană plantain verde prăjite), porumb prăjit sau floricele de porumb.
Deoarece preparatul se servește crud, pregătiți doar cantitatea care va fi consumată pe loc și păstrați scoicile la rece până la prelucrare. Nu păstrați resturile de ceviche deja amestecat. Pentru scoici gătite, alegeți o altă rețetă; încălzirea ar schimba metoda descrisă aici.
Un studiu despre patrimoniul culinar al Universidad de Las Américas descrie concha prieta sau concha negra drept un produs asociat cu Esmeraldas și ceviche drept o preparare tradițională în provincie. Studiul menționează și diferențe locale: unele variante conțin mai multe citrice, sos de roșii, ceapă, roșii sau coriandru; și garniturile variază. Din acest motiv, condimentele opționale sunt separate, iar metoda de bază rămâne legată de rețeta citată din Esmeraldas. Acesta este un exemplu regional documentat, nu o regulă pentru toți bucătarii, comercianții sau gospodăriile de pe litoral. Rețetele locale au proporții și accente diferite, așa că această versiune precizează ce ingrediente sunt fixe și care se pot adăuga opțional. Contextul regional explică identitatea preparatului fără să transforme o singură rețetă într-un standard general.