Cheonggukjang este un aliment coreean obținut prin fermentarea boabelor de soia într-un interval scurt. Se deosebește de doenjang, o pastă de soia maturată mult mai mult timp, și de cheonggukjang-jjigae, o supă consistentă preparată separat cu boabe fermentate. Rețeta de față urmează metoda cu cultură adăugată și condiții controlate descrisă de Administrația pentru Dezvoltare Rurală din Coreea (RDA) pentru saeng-cheongguk proaspăt. Ghidul RDA separă explicit această metodă inoculată de fermentarea naturală numită uneori tradițională. Așadar, aici se prepară produsul fermentat în sine, nu supa, iar metoda nu este prezentată ca singura variantă tradițională.
Lista de ingrediente este scurtă, însă fermentarea nu trebuie lăsată să aibă loc spontan la temperatura camerei. Demonstrația RDA folosește 100 g de boabe uscate, 300 ml de apă pentru înmuiere, 100 mg de cultură liofilizată destinată alimentelor și 9 ml de apă sterilă pentru hidratarea culturii. După fierbere, proporția soluției se raportează la greutatea boabelor fierte: 2–5 ml pentru fiecare 100 g de soia fiartă. Apa absorbită modifică greutatea, de aceea cântăriți boabele după fierbere înainte de calcul. Alegeți o cultură alimentară etichetată special pentru cheonggukjang. Dacă producătorul indică altă doză sau altă procedură, urmați eticheta produsului.
Înmuiați boabele aproximativ 18–20 de ore într-un loc răcoros, departe de căldură. Ghidul RDA avertizează că înmuierea la cald poate favoriza microorganisme nedorite și poate influența rezultatul. Scurgeți și aruncați apa de înmuiere; aceasta nu este apa sterilă folosită pentru hidratarea culturii. Apoi gătiți boabele la abur, sub presiune, timp de 60 de minute din momentul în care oala ajunge sub presiune și lăsați oala închisă încă 5 minute. Boabele trebuie să se zdrobească ușor. Urmați instrucțiunile producătorului oalei la depresurizare și continuați fierberea înainte de inoculare dacă miezul boabelor este încă tare.
Adăugați cultura peste boabele fierbinți folosind mâini și ustensile curate și igienizate. Exemplul RDA folosește 100 mg de cultură liofilizată la 100 g de soia uscată și o hidratează în 9 ml de apă sterilă. Cantitatea de soluție care se aplică se calculează însă după cântărirea boabelor fierte. Folosiți 2–5 ml de soluție la fiecare 100 g de soia fiartă, apoi aruncați soluția rămasă. Diferența dintre greutatea boabelor uscate și cea a boabelor fierte este esențială pentru această dozare. Metoda de aici nu include sare și nu folosește cultură pentru natto, paie de orez sau fermentare spontană; acestea sunt alte proceduri, nu înlocuitori echivalenți.
Fermentarea are loc într-un strat puțin adânc de boabe, pe o tavă acoperită cu o pungă curată, potrivită pentru contactul cu alimentele, în interiorul unui incubator reglabil. RDA indică 37–40 °C timp de 18–24 de ore. Pentru primul lot, rețeta folosește 19 ore ca reper inițial în acest interval, iar incubatorul se setează la aproximativ 38 °C. Monitorizați condițiile cu un termometru adecvat: afișajul incubatorului nu indică neapărat temperatura din masa de boabe. Dacă nu puteți menține intervalul cerut, nu înlocuiți incubatorul cu o cameră caldă nesupravegheată și nu prelungiți fermentarea după estimări.
După ce se încheie fermentarea controlată, acoperiți tava și puneți boabele fără întârziere în frigider, la cel mult 4 °C. Ghidul RDA cere maturarea la rece timp de 2–3 zile. Menționează și o perioadă variabilă de 7–10 zile pentru calitatea senzorială, în funcție de soia și de desfășurarea procesului; aceasta nu este o recomandare de păstrare la temperatura camerei. Păstrați porțiile acoperite și la rece, folosiți ustensile curate și congelați cantitatea care nu va fi folosită curând. Respectați și instrucțiunile producătorului culturii. Dacă igiena sau condițiile controlate nu au fost respectate ori starea produsului este incertă, aspectul și mirosul așteptate nu confirmă singure siguranța.
Boabele fermentate sunt moi și, când sunt mișcate, pot forma fire fine, translucide. Ghidul RDA descrie această textură pentru produsul proaspăt, fără sare, și îl folosește ca ingredient în alte preparate. Randamentul de aici este de patru porții mici, folosite ca adaos, nu ca fel principal complet. Adăugarea de sare, usturoi, ardei iute, tofu sau supă ar schimba compoziția și ar duce la un alt preparat, precum cheonggukjang-jjigae. Ingredientele pentru acea supă nu fac parte din această rețetă de produs fermentat.
Descrierile fermentării naturale tradiționale se referă la alte ingrediente și altă durată. Portalul coreean de cunoștințe tradiționale documentează o variantă locală cu sare, fulgi de ardei iute, usturoi și ghimbir, fermentată trei-patru zile. Această referință culturală nu înlocuiește metoda controlată cu cultură adăugată de aici. Separarea lor păstrează distincte compoziția și etapele fiecăreia. Fără o cultură alimentară potrivită, ustensile curate, un incubator reglabil și monitorizarea temperaturii, este mai prudent să cumpărați cheonggukjang preparat decât să improvizați o fermentare fără control.