Rotterdamse uierboord se prepară din uger de vacă, o parte comestibilă din categoria organelor. Păstrăm denumirea neerlandeză, fiindcă numește o specialitate locală din Rotterdam. În această versiune, ugerul fierbe încet în fond de vită, împreună cu praz, morcov, ceapă și frunze de dafin. După răcire se întărește, așa că îl puteți tăia în felii subțiri și rumeni rapid în unt. Serviți-l cu sare și piper alb într-o chiflă albă moale. Sursele locale menționează și felii reci pe pâine sau felii calde cu sos; aici am ales varianta de sandviș cald.
Sursele din Rotterdam descriu uierboord ca pe o specialitate a orașului și îl leagă de mesele muncitorilor, apoi de produsele vândute în măcelării. Acest context explică locul preparatului în memoria gastronomică locală, dar nu dovedește existența unei singure rețete obligatorii. O măcelărie din oraș îl oferă ca umplutură pentru pâine sau ca preparat cald cu sos, iar relatările recente menționează felii subțiri într-o chiflă albă. Prin urmare, rețeta prezintă o variantă de casă documentată și nu pretinde că toată lumea îl gătește la fel.
Pentru patru porții, folosiți 1 kg de uger de vită proaspăt, curățat de măcelar, și 1 l de fond de vită. Rețeta neerlandeză publicată enumeră praz, morcov, ceapă și frunze de dafin, fără cantități. Această variantă de casă stabilește câte o legumă de mărime medie și două frunze de dafin. Turnați doar suficientă apă rece cât să acopere carnea; nu este nevoie de fond suplimentar. Asezonați lichidul la început cu puțină sare și piper, apoi potriviți gustul după fierbere.
Comandați din timp uger de vită proaspăt și rugați măcelarul să-l curețe și să-l pregătească pentru gătire; această bucată specială poate să nu fie disponibilă în fiecare zi. Păstrați-o la frigider până la pregătire. Verificați carnea, tamponați-o cu un prosop de hârtie de unică folosință și îndepărtați numai surplusul indicat de măcelar. Nu clătiți carnea crudă: stropii pot împrăștia bacterii pe alimente și pe suprafețele din bucătărie. Folosiți un tocător separat, spălați-vă pe mâini după manipularea cărnii crude și curățați ustensilele și suprafața de lucru cu apă fierbinte și detergent de vase. Țineți pâinea și alimentele gata de consum departe de zona de pregătire a cărnii crude.
Fierberea îndelungată și blândă frăgezește ugerul, care are o textură fermă. Acoperiți oala doar parțial și mențineți un clocot foarte mic, fără fierbere puternică. Rețeta publicată indică aproximativ 9–10 ore; durata depinde de grosimea bucății și de felul în care a fost curățată. Spre final, înțepați partea cea mai groasă cu un cuțit subțire: ar trebui să intre cu puțină rezistență. Măsurați cu un termometru alimentar curat în partea cea mai groasă. Ghidul Ministerului Sănătății din România cere ca întreaga cantitate de aliment să depășească 70 °C; păstrați și pragul specific USDA pentru organe, de 71,1 °C în centru. Dacă bucata nu este fragedă sau pragul de siguranță nu este atins, continuați fierberea lentă. Culoarea singură nu confirmă siguranța.
Scoateți ugerul fiert pe o tavă curată și lăsați-l să se scurgă. Dacă este mare, porționați-l pentru a se răci mai repede. Puneți-l într-un recipient puțin adânc, cu capac, și refrigerați-l în cel mult două ore de la fierbere; păstrați frigiderul la cel mult 4 °C. După răcire, carnea se întărește și se taie mai ușor în felii subțiri, perpendicular pe fibre. Dacă doriți să serviți sos, strecurați fondul și păstrați-l separat, în aceleași condiții de refrigerare.
Pentru sandvișuri, rumeniți scurt feliile reci într-o tigaie largă, în unt, de preferat în mai multe tranșe. Dacă tigaia este prea plină, aburul rămâne prins, iar feliile se înăbușă în loc să se rumenească. Tăiați chiflele albe moi, ungeți-le cu untul rămas și umpleți-le cu felii calde. Adăugați sare și piper alb după gust și serviți imediat. Puneți resturile la frigider în cel mult două ore și consumați-le în două zile. Păstrați pâinea separat, ca să nu se înmoaie.