Guatita este o tocană ecuadoriană sățioasă, preparată din burtă de vită, cartofi și un sos bogat de arahide. Burta se fierbe până se frăgezește, se taie bucăți și se gătește apoi cu cartofii în sos de arahide, lapte și refrito. Pe farfurie, orezul alb este însoțitorul obișnuit; alături pot apărea avocado, roșii, salată curtido, ají sau banană de gătit de tip plantain, coaptă și prăjită. Rezultatul este consistent și savuros, cu un sos cremos care acoperă bucățile de burtă și cartofii fără să devină păstos.
Preparatul este asociat în special cu Guayaquil și este cunoscut și în regiunea ecuadoriană Sierra. Proiectul de istorie culinară al publicației El Universo numește guatita, cunoscută și ca mondongo, un preparat popular în Guayaquil și o descrie ca îmbinare între ingrediente locale mai vechi și carnea de vită. El Comercio spune că este foarte populară atât în Sierra, cât și pe coastă. Împreună, aceste surse susțin descrierea sa ca preparat ecuadorian apreciat pe scară largă, dar nu confirmă o desemnare oficială drept preparat național.
Nu există un an precis al apariției. El Universo o citează pe istoricul Jenny Estrada, care spune că nu poate fi indicat un anumit an pentru nașterea unor preparate populare precum guatita. Relatarea menționează arahide, cartofi, roșii, ceapă, ardei, usturoi și coriandru cultivate în Americi, alături de carnea de vită introdusă din Europa. Este o descriere a straturilor culinare, nu o poveste unică și documentată despre origine. Rețetele diferă de la o casă și un oraș la altul, așa că această versiune este un mod practic de preparare acasă, nu o formulă definitivă.
Un bol bun începe cu o burtă fragedă. Cereți măcelarului burtă de vită tip fagure, curățată, păstrați-o la frigider și fierbeți-o domol până când o bucată se taie ușor. Oala sub presiune poate scurta această etapă, dar urmați manualul și eliberați presiunea în siguranță. Tăiați burta fiartă în bucăți ușor de mâncat și păstrați lichidul de fierbere. Acesta aduce gust în sosul de arahide; adăugați-l treptat și opriți-vă când sosul este fin și poate fi luat cu lingura.
Refrito oferă baza aromată a sosului: ceapă, ardei, roșie, usturoi, chimion, annatto și puțin oregano se înmoaie împreună înainte de a fi combinate cu pasta de arahide și lapte. În această rețetă, refrito înseamnă legume gătite în tigaie până se înmoaie, nu un sos cu o formulă universală. Unii bucătari zdrobesc legumele pentru un sos mai fin; alții păstrează bucățile de ceapă și ardei. Pasta de arahide fără sare și îndulcitori este o opțiune practică în locul arahidelor măcinate fin. Arahidele sunt un alergen major; nu serviți preparatul unei persoane alergice și preveniți contactul încrucișat prin ustensile, suprafețe de lucru și recipiente curate.
Cartofii intră în sos doar după ce refrito și arahidele au fiert puțin. Cartofii cu miez ferm își păstrează forma și eliberează suficient amidon cât să ajute sosul să adere. Amestecați cu grijă și adăugați din lichidul păstrat în cantități mici dacă oala devine prea groasă. Guatita finală trebuie să fie bogată, dar destul de fluidă pentru a fi pusă peste sau lângă orez. Păstrați orezul separat până la servire, mai ales dacă vă așteptați să rămână porții.
Pentru o preparare sigură, păstrați burta crudă la rece și separat de alimentele gata de consum, spălați-vă pe mâini după ce o manipulați și curățați și dezinfectați cuțitele și tocătoarele. Recomandarea USDA indică 71 °C pentru organe; contează și frăgezimea, așa că fierbeți în continuare după atingerea temperaturii, dacă este nevoie. Răciți resturile în recipiente puțin adânci și puneți-le la frigider în cel mult două ore, consumați-le în trei până la patru zile și reîncălziți-le la 74 °C.
Serviți tocana fierbinte cu orez alb, coriandru și ají la masă. O felie de avocado sau roșie aduce prospețime lângă sosul cremos de arahide, iar curtido sau plantain copt și prăjit oferă un contrast dulce ori acrișor. Descrieți guatita ca un preparat ecuadorian popular, asociat puternic cu Guayaquil și cunoscut și în alte regiuni, fără să afirmați un statut național oficial nedovedit. Farmecul său vine din gătirea atentă a unor ingrediente simple și din numeroasele versiuni de familie care o păstrează în cultura alimentară de zi cu zi.