Băile Govora

Băile Govora, un oraș mic cu 2.158 de locuitori la momentul recensământului din 2021, se află în partea central-sudică a regiunii Oltenia din România, în județul Vâlcea, modesta sa întindere cuprinzând satele componente Curăturile, Gătejești și Prajila. Situată de-a lungul drumului DN67 care leagă Râmnicu Vâlcea, Horezu și Târgu Jiu, această localitate, al cărei nume izvoare provine din termenul traco-dac pentru „vale cu multe izvoare”, a reprezentat timp de aproape un secol și jumătate o mărturie a potențialului curativ al apelor minerale și a durabilității patrimoniului cultural.

Povestea Băilelor Govora nu începe în sălile unor arhitecți măreți, ci în mâinile unui țăran local, Gheorghe Ciurea, a cărui fântână săpată modest în 1876 a scos la iveală ceea ce el numea „apă arzătoare”, cunoscută local sub numele de petrol greu. Alături de acest fluid brut a apărut apă sărată, improprie pentru băut, dar prevestitoare. Ceea ce la început părea o descoperire rătăcită avea să devină baza studiilor geologice care au scos la iveală izvoare sărate iodate și nămol sapropelic cu o promisiune terapeutică clară. Recunoscând potențialul acestor resurse, medicul militar Zorileanu a pledat pentru utilizarea lor în tratarea afecțiunilor reumatice, oferind astfel validare profesională unei comunități încă nefamiliarizate cu știința formală a balneologiei.

Deși tratamentele la Govora au început în 1879, primele facilități erau austere. Pacienții se îmbăiau în căzi de lemn, sau „copai”, plasate în chiliile goale ale Mănăstirii Govora din apropiere, la aproximativ șase kilometri de sursă. Apa minerală era transportată pe căruțe trase de animale, purtate în butoaie mari cunoscute sub numele de „șacali”, pe cărări noroioase. Acest lanț rudimentar de vindecare a servit drept creuzet în care avea să se făurească viitorul orașului. În 1887, s-a ridicat o clădire balneară dedicată, care conținea douăzeci și nouă de cabine amenajate pentru băi calde; aceasta a reprezentat o trecere decisivă de la tratamente improvizate la terapii organizate. Totuși, abia în 1910, odată cu inaugurarea Hotelului Palace, Băile Govora și-a asumat adevărata identitate de stațiune modernă. Designul hotelului, care asigura că fiecare cameră primea cel puțin o oră de lumină directă a soarelui zilnic, a dus la umorul local conform căruia în Govora „soarele era închiriat cu ora”. Pe lângă spațiile de cazare pentru oaspeți, un centru de tratament complet, dotat cu căzi de baie din fontă și o centrală termică, asigura apă caldă pe tot parcursul anului, o caracteristică a ingeniozității contemporane.

Cu Hotelul Palace ca stea ghid, deceniile următoare au văzut gruparea treptată a hanurilor, pensiunilor și facilităților de tratament în jurul izvoarelor. Până la mijlocul secolului al XX-lea, această creștere transformase așezarea dintr-un sat balnear într-un oraș cu o poziție civică și economică suficientă pentru a obține statutul de oraș după anii 1950. Vizitatorii veneau pentru apele iodate care promiteau ameliorarea reumatismului și a altor afecțiuni și pentru nămolul dens, organic, despre care se spune că ameliorează durerile și inflamațiile articulare. Ritmurile sezoniere au modelat viața orașului: lunile mai calde au adus mulțimi de persoane în căutarea sănătății, în timp ce frigul iernii a subliniat importanța căldurii constante a centralei termale.

Din punct de vedere demografic, Băile Govora reflectă o identitate predominant românească. Recensământul din 2021 a înregistrat 88,00% dintre locuitori ca fiind de etnie românească, 0,23% ca aparținând altor grupuri și 11,77% a căror etnie nu a fost înregistrată. În ceea ce privește religia, orașul este la fel de omogen: creștinii ortodocși constituie 87,26% din populație, alte confesiuni doar 0,51%, iar 12,23% nedeclarați. Aceste cifre, extrase din cel mai recent recensământ, indică o ușoară scădere a populației din 2011, când au fost înregistrați 2.449 de locuitori. Această scădere indică schimbări demografice mai ample în România rurală și a orașelor mici, determinate de migrația urbană și de schimbarea ratelor natalității.

Guvernarea în Băile Govora aderă la modelul românesc de administrație locală: un primar ales și un consiliu municipal format din unsprezece membri supraveghează afacerile. Din anul 2000, funcția de primar este deținută de Mihai Mateescu din Partidul Social Democrat, a cărui ocupare a mai multor mandate demonstrează continuitatea politică în cadrul comunității. Alegerile locale din 2024 au produs un consiliu împărțit în mod egal între Partidul Național Liberal și Partidul Social Democrat, fiecare deținând câte patru locuri. Celelalte trei locuri sunt ocupate de reprezentanți identificați ca fiind Zotica Nicolae și Mathew Constantine - probabil independenți sau membri ai unor formațiuni politice locale - și un membru al Alianței pentru Unitatea Românilor, reflectând pluralismul care caracterizează chiar și organismele politice mici.

Infrastructura turistică a orașului, deși venerabilă, a cunoscut perioade atât de dinamism, cât și de stagnare. Timp de aproximativ cincizeci de ani înainte de sfârșitul anilor 1980, investițiile semnificative în noi clădiri de turism balnear au fost rare. Această stagnare a fost întreruptă doar de construcția unui complex hotelier pentru membrii de sindicat, construit în ultimii ani ai perioadei comuniste. Complexul respectiv, remarcabil pentru facilitățile sale moderne de tratament și capacitatea extinsă de cazare, a injectat o nouă vitalitate în sectorul stațiunilor din Govora. În era postcomunistă, eforturile de renovare a structurilor mai vechi și de introducere a serviciilor de wellness contemporane s-au bucurat de un succes mixt, adesea constrânse de realitățile economice și de imperativul de a conserva arhitectura istorică.

Dincolo de apele sale curative, reperele culturale și istorice îmbogățesc patrimoniul orașului. Mănăstirea Govora, fondată la începutul secolului al XV-lea de către domnitorul Radu cel Mare, se ridică ca un monument durabil al evlaviei și patronajului medieval muntean. Structura sa arhitecturală, restaurată în mod repetat - cel mai important sub auspiciile lui Constantin Brâncoveanu la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea - îmbină motive bizantine și locale. Mai mult decât un lăcaș de cult, mănăstirea ocupă un loc singular în analele istoriei intelectuale românești. În 1640, Matei Basarab a introdus prima tipografie din Țara Românească între zidurile sale, producând „Pravila de la Govora”, primul cod de legi în limba românească. Această codificare, ieșită din presa de la Govora, a conferit limbii vernaculare românești atât precizie, cât și prestigiu, stabilind un standard lingvistic și juridic care avea să ghideze guvernarea regiunii și scriitorii acesteia timp de generații. Printre tipăriturile ulterioare s-au numărat lucrări ale lui Antim Ivireanul, un mitropolit ale cărui traduceri și contribuții teologice au îmbogățit și mai mult corpusul de litere românești.

La câțiva kilometri de Govora se află Mănăstirea Dintr-un Lemn, despre care se spune că a fost fondată în secolul al XVI-lea sau al XVII-lea. Însuși numele său - „Dintr-un singur copac” - evocă originile legendare consemnate de Paul din Alep, conform cărora un stejar singuratic ar fi dat cheresteaua pentru biserica sa. Deși mai mică și mai puțin ornamentată decât Mănăstirea Govora, Dintr-un Lemn atrage atât pelerini, cât și cercetători, curioși să urmărească interacțiunea dintre credință, folclor și arhitectură pe care o întruchipează.

Împreună, aceste centre monastice ancorează Băile Govora într-o matrice mai largă a istoriei muntenești, legând rolul terapeutic modern al orașului de secole de activitate religioasă, culturală și intelectuală. Această identitate duală - oraș balnear și gardian al patrimoniului - definește atractivitatea Govorei. Vizitatorii care caută tratament pentru afecțiuni osteoarticulare și alte afecțiuni cronice găsesc în izvoare un regim stabilit, dar cei cu ochi pentru istorie găsesc în mănăstirile medievale o fereastră către epoci formative ale statalității și spiritualității românești.

Satele componente ale orașului — Curăturile, Gătejești și Prajila — contribuie cu straturi de tradiție locală la narațiunea generală. Aceste așezări păstrează vestigii ale vieții rurale, de la ferme mici la arhitectura vernaculară sud-românească, și mențin ritmurile recoltei și festivităților religioase care punctează calendarul. Prajila, ca centru administrativ, găzduiește birouri municipale și acționează ca nexus pentru serviciile publice, în timp ce Curăturile și Gătejești păstrează atmosfere rezidențiale mai liniștite. Împreună, ele formează o constelație de comunități ale căror soarte sunt împletite cu fluxul și refluxul turismului balnear.

În ciuda dimensiunilor sale modeste, Băile Govora captivează imaginația ca un microcosmos al rezistenței românești. Apele sale, născute din forțe geologice adânc înrădăcinate, au atras locuitori și vizitatori timp de aproape o sută cincizeci de ani. Mănăstirile sale, ridicate în secolele trecute, continuă să inspire devoțiune și erudiție. Instituțiile sale politice reflectă pluralismul echilibrat al administrației locale contemporane. Iar profilul său demografic, deși schimbător, rămâne predominant românesc și ortodox, reafirmând continuitățile culturale chiar dacă noile generații pun în balanță oportunitățile economice cu legăturile specifice locului.

Claritatea purificatoare a apelor din Govora - calde la atingere, bogate în iod, cu gust salin - s-a dovedit a fi un remediu de încredere pentru durerile reumatice și alte afecțiuni cronice. Nămolul sapropelic gros și închis la culoare, recoltat și aplicat cu grijă, oferă o terapie adjuvantă care completează hidroterapia. În ultimele decenii, practicienii instruiți în medicină fizică și reabilitare au introdus masajul, fizioterapia și electroterapia pentru a completa tratamentele tradiționale. O astfel de integrare a tehnicilor moderne cu resurse naturale consacrate în timp exemplifică angajamentul orașului atât față de conservare, cât și față de inovare.

În același timp, provocările financiare și logistice legate de întreținerea clădirilor de la începutul secolului al XX-lea, dintre care unele sunt situri de patrimoniu listate, necesită o administrare atentă. Hotelul Palace, cu camerele sale luminoase, rămâne un exemplu arhitectural prețios, însă necesită investiții continue pentru a îndeplini standardele contemporane de siguranță și confort. Autoritățile locale și investitorii privați au avut uneori opinii divergente în ceea ce privește prioritățile de renovare și comercializare, reflectând tensiuni mai ample dintre dezvoltarea economică și conservarea culturală.

Festivalurile și comemorările comunitare oferă momente de identitate comună. Primăvara, zilele de sărbătoare ale sfinților asociați cu pasul gâștei fondatorilor mănăstirilor aduc procesiuni și ceremonii liturgice în curțile mănăstirii. Vara, concerte de cântece bizantine și muzică populară atrag public din Râmnicu Vâlcea și dincolo de ele. Toamna este martorul sărbătorilor recoltei în sate, unde produsele locale - mere, prune pentru țuică, miere - își găsesc drumul spre tarabele pieței și mesele oaspeților în vizită. Slujbele de iarnă, ținute la lumina lumânărilor sub tavane boltite, evocă grandoarea liniștită a unei vremuri în care rugăciunea și tipăritura coexistau între zidurile de piatră.

Povestea orașului Băile Govora este una de continuă reînnoire. De la întâlnirea întâmplătoare cu apa arzătoare din 1876 până la regimurile sofisticate de reabilitare din zilele noastre, orașul și-a adaptat darurile naturale la evoluția înțelegerii medicale și a nevoilor societății. Secvența de căzi de lemn din chiliile mănăstirii a cedat locul centrelor de tratament specializate; umilele căruțe încărcate cu butoaie au cedat locul conductelor și stațiilor termale moderne. Cu toate acestea, în fiecare etapă, impulsul călăuzitor a rămas același: credința în puterea restauratoare a pământului însuși.

Pe măsură ce România își trasează cursul în contextul european mai larg, orașele mici precum Govora capătă o importanță reînnoită. Acestea întruchipează un model holistic de turism - unul care integrează sănătatea, istoria și comunitatea într-un cadru modelat de secole de strădanie umană. Atât pentru cercetătorii balneologiei, cât și pentru pelerinii culturii, Băile Govora oferă un exemplu instructiv de creare a locului, înrădăcinat atât în ​​geologie, cât și în genealogie.

În valea unde converg multe izvoare, prezentul converge cu trecutul. Oamenii din Govora, fie ei rezidenți pe termen lung, fie cei care vin să „ia apele”, participă la un continuum care cuprinde ingeniozitatea țărănească, aprobarea militaro-medicală, erudiția monahală și guvernarea municipală modernă. Orașul lor manifestă o conversație continuă între rezervoarele adânci ale naturii și aspirațiile umane. Se prezintă, în limba numelui său traco-dac, ca o depresiune - o vale - dar și ca un izvor de vitalitate, unde elementele testate în timp continuă să vindece și să inspire.