Kibbelingul este un preparat neerlandez din bucăți mici de cod sau alt pește alb, trecute printr-un aluat condimentat și prăjite până devin crocante. Se cumpără adesea fierbinte de la o pescărie sau de la o tarabă cu pește și se mănâncă drept gustare, alături de o porție mică de sos. Se recunoaște după bucățile cât o îmbucătură și carnea albă, fragedă, acoperită de o crustă aurie. Această versiune pentru acasă urmează rețeta de bază publicată de Albert Heijn și folosește cod, aluat cu bere blondă și un amestec gata preparat de condimente pentru pește.
Numele este legat de comerțul cu pește din Țările de Jos. Descrierile mai vechi asociază kibbelingul cu obrajii de cod, o parte care era valorificată prin prăjire și vânzare. Pe măsură ce cererea a crescut, iar acești obraji au devenit mai greu de găsit, numele a ajuns să desemneze și bucăți tăiate din alte părți ale codului și, în unele magazine actuale, din alte specii de pește alb. Rețeta de mai jos păstrează fileul de cod ca ingredient de bază și identifică alternativele în mod deschis, fără să sugereze că orice produs vândut ca kibbeling conține cod.
Formula aleasă urmează cantitățile din rețeta de bază Albert Heijn: 500 de grame de cod, 200 de grame de făină de grâu, un ou mediu, 330 de mililitri de bere blondă, jumătate de linguriță de sare, patru lingurițe de condimente pentru pește și un litru de ulei de floarea-soarelui pentru prăjit. Rețeta este pentru patru porții. Uleiul este prevăzut pentru umplerea friteuzei și nu va fi absorbit în întregime. Respectați marcajul de umplere al aparatului și folosiți doar cantitatea necesară pentru nivelul sigur indicat de producător.
Bere blondă aduce lichid și lejeritate aluatului. Oul ajută făina să adere la pește, iar condimentele dau crustei un gust sărat și aromat. Amestecurile pentru pește diferă, așa că verificați eticheta și conținutul de sare înainte să mai adăugați sare. Formula include deja o jumătate de linguriță măsurată; condimentele sunt folosite atât pentru pește, cât și pentru finisarea bucăților fierbinți. Apa carbogazoasă este o alternativă publicată la bere. Schimbă gustul, de aceea este menționată ca variantă și nu înlocuiește pe ascuns ingredientul din rețeta principală.
Mai important decât cuburile perfect identice este ca bucățile să aibă dimensiuni apropiate. Cele de aproximativ doi centimetri se gătesc repede și se acoperă ușor cu aluat. Ștergeți peștele înainte de condimentare: umezeala de la suprafață împiedică aluatul să adere și poate face uleiul fierbinte să stropească. Păstrați peștele crud la rece până când îl folosiți, lucrați cu ustensile curate și spălați mâinile și suprafețele după manipulare. Nu așezați kibbelingul gătit pe o farfurie care a ținut pește crud.
Controlul temperaturii este tehnica principală. Rețeta-sursă încălzește uleiul la 175 °C și prăjește codul în tranșe timp de aproximativ trei până la patru minute. Un termometru ajută la repetarea acestei temperaturi inițiale. Dacă adăugați prea multe bucăți deodată, uleiul se răcește, iar crusta poate rămâne palidă sau grasă; o temperatură constantă de 175 °C ajută aluatul să se fixeze și să devină crocant. Timpul este orientativ, nu singurul criteriu: crusta trebuie să fie aurie, iar peștele din interior opac și ușor de desfăcut în fulgi.
O friteuză cu coș simplifică lucrul, dar nu o umpleți peste marcajul maxim. Introduceți peștele în aluat cu grijă, țineți apa departe de uleiul încins și rămâneți în apropiere cât timp prăjiți. Dacă folosiți o oală adâncă, alegeți una cu pereți înalți și suficient spațiu, urmăriți atent temperatura și nu o mutați când este plină cu ulei fierbinte. O spumieră cu plasă vă ajută să scoateți bucățile fără să aduceți prea mult ulei în farfurie.
Kibbelingul se servește imediat după scurgere, cât timp crusta este crocantă. Sosul ravigote este un acompaniament cunoscut, iar lămâia adaugă o notă proaspătă. Pentru o masă mai consistentă, îl puteți servi cu cartofi prăjiți sau o salată simplă, dar acestea sunt sugestii, nu ingrediente măsurate ale rețetei. Puneți resturile într-un recipient închis și refrigerați-le prompt; reîncălziți-le bine înainte de consum. Peștele prăjit se înmoaie după răcire, așa că textura cea mai proaspătă se obține prăjind doar cantitatea care va fi consumată imediat.