Mamona / ternera a la llanera — vită la grătar în stilul Llanos
Carne de vită tânără, asezonată numai cu sare, friptă lent pe frigărui lungi și servită cu manioc, cartofi și banane plantain coapte
Mamona, numită și ternera a la llanera sau carne a la llanera, face parte din cultura culinară a regiunii columbiene Orinoquía și a câmpiilor estice Llanos. Inventarele culturale consemnează preparatul în mai multe localități din departamentul Casanare, între care Monterrey și Hato de Corozal. În pregătirea tradițională, bucăți mari de carne de vițel tânăr sunt fixate pe frigărui lungi din lemn sau metal și fripte lent lângă un foc deschis de lemne. Unele comunități menționează lemnul de yopo pentru frigăruile tradiționale. Preparatul este legat de întâlniri și sărbători la care carnea și garniturile se împart între cei prezenți.
Denumirile bucăților, așezarea frigăruilor și obiceiurile de servire diferă de la o zonă a Llanos la alta. Unele descrieri regionale asezonează carnea numai cu sare și o servesc cu manioc, cartofi, topocho copt și sosul local ají. Rețeta urmează această abordare simplă. Un grătar obișnuit de acasă nu poate reproduce frigerea comunitară de mari dimensiuni, cu frigărui verticale dispuse în jurul focului; de aceea se folosesc frigărui lungi de metal deasupra unui grătar cu cărbuni organizat în două zone de căldură. O bucată dezosată din partea superioară a pulpei de vită este practică și ușor de găsit, dar nu este identică nici cu carnea unui vițel care încă suge, nici cu toate bucățile tradiționale.
Garniturile se fierb separat, ca să fie gata în timp ce se frige carnea. Maniocul are o textură densă și o dulceață discretă, cartofii fac farfuria mai sățioasă, iar banana plantain coaptă echilibrează gustul sărat și afumat al cărnii prin dulceața sa naturală. Aici, plantainul este fiert, nu prăjit, pentru a păstra caracterul simplu al mesei. Servește elementele împreună, fără să le amesteci într-o tocăniță.


