Canard au cidre în stil normand, cu mere și smântână dulce
Canard au cidre funcționează cel mai bine ca preparat înăbușit, nu ca simplu sos rapid făcut în tigaie. Pulpele de rață au suficient țesut conjunctiv încât să beneficieze de o gătire lentă și umedă, iar cidrul sec aduce fruct, aciditate și o amăreală discretă. Merele și smântâna dulce susțin caracterul normand, dar sunt tratate separat pentru ca sosul să rămână curat, iar fructele să nu se transforme în piure.
Puneți pulpele cu pielea în jos într-o cocotă grea rece și creșteți treptat focul. Astfel se topește o cantitate importantă de grăsime înainte ca pielea să se coloreze. Turnați surplusul și păstrați doar o peliculă subțire pentru șalotă, usturoi și cimbru. După adăugarea cidrului și a supei-bază, lichidul trebuie doar să fiarbă foarte ușor sub capac. Carnea este fragedă și sigură când partea cea mai groasă a fiecărei pulpe ajunge la cel puțin 74 °C.
Merele ferme și acrișoare se rumenesc separat în unt și revin în vas abia la final. După scoaterea raței gătite, degresați lichidul de înăbușire și reduceți-l înainte de adăugarea smântânii. Sosul final trebuie să acopere ușor o lingură; fierberea puternică după adăugarea smântânii crește riscul de separare. Cidrul rămâne un ingredient alcoolic chiar după o înăbușire lungă, iar cidrul îmbuteliat specificat aici poartă și declarație de sulfiți.


