Sopa de cangrejo apare în secțiunea Galápagos din cartea Patrimonio cultural alimentario de Catalina Unigarro Solarte, publicată în 2010. Este o consemnare regională utilă a unei rețete cu nume, dar nu dovedește că supa se gătește pe toate insulele sau că reprezintă o singură bucătărie a Galápagosului. Capitolul menționează cercetările limitate și opiniile diferite despre existența unei tradiții insulare stabile și distincte. Păstrăm această incertitudine: preparatul este documentat regional și nu este prezentat drept simbol național.
Supa descrisă este un preparat limpede, servit fierbinte, cu carne și supă de crab, cartofi, morcov, ceapă, usturoi, mazăre, tăiței, pătrunjel, coriandru și ulei. Metoda începe prin înmuierea cepei și usturoiului, apoi adaugă „grăsime de crab” zdrobită, supa, legumele și tăițeii. Această versiune păstrează combinația de crab și tăiței, precum și legumele și verdețurile menționate. Cantitățile sunt adaptate pentru patru boluri generoase, iar ordinea lasă cartofii să se înmoaie înainte să intre pastele.
Lista originală indică puțină carne de crab, mai multă „gordura de cangrejo” și două căni de supă, fără să definească grăsimea sau numărul de porții. Cantitățile de aici sunt, așadar, o adaptare practică pentru patru boluri, nu o reproducere exactă a unei rețete de familie. Carnea de crab rămâne ingredientul principal; o cantitate măsurată de unt oferă consistență în locul grăsimii nedefinite. Orezul și lămâia opționale nu fac parte din sursă.
Există și un motiv de siguranță pentru omiterea grăsimii de crab. Organul intern numit „muștar” sau tomalley este diferit de carnea albă. FDA avertizează că organele crabului pot prezenta un risc dacă acesta provine din ape contaminate. Deoarece sursa nu explică ce înseamnă exact „grăsimea”, rețeta nu cere identificarea sau folosirea organelor. Cumpără carne pasteurizată și complet gătită de la un furnizor de încredere, păstreaz-o la rece și alege supă dintr-o sursă sigură.
Prepararea este simplă. Ceapa se înmoaie în puțin ulei și unt; usturoiul intră pentru scurt timp ca să nu se ardă. Supa fierbe apoi domol cu cartofii și morcovul până sunt aproape fragezi. Mazărea are nevoie de doar câteva minute, iar tăițeii se gătesc potrivit ambalajului. Ordinea păstrează textura: cartofii se înmoaie, mazărea rămâne verde și tăițeii nu absorb prea multă supă înainte de servire.
Carnea de crab gătită se adaugă spre final și se încălzește încet, fără fierbere îndelungată. Verifică să nu rămână fragmente de carapace. Crabul proaspăt trebuie gătit complet înainte să-i scoți carnea; conform FDA, aceasta trebuie să fie fermă, sidefie și opacă, iar majoritatea fructelor de mare trebuie să ajungă la 63 °C. Rețeta presupune crab gata de consum, așa că fierberea ușoară de la final îl încălzește fără să-l întărească.
Pătrunjelul și coriandrul încheie supa cu o aromă proaspătă. Servește-o fierbinte în boluri încălzite și împarte uniform crabul și legumele. Puțină lămâie este opțională și schimbă gustul, nu siguranța alimentară. Poți oferi separat o porție mică de orez alb, dar rețeta documentată nu o cere. Supa este cea mai bună curând după gătire, când tăițeii rămân separați, iar zeama limpede.
Fructele de mare trebuie manipulate cu grijă de la cumpărare până la servire. Ține crabul la frigider, dezgheață produsul congelat în frigider și separă fructele de mare crude și sucurile lor de mâncarea gătită, ustensile și tocătoare. Pune supa la rece în cel mult 2 ore; transferă oala mare în recipiente puțin adânci ca să se răcească mai repede. Consumă resturile refrigerate în 3–4 zile și reîncălzește-le la 74 °C. Nu lăsa supa la temperatura camerei în timpul unei mese lungi.