Šampita cu foitaj și bezea cu sirop fierbinte la 118 °C
Šampita este definită mai puțin de un miez dens de prăjitură și mai mult de înălțime: o bază subțire susține un strat gros și alb de spumă de albuș cu zahăr. Sub bezea se află o foaie plată de foitaj copt. Contrastul este intenționat — foitaj casant dedesubt, spumă netedă și elastică deasupra — astfel că baza trebuie coaptă complet, iar toppingul trebuie să aibă suficientă structură pentru a sta drept într-un pătrat curat.
Etapa albușurilor necesită explicații de siguranță deosebit de clare. După asamblare, albușurile sunt o componentă gata de consum, astfel că rețeta începe cu albușuri pasteurizate. Siropul fierbinte de zahăr este folosit în continuare pentru textura și stabilitatea caracteristice acestui tip de spumă, însă vârfurile lucioase nu sunt tratate ca dovadă că albușurile crude din ouă obișnuite ar fi devenit sigure. Produsul pasteurizat este controlul de bază.
Concentrația siropului se măsoară, nu se ghicește după mărimea bulelor sau printr-un test cu lingura. Zahărul și apa se fierb până la 118 °C, în intervalul folosit pentru o spumă fermă de tip bezea italiană. Sucul de lămâie se adaugă spre final. Pe măsură ce siropul se apropie de temperatură, albușurile se bat doar până la vârfuri moi, păstrând suficientă flexibilitate pentru ca siropul fierbinte să fie încorporat fără a produce o spumă grosieră și ruptă.
Tehnica de turnare contează. Siropul se toarnă într-un fir subțire și constant pe peretele interior al bolului mixerului, în timp ce telul funcționează. Dacă lovește firele telului, siropul este aruncat pe bol sub formă de fire tari de zahăr, în loc să se încorporeze uniform. După ce tot siropul a fost adăugat, baterea continuă până când bolul este doar ușor cald, iar bezeaua păstrează creste adânci. Această perioadă de răcire face parte din formarea structurii, nu este timp inutil de mixer.
Spuma se întinde imediat peste o bază de foitaj complet rece și se răcește pe durata completă de fixare. Refrigerarea la 4 °C sau mai puțin păstrează desertul cu albuș la rece în condiții de siguranță și oferă stratului înalt timp să se stabilizeze. Un cuțit lung și curat, șters între tăieturi, produce pătrate bine definite fără să tragă fulgi de crustă prin suprafața albă.