Kiseli kupus cu 2.25% sare și fermentare controlată a verzei tocate
Kiseli kupus este unul dintre ingredientele de iarnă definitorii ale Serbiei, însă termenul acoperă mai multe procese casnice. Căpățânile întregi de varză sunt acrite frecvent în butoaie, în timp ce varza tocată poate fi fermentată în stilul sauerkraut. Această rețetă folosește în mod deliberat metoda cu varză tocată, deoarece concentrația de sare, scufundarea și temperatura pot fi specificate cu precizie pentru un lot mic de casă.
Sarea este măsurată după greutate, nu cu linguri sau pumni: 45 g pentru 2000 g varză pregătită, ceea ce înseamnă 2.25%. Pe măsură ce sarea este lucrată prin fâșiile de varză, extrage apă din acestea. Amestecul trebuie să devină lucios și flexibil, iar strângerea unei mâini de varză trebuie să elibereze suficientă saramură pentru a începe să acopere varza presată.
Presarea nu este cosmetică. Presiunea fermă elimină buzunarele mari de aer, iar o greutate sigură pentru alimente menține fiecare fâșie sub saramură. Mediul cu puțin oxigen favorizează fermentația lactică ce produce gustul acru curat. Varza expusă la suprafață este un punct slab, așa că scufundarea trebuie menținută pe întreaga durată a fermentației, nu verificată doar în prima zi.
Temperatura controlează ritmul. La 21–24 °C, acordă cel puțin 21 zile și așteaptă ca fermentația completă să dureze aproximativ trei până la patru săptămâni. Formarea bulelor este normală în timpul fermentației active și trebuie să se reducă pe măsură ce varza devine complet acră; aroma trebuie să fie curat acidă, niciodată putredă.
Fermentația nu devine sigură doar prin trecerea timpului. Un miros urât persistent, textura vâscoasă, țesutul clar putrezit sau alte semne evidente de alterare reprezintă motive pentru a arunca lotul, nu pentru a-l corecta cu sare suplimentară, oțet sau gătire. După fermentarea completă, varza rămâne acoperită cu saramură și este mutată la 4 °C sau mai puțin, unde depozitarea la rece devine controlul pentru alimentul final.