Kiflice sârbești cu brânză, aluat moale cu drojdie și susan
Kiflice sa sirom sunt cornulețe sărate mici construite în jurul a două contraste: un miez moale, crescut cu drojdie, și un centru sărat și sfărâmicios de brânză. Aluatul are nevoie de suficientă îmbogățire pentru a rămâne fraged, dar nu de atât de multă grăsime încât să se comporte ca un aluat fraged. Laptele, puțină apă, uleiul de floarea-soarelui și oul oferă moliciune, iar făina obișnuită de grâu furnizează structura de gluten necesară pentru întinderea unor triunghiuri înguste.
Versiunile gospodărești sârbești variază mult. Unele așază straturi de unt sau margarină între discurile de aluat; altele folosesc iaurt, lapte acru sau cantități mai mari de ou. Această versiune păstrează un aluat simplu, îmbogățit și crescut cu drojdie, astfel încât tehnicile importante să fie ușor de observat: temperatura corectă a lichidului, adăugarea cumpătată a făinii, prima dospire completă, tăierea uniformă a triunghiurilor și o a doua dospire scurtă după modelare.
Drojdia proaspătă se dispersează în lichid la 35–37 °C. Acest interval este suficient de cald pentru a porni activitatea fără a expune drojdia la o temperatură dăunătoare. Făina nu se adaugă orbește dintr-o dată. Cea mai mare parte intră la început, iar cantitatea păstrată se folosește numai dacă este nevoie în timpul frământării. Aluatul final trebuie să fie moale și doar ușor lipicios; o bilă tare și uscată este deja un avertisment că kiflice coapte pot deveni dense.
Prima dospire se evaluează după volum și senzație, nu numai după ceas. Aproximativ 60 minute este obișnuit într-o bucătărie caldă, însă indiciul mai util este un volum aproape dublu și o urmă lăsată de deget care revine lent. După aceea, trei bile de aluat devin trei cercuri, fiecare tăiat în opt triunghiuri. O umplutură compactă de brânză albă în saramură și ou se așază la capătul lat înainte ca fiecare triunghi să fie rulat spre vârf.
Poziționarea îmbinării rezolvă o problemă frecventă de modelare. Fiecare cornuleț stă pe tavă cu îmbinarea în jos, iar greutatea ruloului îl menține închis în timpul celei de-a doua dospiri. Cincisprezece minute sunt suficiente pentru ca bucățile modelate să devină vizibil pufoase. Nu trebuie să-și dubleze din nou volumul; rulourile mici supradospite se pot lăți, pot pierde umplutură și își pot pierde profilul curat de semilună.
Glazura de gălbenuș și susanul se aplică imediat înainte de coacerea la 200 °C. Căldura inițială a cuptorului produce un ultim impuls de expansiune, apoi fixează suprafața într-o crustă auriu intens. După 25 minute, atât partea de sus, cât și baza trebuie să fie rumenite, iar îmbinările bine fixate. Deoarece cornulețele conțin brânză și ou, răciți prompt ceea ce nu se mănâncă și păstrați la 4 °C sau mai rece, în loc să lăsați o tavă umplută pe masă întreaga zi.