Irak

Irakul, cunoscut oficial sub numele de Republica Irak, este o națiune cu o relevanță istorică considerabilă și o semnificație geopolitică actuală situată în Asia de Vest, în centrul Orientului Mijlociu. Irakul, cu o populație care depășește 46 de milioane, este a 35-a cea mai populată țară din lume. Această republică parlamentară federală este formată din 18 guvernorate, fiecare sporind structura diversă a culturii și civilizației irakiene. Irakul este situat strategic, învecinat cu Turcia la nord, Iranul la est, Kuweit și Golful Persic la sud-est, Arabia Saudită la sud, Iordania la sud-vest și Siria la vest. Bagdadul, capitala și cel mai mare oraș, este centrul politic, economic și cultural al națiunii, situat în mijlocul acestui mediu diversificat.

Populația irakiană se remarcă prin diversitatea sa semnificativă, care indică istoria extinsă a națiunii ca o răscruce de culturi. Irakul, locuit predominant de arabi, include, de asemenea, mai multe grupuri etnice, cum ar fi kurzi, turkmeni, yazidi, asirieni, armeni, mandaeni, perși și șabaki. Mediul lingvistic al țării reflectă varietatea sa etnică. Arabă și kurdă sunt desemnate ca limbi oficiale; cu toate acestea, diversitatea lingvistică este mai largă, cuprinzând turcă, siriană (Suret) și armeană, care sunt toate recunoscute oficial în unele localități. Acest cadru multilingv evidențiază poziția Irakului ca o legătură între culturi și obiceiuri.

Societatea irakiană este caracterizată de diversitatea religioasă. Deși islamul este principala religie la care aderă majoritatea irakienilor, națiunea găzduiește și populații substanțiale de creștini, yazidi, zoroastrieni, mandaieni și adepți ai yarsanismului. O comunitate evreiască modestă, dar semnificativă din punct de vedere istoric, a fost parte integrantă a tapiserii religioase a Irakului. Diversitatea religioasă a influențat caracterul cultural al Irakului, sporind moștenirea sa bogată și dinamica socială complicată.

Varietatea geografică a Irakului este la fel de remarcabilă ca și unicitatea sa culturală. Topografia națiunii variază de la zonele muntoase din nord la regiunile extinse de deșert din vest și sud-vest. Râurile Tigru și Eufrat sunt esențiale pentru geografia și istoria Irakului, traversând națiunea și formând vastele câmpii aluviale din Mesopotamia. Această zonă, cunoscută în mod obișnuit ca „Leagănul civilizației”, a fost semnificativă în istoria omenirii, favorizând apariția unora dintre cele mai vechi orașe și civilizații.

Istoria Irakului este strâns legată de narațiunea civilizației umane. Până în mileniul al VI-lea î.Hr., regiunea bogată dintre Tigru și Eufrat a apărut ca leagănul unor descoperiri semnificative și al progresului cultural. Civilizațiile antice din Sumer, Akkad și Asiria au prosperat aici, influențând semnificativ progresul uman. Aceste civilizații timpurii au contribuit la unele dintre cele mai notabile realizări ale umanității, cum ar fi inventarea sistemelor de scriere, progresul matematicii, dezvoltarea tehnicilor de cronometrare, crearea calendarelor, începutul astrologiei și stabilirea unor sisteme juridice codificate.

Contribuția Mesopotamiei la cunoașterea și civilizația umană este imensă. Regiunea a cunoscut apariția unor centre urbane complicate, ierarhii sociale elaborate și metode agricole inovatoare. Sumerienii sunt recunoscuți în special pentru mai multe invenții care au pus bazele civilizației contemporane. Scrierea lor cuneiformă, printre cele mai vechi sisteme de scriere, a transformat comunicarea și păstrarea înregistrărilor. Crearea sistemului sexagesimal în matematică, care persistă în cronometrarea contemporană, a fost încă o inovație a mesopotamienilor. Codul Hammurabi, printre cele mai vechi legi juridice, a apărut în această regiune, stabilind un punct de referință pentru instituțiile guvernamentale și judiciare structurate.

Perioada islamică a fost o fază esențială în istoria Irakului. După cucerirea musulmană a Mesopotamiei în secolul al VII-lea d.Hr., Bagdadul a devenit un centru de autoritate și erudiție. În timpul Califatului Abbasid, Bagdadul a apărut atât ca capitală politică, cât și ca epicentru intelectual și cultural al lumii islamice. În timpul perioadei de aur a orașului, aliniată cu perioada de aur islamică mai largă, Bagdadul a evoluat într-un centru global de cunoaștere și invenție. Înființarea Casei Înțelepciunii, o bibliotecă ilustre și centru de traduceri, a simbolizat devotamentul Bagdadului față de bursă și discurs intelectual. Academicieni din toate originile și religiile s-au adunat la Bagdad pentru a păstra, traduce și îmbunătăți cunoștințele din numeroase domenii.

Cu toate acestea, splendoarea Bagdadului și a regiunii înconjurătoare a cunoscut un declin catastrofal în 1258 din cauza invaziei mongole. Asediul mongol al Bagdadului a provocat devastări extinse, culminând cu dispariția Califatul Abbasid și inițiind o fază de declin. Jefuirea Bagdadului a avut repercusiuni ample, afectând nu numai orașul, ci și mediul intelectual și cultural al întregii regiuni. În secolele următoare, Irakul a fost guvernat de multe imperii, îndeosebi îndurând o perioadă prelungită de dominație otomană. Perioada otomană a dus la împărțirea Irakului în trei provincii sau vilayete principale: Mosul, Bagdad și Basra, o scindare care ar avea impact asupra cadrului administrativ ulterior al națiunii.

Statul contemporan Irak a început să se formeze la începutul secolului al XX-lea. În 1920, după dezintegrarea Imperiului Otoman după Primul Război Mondial, Irakul a fost pus sub control britanic. Această epocă a fost martora formării unei monarhii sub regele Faisal I, susținută de asistența britanică. Irakul a obținut independența în 1932, ceea ce înseamnă începutul existenței sale ca stat suveran. Acest nou capitol din istoria Irakului a fost caracterizat de instabilitate politică și conflicte de putere.

Monarhia a fost încetată brusc în 1958, când generalul Abd al-Karim Qasim a executat o lovitură de stat militară, înlocuind familia regală și instituind o republică. Domnia lui Qasim a fost scurtă, de când a fost răsturnat în 1963. Anii următori au fost martorii Irakului guvernat de frații Arif, Abdul Salam și Abdul Rahman, până când a avut loc o tranziție esențială în 1968, când Partidul Ba'ath a orchestrat o lovitură de stat pentru a prelua controlul.

Perioada baasistă, în special sub conducerea lui Saddam Hussein, care a început în 1979, a fost caracterizată de guvernare autoritară și război regional. Irakul a participat la două conflicte semnificative în această perioadă: războiul Iran-Irak (1980-1988) și războiul din Golf (1990-1991). Războaiele, împreună cu sancțiunile internaționale, au afectat semnificativ economia, societatea și statutul global al Irakului.

În 2003, un punct de cotitură semnificativ în istoria Irakului a avut loc odată cu invazia condusă de SUA care a demontat dictatura lui Saddam Hussein. Anii care au urmat au fost marcați de lupte persistente, cuprinzând o insurgență și vărsare de sânge sectar. Retragerea din 2011 a forțelor americane nu a rezolvat dificultățile Irakului. Nemulțumirea față de administrația lui Nouri al-Maliki a dus la proteste ample și tulburări politice.

În 2014, Irakul a cunoscut o nouă provocare odată cu apariția Statului Islamic (ISIS), care a capturat zone substanțiale din pământul irakian. Lupta împotriva ISIS a cuprins soldații irakieni, asistența coaliției străine și milițiile susținute de Iran. Până la sfârșitul anului 2017, ISIS fusese în mare parte învins în Irak; cu toate acestea, lupta a provocat daune profunde structurii și infrastructurii sociale a națiunii.

În prezent, Irakul se află într-un moment crucial, încercând să se reconstruiască și să se stabilizeze în urma unei lupte prelungite, confruntându-se în același timp cu dinamica regională complicată și obstacolele interne. Rezervele substanțiale de petrol ale națiunii, printre cele mai mari la nivel global, oferă oportunități de expansiune economică, dar ridică și probleme privind gestionarea resurselor și diversificarea economică. Agricultura este o industrie crucială, întruchipând moștenirea istorică a Irakului ca origine a civilizației agricole.

Irakul trebuie să-și valorifice potențialul considerabil în timp ce se confruntă cu rămășițele istoriei sale recente. Patrimoniul arheologic al națiunii, cu situri precum Babilonul, Ninive și Ur, prezintă perspective pentru turismul cultural. Repere religioase din orașe precum Karbala și Najaf persistă în atragerea de pelerini, susținând astfel economia. Stabilirea unui sector turistic rezistent, asemănător cu multe aspecte ale economiei Irakului, depinde de capacitatea națiunii de a susține stabilitatea și de a îmbunătăți infrastructura.

Irakul se impune ca o putere mijlocie emergentă pe scena mondială, utilizând locația sa strategică și resursele naturale. Națiunea este membru fondator al numeroaselor organizații internaționale semnificative, inclusiv Națiunile Unite, OPEC, Liga Arabă și Organizația pentru Cooperare Islamică. Irakul, în reconstrucția și dezvoltarea în curs, își propune să-și asume o poziție mai proactivă în chestiunile regionale și globale, echilibrând în același timp legăturile sale cu națiunile vecine și cu puterile globale.