Myanmar

Myanmar, oficial Republica Uniunii Myanmar și cunoscută în engleză sub numele de Burma până în 1989, ocupă o vastă porțiune din Asia de Sud-Est continentală. Extinzându-se de la Golful Bengal și Marea Andaman în sud-vest până la lanțurile muntoase care înconjoară China în nord-est, cei 678.500 de kilometri pătrați ai săi cuprind coaste tropicale, văi fertile ale râurilor și vârfuri impunătoare. Cu o populație care se apropie de cincizeci și cinci de milioane, capitala țării, Naypyidaw, se află în inima geografică a unei națiuni al cărei cel mai mare oraș, Yangon, păstrează ecourile grandorii coloniale alături de pagode budiste aurite.

Terenul Myanmarului este împărțit de o serie de lanțuri muntoase nord-sud care trasează periferia estică a subcontinentului indian. La vest, Rakhine Yoma separă fâșia de coastă de câmpiile interioare; mai la est, dealurile Bago Yoma și Shan limitează sistemele fluviale Irrawaddy și Salween în coridoare distincte. Hkakabo Razi, în extremitatea nordică a statului Kachin, se ridică la 5.881 de metri, marcând acoperișul țării și o legătură între Himalaya de est și Munții Hengduan. Aceste zone înalte dau naștere râurilor Irrawaddy, Salween (Thanlwin) și Sittaung, ale căror văi hrănesc cea mai mare parte a populației și produc orezăriile care au stat la baza unităților politice birmane succesive.

Regiunile de coastă se confruntă cu inundații musonice care depășesc 5.000 de milimetri anual, în timp ce zona centrală uscată înregistrează mai puțin de 1.000 de milimetri. Temperaturile variază de la o temperatură blândă de 21 °C în zonele muntoase nordice până la maxime de peste 32 °C în deltă. Forțele tectonice agitate definesc, de asemenea, mediul: falia Sagaing, o graniță între plăcile indiană și eurasiatică, a produs cutremure de până la magnitudinea 8, ceea ce face din Myanmar una dintre cele mai active națiuni din punct de vedere seismic din lume.

Primele centre urbane din Myanmar au apărut ca două fire distincte de civilizație. În nord, orașele-stat Pyu, vorbitoare de limbă tibeto-birmană, au înflorit de-a lungul râului Irrawaddy încă din secolul al II-lea d.Hr. La sud, poporul Mon a înființat regate ale căror rețele comerciale au ajuns până în Golful Bengal. În secolul al IX-lea, valurile de migrație bamar în valea superioară au inițiat un proces prin care limba, cultura birmaneză și forma Theravada a budismului au dobândit treptat supremația. Regatul păgân, fondat la mijlocul secolului al XI-lea, a comandat mii de temple în câmpia capitalei sale, stabilind un model cultural care a persistat mult timp după ce invaziile mongole de la sfârșitul secolului al XIII-lea au fracturat autoritatea centrală.

În secolele care au urmat, statele rivale s-au luptat pentru supremație până când ascensiunea dinastiei Taungoo în secolul al XVI-lea a unit pentru scurt timp cea mai mare parte a Myanmarului de astăzi în cel mai mare imperiu din Asia de Sud-Est. La începutul secolului al XIX-lea, dinastia Konbaung și-a extins influența dincolo de bazinul Irrawaddy până în Assam, Manipur și Dealurile Lushai. Cu toate acestea, înfrângerile succesive din trei războaie anglo-birmane au transformat în cele din urmă Myanmarul într-o posesiune a Companiei Britanice a Indiilor de Est și, mai târziu, într-o provincie în cadrul Indiei Britanice.

Sub dominația colonială, economia agricolă a Birmaniei a fost remodelată pentru a furniza orez și tec piețelor globale. Introducerea unui sistem de învățământ occidental a coexistat cu eforturile misionare și creșterea unei clase de mijloc urbane, în special în Yangon (pe atunci Rangoon). Perturbarea celui de-al Doilea Război Mondial a adus o scurtă ocupație japoneză (1942–1945), după care forțele aliate au recucerit teritoriul. La 4 ianuarie 1948, Birmania și-a declarat independența în temeiul Legii Independenței Birmaniei, inaugurând un sistem parlamentar care avea să dureze doar până în 1962.

O perioadă de instabilitate postbelică a culminat cu lovitura de stat a generalului Ne Win în 1962. Noul Partid Socialist Programmatic din Birmania a impus politici economice izolaționiste și a suprimat disidența, integrând comanda militară în fiecare structură instituțională. Revolta din 8888 din august 1988 a fost martora unor proteste la nivel național, urmate de o altă represiune și de înființarea Consiliului pentru Restaurarea Legii și Ordinei de Stat (SLORC). Deși în 1990 a avut loc o tranziție nominală la alegeri multipartite, armata a refuzat să renunțe la putere. În deceniile următoare, insurgențele etnice s-au înmulțit, producând unul dintre cele mai lungi războaie civile din lume. Rapoartele Organizației Națiunilor Unite și ale organizațiilor pentru drepturile omului au documentat abuzuri sistemice împotriva civililor, în special în rândul comunităților Karen, Kachin și Shan.

O aparență de reformă a apărut după alegerile din 2010: junta militară s-a dizolvat în 2011, prizonierii politici au fost eliberați, iar alegerile din 2015 au adus la putere Liga Națională pentru Democrație (NLD) condusă de Aung San Suu Kyi. Sancțiunile internaționale au fost relaxate, însă modul în care guvernul a gestionat situația minorității musulmane Rohingya din statul Rakhine a generat noi condamnări și fluxuri de refugiați. NLD a obținut un alt mandat în 2020, doar pentru a fi răsturnată printr-o lovitură de stat la 1 februarie 2021. Tatmadaw a reținut-o pe Aung San Suu Kyi sub acuzații considerate pe scară largă motivate politic, iar protestele anti-juntă pe scară largă au fost întâmpinate cu forță letală. Lovitura de stat a reaprins conflictele armate și a strămutat peste 600.000 de persoane în interiorul țării; începând cu decembrie 2024, peste 3,5 milioane de persoane erau strămutate în interiorul țării și 1,3 milioane erau înregistrate ca refugiați sau solicitanți de azil.

Geografia internă a Myanmarului este codificată în șapte regiuni (predominant Bamar) și șapte state (care găzduiesc grupuri etnice majore). Aceste niveluri se împart în 63 de districte, 324 de comune, peste 300 de orașe și comune și peste 65.000 de sate. Regiunea deltei Irrawaddy - regiunea Ayeyarwady - cuprinde șase districte și susține cultivarea orezului în zone umede plate. În schimb, statul Shan, cel mai mare ca suprafață, conține unsprezece districte și peste 15.000 de sate, multe situate pe Platoul Shan.

Aproximativ 76 de persoane pe kilometru pătrat populează Myanmar, printre cele mai mici densități din Asia de Sud-Est. Recensământul din 2014 a înregistrat puțin peste 51 de milioane de locuitori, excluzând populațiile semnificative necenzurate din zonele de conflict. Fertilitatea a scăzut vertiginos în ultimele decenii - de la 4,7 copii per femeie în 1983 la aproximativ 2,2 în 2011 - din cauza căsătoriilor întârziate și a accesului la planificare familială. Prin urmare, peste un sfert dintre adulții cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani rămân necăsătoriți.

Statul recunoaște 135 de grupuri etnice, împărțite în cel puțin 108 categorii etnolingvistice. Coexistă patru familii lingvistice majore: sino-tibetană (inclusiv limbile birmană, karen și kachin), tai-kadai (în principal shan), austroasiatică (cum ar fi mon și palaung) și indo-europeană (în special pali pentru liturghie și engleză). Birmaneza, scrisă într-un sistem de scriere rotunjit, descendent din alfabetul mon și, în cele din urmă, din alfabetul din sudul Indiei, este atât limba maternă a majorității bamar (aproximativ 68%), cât și lingua franca pentru guvernare, mass-media și educație.

Budismul Theravada domină peisajul spiritual: aproape nouă din zece cetățeni își mărturisesc credința. Pagodele străpung fiecare orizont - cea mai faimoasă fiind Pagoda Shwedagon din Yangon, aurită cu sute de plăci de aur. Mănăstirile formează nuclee de sate în care băieții sunt de obicei hirotoniși ca și călugări novici înainte de vârsta de douăzeci de ani într-un ritual shinbyu; o minoritate ajunge la călugărie deplină. Alături de devoțiunea budistă, tradițiile animiste persistă prin cultul nat - un omagiu adus unui panteon de 37 de spirite integrat în practica locală.

Creștinismul și islamul există în enclave mai mici, în special în rândul minorităților Kachin, Chin și Karen, care se confruntă adesea cu obstacole în recrutarea militară și a funcționarilor publici. Templele hinduse dăinuie marginal, în timp ce obiceiurile animiste își păstrează amprenta asupra vieții de zi cu zi, de la altarele spiritelor păzitoare de pe marginea drumului până la festivalurile anuale cu pagode care unesc comunitățile.

Cultura birmaneză se manifestă în artele sale performative. Yama Zatdaw, o versiune indigenă a Ramayanei, încorporează influențe thailandeze, mon și indiene și rămâne epopeea națională. Muzica tradițională prezintă harpe arcuite și xilofoane din bambus; dansatorii pun în scenă povești Jataka în mișcări delicate și stilizate. Operele literare se bazează frecvent pe parabole budiste și narațiuni populare, împletind instrucțiuni morale cu fler poetic.

Myanmar adăpostește unele dintre cele mai intacte ecosisteme din Asia de Sud-Est. Cele 64 de habitate terestre ale sale se întind pe păduri tropicale umede, zone umede interioare, mangrove de coastă și pajiști alpine. Peste 16.000 de specii de plante și o faună bogată - inclusiv peste 1.100 de păsări, 314 mamifere și 293 de reptile - își găsesc refugiu aici. Cu toate acestea, intensificarea utilizării terenurilor și exploatarea forestieră amenință aproape jumătate din aceste ecosisteme; o treime din teren a trecut deja la utilizare antropică în ultimele două secole. Activitatea seismică, schimbările climatice și extremele musonice agravează stresul asupra mediului.

Recunoscând aceste presiuni, Myanmar s-a alăturat eforturilor regionale de extindere a energiei regenerabile, în special a energiei solare, care oferă cel mai mare potențial dintre națiunile din regiunea Mekong. Parteneriatele cu Programul ONU pentru Mediu și agențiile interne au produs o politică națională privind schimbările climatice, care ghidează modernizarea infrastructurii, tehnicile agricole rezistente și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În 2015, Banca Mondială a oficializat un cadru pentru extinderea accesului la electricitate pentru șase milioane de persoane și îmbunătățirea asistenței medicale pentru femeile însărcinate și copii.

Un depozit de bogății naturale, Myanmar produce jad, pietre prețioase, lemn de tec, petrol și gaze naturale. Cu toate acestea, decenii de conflict, corupție și investiții insuficiente au împiedicat dezvoltarea. În 2013, PIB-ul nominal era de 56,7 miliarde de dolari americani (221,5 miliarde de dolari americani PPC), iar până în 2019 a crescut la 76 de miliarde de dolari americani; cu toate acestea, inegalitatea veniturilor este printre cele mai mari din lume, deoarece sectoarele cheie sunt dominate de sectoarele cheie de către sectorii aliniați cu armata. Bursa de Valori din Yangon, deschisă în 2014, simbolizează piețele de capital emergente, dar economia informală - legată de contrabandă și comerț ilicit - rămâne vastă.

Myanmar ocupă un loc central în Triunghiul de Aur, al doilea după Afganistan în producția de opiu. Deși cultivarea opii a scăzut după 2015, în 2022 suprafața cultivată a crescut cu o treime, rezultând aproape 790 de tone de producție potențială. În același timp, statul Shan a devenit un centru pentru fabricarea metamfetaminei, cu capturi de peste 193 de milioane de comprimate înregistrate în primăvara anului 2020, împreună cu substanțe chimice precursoare și echipamente. ONU avertizează că dislocarea economică cauzată de COVID-19 și tulburările politice ar putea stimula renașterea în continuare a acestor industrii ilicite.

În ciuda volatilității, bogățiile culturale și naturale ale Myanmarului atrag călătorii aventuroși. Călătoria aeriană oferă principala poartă de acces: zborurile directe rămân limitate, deși conexiunile prin intermediul centrelor regionale continuă să se extindă. Există traversări terestre între anumite puncte de frontieră thailandeze și chineze, dar accesul străinilor este restricționat și supus unor schimbări frecvente. Vizele turistice, permisele de călătorie interne și interdicțiile ocazionale impuse statelor periferice necesită o planificare atentă.

În zonele permise, se desfășoară o tapiserie de destinații. Arhitectura colonială din Yangon și splendida Pagodă Shwedagon se află alături de piețe animate. Templele budiste din Bago, atelierele de olărit din Twante și locul de pelerinaj Kyaiktiyo - un bolovan auriu echilibrat pe o stâncă - oferă excursii de o zi din fosta capitală. Satele plutitoare de pe Lacul Inle și câmpia eterică Bagan, cu miile sale de pagode, se află în fruntea multor itinerarii. Stațiuni montane precum Pyin U Lwin amintesc de refugiile răcoroase din epoca britanică; stațiunile de plajă din Ngapali, Ngwe Saung și Arhipelagul Mergui oferă soare și nisip.

Zonele nordice, de la poalele munților Himalaya din Putao până la traseele de drumeție din statul Shan, atrag drumeții printre satele triburilor de munte. Siturile arheologice de la Mrauk U și Pyay dezvăluie epocile timpurii ale Regatului Pyu și Rakhine. Cu toate acestea, frontierele din zonele muntoase pot fi inaccesibile în mijlocul conflictelor în curs de desfășurare, așa că sfaturile locale actualizate sunt indispensabile.

Vizitatorii trebuie să respecte normele sociale cu grijă. Îmbrăcămintea modestă este obligatorie în contextele religioase: umerii și genunchii acoperiți, încălțămintea scoasă înainte de a intra în orice incintă a templului. Ambele sexe pot purta longyi, un sarong tubular legat diferit pentru bărbați și femei. Manifestările publice de afecțiune sunt extrem de rare; chiar și cărțile de vizită trebuie schimbate cu mâna dreaptă susținută de cotul stâng.

Turiștii se bucură adesea de un tratament politicos; mulți birmanezi îi consideră pe străini drept „bo” („ofițer”), un termen colonial persistent. Bătrânii merită o adresare respectuoasă - U sau „Uncle” pentru bărbați, Daw sau „Auntie” pentru femei. Conversațiile despre criza Rohingya, chestiuni religioase sau politică, în special relațiile cu China, sunt cel mai bine evitate. Călugării impun o reverență profundă: bolurile lor nu trebuie să conțină niciodată bani, iar pomenile ar trebui oferite ca mâncare înainte de prânz. Fotografierea sau atingerea călugărilor fără permisiune încalcă obiceiurile și poate provoca mustrare.

Chinlone, sportul național din Myanmar, este un exemplu tipic de agrement local: jucătorii pasează o minge de ratan pe jos, aspirând la eleganță mai degrabă decât la competiție. Festivalurile punctează anul, celebrând totul, de la aniversările pagodelor la ciclurile agricole, fiecare consolidând legăturile comunitare prin dans, muzică și ritualuri.

Narațiunea Myanmarului este una cu contururi schimbătoare - geografice, culturale și politice. Peisajele și popoarele sale mărturisesc secole de schimb intercultural, ambiție dinastică și interludiu colonial. Luptele de astăzi pentru guvernare, drepturi și resurse se desfășoară pe fundalul unei biodiversități extraordinare și al unei vieți spirituale profunde. Viitorul țării depinde de capacitatea sa de a reconcilia viziuni contradictorii: de a valorifica bogăția sa de resurse pentru o prosperitate largă, de a conserva ecosistemele sale fragile și de a crea un pact social care să îmbrățișeze multitudinea de identități etnice. În ciuda tuturor provocărilor sale, Myanmar dăinuie ca un loc de o complexitate exaltantă și o speranță durabilă, așteptând capitolele care urmează să fie scrise.