Sibiul, cunoscut în germană drept Hermannstadt și în maghiară drept Nagyszeben, a fost de multă vreme centrul minorității germane a României. Chiar și astăzi, găzduiește cea mai mare populație germană a României, iar atmosfera germanică a regiunii a fost păstrată datorită eforturilor guvernului local. Sibiul se mândrește, de asemenea, cu o populație maghiară considerabilă, un rest de pe vremea Transilvaniei ca parte a Imperiului Maghiar și, ulterior, a Austro-Ungariei. În ciuda acestui fapt, Sibiul este incontestabil român (etnicii români reprezintă astăzi 95% din populație) și reușește să îmbine aceste trei culturi, precum și o minoritate mai mică de romi, slovaci și ucraineni, într-un oraș pe cât de magnific, pe atât de magnific. activ.
Sibiul este acum o icoană culturală și turistică în România, atrăgând vizitatori prin frumoasa sa frumusețe medievală, priveliști fantastice ale peisajelor din jur, restaurante superbe și parcuri superbe. Sibiul se descurca si astazi bine din punct de vedere economic, cu un venit pe cap de locuitor mai mare decat media romaneasca.
Pentru că a fost Capitală Culturală Europeană în 2007, o mare parte a orașului a fost reconstruită. Populația Sibiului este mult mai simplă și mai plăcută decât cea din București, iar cea mai mare parte a orașului este accesibilă pe jos. Există chiar și facilități pentru ciclism (o raritate în România obsedată de mașini)
Sibiul și împrejurimile sale sunt printre cele mai populare destinații turistice ale României. Este unul dintre cele mai bine întreținute situri istorice din națiune, cu câteva dintre apărările sale medievale în stare excelentă. Miezul său istoric a fost desemnat un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO în 2004. Sibiul și împrejurimile sale găzduiesc 12 muzee, care includ colecții de artă, picturi și expoziții de arte decorative, arheologie, antropologie, istorie, arheologie industrială și istoria tehnologiei. si stiintele naturii.
De asemenea, orașul este aproape de Munții Făgăraș, o destinație populară de drumeții, precum și de stațiunile de schi Păltiniș și Arena Platos, ambele destinații populare de vacanță de iarnă, și este situat în inima fostelor comunități săsești ale Transilvaniei, care sunt cunoscut pentru bisericile lor fortificate.
OBIECTIVE PRINCIPALE
O mare parte din aspectul orașului se datorează locației sale, care este ușor de apărat, dar permite extinderea orizontală. Orașul antic al Sibiului este situat pe malul drept al râului Cibin, pe un deal la aproximativ 200 de metri de râu. Este împărțit în două secțiuni: Orașul de Sus și Orașul de Jos. Din punct de vedere istoric, Orașul de Sus a fost regiunea mai bogată și mai comercială, în timp ce Orașul de Jos era sectorul de producție.
Orașul de Jos (germană: Unterstadt, română: Orașul de jos) a evoluat în jurul celor mai vechi apărări și cuprinde teritoriul dintre râu și deal. Străzile sunt mari și largi după standardele orașului medieval, cu câteva piețe minuscule ale orașului aruncate pentru o bună măsură. Stilul este rustic, cu clădiri cu două etaje, cu acoperișuri abrupte și porți care duc la curți interioare.
Majoritatea apărărilor externe au fost distruse de creșterea industrială și de planificarea urbană contemporană la mijlocul secolului al XIX-lea; au mai rămas doar patru turnuri. Liceul Independenţa este o clădire legată de urbanismul mai nou al perioadei.
Acest cartier găzduiește cea mai veche biserică a orașului, care datează din 1292.
Orașul de Sus (germană: Oberstadt, română: Orașul de sus) este organizat în jurul a trei piețe ale orașului și a unei serii de străzi care urcă pe creasta dealului. Regiunea cuprinde majoritatea obiectivelor de interes ale orașului, deoarece este locul principal pentru activitatea burgheză.
Grand Plaza (germană: Großer Ring, română: Piața Mare) este cea mai mare piață a orașului și a fost nucleul orașului încă din secolul al XV-lea. Este una dintre cele mai mari din Transilvania, măsurând 15 m lungime și 142 m lățime.
În colțul de nord-vest al pieței se află Palatul Brukenthal, unul dintre cele mai importante repere baroc ale României. A fost construit între 1777 și 1787 ca conacul principal al guvernatorului Transilvaniei, Samuel von Brukenthal. Acesta deține componenta majoră a Muzeului Național Brukenthal, care a fost fondat în 1817 și este unul dintre cele mai vechi muzee din lume. Casa Albastră, cunoscută și sub numele de Casa Moringer, este situată lângă palat și este o casă baroc din secolul al XVIII-lea, cu stema istorică a Sibiului pe fațadă.
Pe latura de nord se află Biserica Iezuiților și anexele ei, vechea casă a iezuiților din Sibiu. Tot pe latura de nord, pe la începutul secolului al XX-lea, a fost construită o structură Art Nouveau pe latura de vest, care găzduiește astăzi primăria.
Turnul Sfatului, una dintre icoanele orașului, se află lângă Biserica Iezuiților din partea de nord. Acest turn antic de apărare din secolul al XIII-lea a fost restaurat de mai multe ori de-a lungul anilor. Structura învecinată a fost anterior loc de întâlnire al Consiliului Local; dedesubt este un pasaj care leagă Piața Mare de Piața Mică.
Reședințe cu două sau trei etaje, cu mansarde înalte și ferestre minuscule cunoscute sub numele de ochii orașului de-a lungul părților de sud și de est. Majoritatea acestor reședințe datează din secolul al XV-lea până în secolul al XIX-lea și sunt în stil renascentist sau baroc.
Lesser Plaza (Piața Mică, germană: Kleiner Ring) este o piață mai mică situată în partea de nord a orașului de sus. După restaurarea din 2007, a existat o creștere a numărului de afaceri mici în acest cartier, cum ar fi baruri și restaurante.
Coridoarele mici, minuscule, leagă piața de celelalte două piețe și de străzile adiacente. Strada Ocnei, care împarte piața în două, este principala abordare dinspre Orașul de Jos. Șoseaua trece pe sub Podul Mincinosului, primul pod din fier turnat din România (1859).
Casa Artelor, un edificiu arcuit din secolul al XIV-lea a aparținut inițial Breslei Măcelarilor, este un alt reper al orașului în dreapta podului. Casa Luxemburg, o structură barocă cu patru etaje, este situată pe partea stângă a podului.
HuePiața t este a treia dintre cele trei pătrate majore ale Sibiului. Catedrala evanghelică luterană din inima sa este caracteristica sa cea mai remarcabilă. Aici au fost ridicate primele apărări la sfârșitul secolului al XII-lea sau începutul secolului al XIII-lea. Majoritatea structurilor din jurul acestei zone sunt în stil gotic. Liceul Brukenthal, construit pe locul unei școli istorice din secolul al XIV-lea, este situat pe partea de vest.
Fortificațiile Sibiului au ridicat orașul la statutul de unul dintre cele mai importante orașe fortificate din Europa Centrală. În jurul orașului au fost construite mai multe inele, dintre care majoritatea erau făcute din cărămizi de lut. Apărările la sud-est sunt cele mai bine păstrate, cu toate cele trei linii paralele încă vizibile. Prima este o movilă exterioară de pământ, a doua este un zid de cărămidă roșie de 10 metri înălțime, iar a treia linie este formată din turnuri conectate printr-un alt zid de 10 metri înălțime. Toate clădirile sunt legate printr-un labirint de tuneluri și coridoare menite să asigure transportul între oraș și liniile de apărare.
Mai multe componente contemporane, inclusiv bastioane în formă de frunză, au fost adăugate la apărare în secolul al XVI-lea. Două dintre ele au rămas până astăzi ca Bastionul Haller (care se întinde pe lungimea Bulevardului Coposu) și „Bastionul Soldisch”.
Pasajul Scărilor coboară în zona de jos a Sibiului. Coboară sub arcurile de sprijin de-a lungul mai multor fortificații. Este cel mai superb dintre diferitele tuneluri care leagă cele două laturi ale orașului.
