Germania

Cu 407 milioane de înnoptări în 2012, care au inclus 68.83 milioane de turiști străini, Germania este a șaptea cea mai vizitată țară din lume. Peste 7 milioane de turiști internaționali au venit în Germania în 30.4. Berlinul este acum a treia cea mai vizitată destinație pentru călătorii în oraș din Europa și peste 2012% dintre germani își petrec vacanțele și în propria țară, majoritatea în Mecklenburg-Pomerania de Vest. Călătoriile și turismul intern și internațional contribuie împreună cu peste 30 miliarde EUR la PIB-ul Germaniei. Industria, care include efecte indirecte și induse, reprezintă 43.2% din PIB-ul Germaniei și oferă 4.5 milioane de locuri de muncă (2% din totalul angajării).

Germania este cunoscută pentru diversele sale trasee turistice, cum ar fi Drumul Romantic, Drumul Vinului, Drumul Castelului și Drumul Avenue. Ruta germană a caselor cu cherestea leagă orașele cu exemple ale acestor clădiri. În Germania există 41 de situri incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, inclusiv centrele vechi ale orașelor Regensburg, Bamberg, Lübeck, Quedlinburg, Weimar, Stralsund și Wismar. Cele mai vizitate atracții ale Germaniei sunt Castelul Neuschwanstein, Catedrala Köln, Bundestag din Berlin, Hofbräuhaus din München, Castelul Heidelberg, Dresda Swinger, Turnul TV din Berlin și Catedrala Aachen. Europa-Park de lângă Freiburg este al doilea cel mai popular parc tematic din Europa.

Majoritatea Germaniei se caracterizează printr-o climă sezonieră moderată, care este dominată de vânturile umede de vest. Țara se află între climatul oceanic vest-european și climatul continental est-european. Clima este temperată de Nord Atlantic Drift, prelungirea nordică a Gulf Stream. Această apă mai caldă afectează zonele care se învecinează cu Marea Nordului, astfel încât clima din nord-vest și nord este oceanică. Germania primește în medie 789 mm de precipitații pe an; nu există un sezon uscat continuu. Iernile sunt racoroase si verile tind sa fie calduroase: temperaturile pot depasi 30°C.

Estul are o climă mai continentală: iernile pot fi foarte reci și verile foarte calde și pot exista perioade prelungite de secetă. Centrul și sudul Germaniei sunt regiuni de tranziție, de la temperat oceanic la continental. Pe lângă clima maritimă și continentală care predomină în cea mai mare parte a țării, există o climă montană cu temperaturi mai scăzute și precipitații mai mari în regiunile alpine din extremul sud și, într-o măsură mai mică, în unele zone din lanțul montan de jos. .

Ca republică federală, Germania este o țară extrem de descentralizată, care face dreptate diferențelor culturale dintre regiuni. Unii călători s-ar putea să se gândească doar la bere, lederhosen și Oktoberfest atunci când vine vorba de Germania, dar celebra cultură germană alpină și a berii se găsește în principal în Bavaria și München. Oktoberfestul anual este cel mai vizitat festival din Europa și cel mai mare festival popular din lume. Cu toate acestea, regiunile de sud-vest ale Germaniei sunt cunoscute pentru regiunile lor viticole (de exemplu Rheinhessen și Pfalz) și Bad Dürkheim pe „Ruta Germană a Vinului”, unde cel mai mare festival al vinului din lume are loc în fiecare an, cu peste 600,000 de vizitatori.

Imigrația a jucat, de asemenea, un rol major în Germania în ultimii 50 de ani. Aproximativ 20% din populația totală sunt străini sau au un „plan de migrație” (germani și negermani care s-au mutat în Germania după 1949 sau care au cel puțin un părinte care a făcut-o). Multe orașe au comunități mari de turci, polonezi, italieni și oameni din sudul și estul Europei sau din Orientul Mijlociu.

Multe orașe au scene LGBT pline de viață, în special Berlin și Köln. Biroul de Turism din Berlin și alte organizații de turism îi atrag în mod activ pe călători gay și lesbiene în orașele lor. Personalitățile publice – cum ar fi foștii primari ai Berlinului și Hamburg și alte celebrități – sunt foarte simpatice față de persoanele în mod deschis gay sau bisexuale.

Germania este situată în Europa Centrală și de Vest. Se învecinează cu Danemarca la nord, Polonia și Republica Cehă la est, Austria la sud-est, Elveția la sud-sud-vest, Franța, Luxemburg și Belgia la vest și Țările de Jos la nord-vest. De obicei, se află între latitudinile 47° și 55° nord și longitudinele 5° și 16° est. De asemenea, Germania se învecinează cu Marea Nordului și Marea Baltică în nord-est. Cu Elveția și Austria, Germania se învecinează și cu Lacul Constanța, al treilea lac ca mărime din Europa Centrală. Suprafața Germaniei acoperă 357,021 km2 (137,847 m2), din care 349,223 km2 sunt pământ și 7,798 km2 sunt apă. Este a șaptea cea mai mare țară din Europa ca suprafață și a 62-a țară ca mărime din lume.

Lanțul muntos mic împădurit și câmpiile joase din nordul Germaniei (punctul cel mai de jos: Wilstermarsch la 3.54 m sub nivelul mării) sunt străbătute de râuri majore precum Rinul, Dunărea și Elba. Ghețarii alpini germani se topesc. Resursele minerale importante sunt minereul de fier, cărbunele, potasa, lemnul, lignitul, uraniul, cuprul, gazele naturale, sarea, nichelul, terenurile agricole și apa.

Cu 80.2 milioane de locuitori conform recensământului din 2011, fiind a doua cea mai populată țară din Europa după Rusia și una dintre a 16-a cea mai populată țară din lume. Densitatea populației este de 227 de locuitori pe kilometru pătrat (588 pe mile pătrată). Speranța generală de viață la naștere în Germania este de 80.19 ani (77.93 ani pentru bărbați și 82.58 ani pentru femei). Rata natalității de 1.41 copii pe femeie (estimare 2011) sau 8.33 nașteri la 1000 de locuitori este una dintre cele mai scăzute din lume. Din anii 1970, rata mortalității în Germania a fost mai mare decât rata natalității. În Germania, însă, ratele natalității și migrației au crescut de la începutul anilor 2010, în principal datorită creșterii numărului de migranți cu înaltă calificare.

Patru grupuri mari de oameni sunt numite „minorități naționale” deoarece strămoșii lor au trăit în regiunile lor de secole. În cel mai nordic stat federal Schleswig-Holstein se află o minoritate daneză (aproximativ 50,000). Sârbii, un popor slav de aproximativ 60,000, în Lusația din Saxonia și Brandenburg. Romii trăiesc în toată Germania, în timp ce frizii se află pe coasta de vest a Schleswig-Holstein, precum și în partea de nord-vest a Saxonia Inferioară.

Aproximativ 5 milioane de germani trăiesc în străinătate.

Populatie imigranta

În 2014, aproximativ șapte milioane din cei 81 de milioane de locuitori ai Germaniei nu aveau cetățenie germană. 96% dintre acești oameni trăiau în Germania de Vest și mai ales în zone urbane.

În anii 1960 și 1970, guvernele germane au invitat „muncitori oaspeți” să vină în Germania pentru a lucra în industria germană. Multe companii au preferat să angajeze acești lucrători în Germania după ce i-au pregătit, iar numărul imigranților din Germania a crescut constant. În 2011, în Germania erau înregistrați aproximativ șase milioane de cetățeni străini (7.7% din populație).

Oficiul Federal de Statistică clasifică cetățenii în funcție de contextul migrației. În ceea ce privește mediul de migrație, în 2009, 20 % dintre locuitorii țării, adică peste 16 milioane de persoane, aveau un mediu de migrație sau un mediu de migrație parțială (inclusiv persoanele descendențe sau parțial din imigranții etnici germani). În 2010, 29% dintre familiile cu copii sub 18 ani aveau cel puțin un părinte cu un trecut de migrație.

Potrivit Diviziei pentru Populație a Departamentului pentru Afaceri Economice și Sociale al Națiunilor Unite, Germania a găzduit al doilea cel mai mare număr de migranți internaționali la nivel mondial în 2015, aproximativ 5% sau 12 milioane din toți cei 244 de milioane de migranți. Germania se află pe locul 7 în rândul țărilor UE și pe locul 37 la nivel global în ceea ce privește procentul de migranți în populația țării. În 2014, cel mai mare grup național a venit din Turcia (2,859,000), urmată de Polonia (1,617,000), Rusia (1,188,000) și Italia (764,000). Din 1987, aproximativ 3 milioane de etnici germani repatriați, majoritatea din țările din fostul bloc estic, și-au făcut uz de dreptul la întoarcere și au emigrat în Germania.

Germania a fost aproximativ 2/3 protestantă și 1/3 romano-catolică de la înființarea sa în 1871, cu o minoritate evreiască semnificativă. În stat au existat și alte credințe, dar nu au atins niciodată importanța demografică și influența culturală a acestor trei confesiuni. Germania și-a pierdut minoritatea evreiască aproape în timpul Holocaustului, iar componența religioasă a țării s-a schimbat treptat în deceniile de după 1945, Germania de Vest devenind mai religioasă prin imigrație și Germania de Est devenind predominant ireligioasă prin politica de stat. După reunificarea Germaniei în 1990, diversificarea a continuat.

Conform recensământului din 2011, creștinismul este cea mai mare religie din Germania, reprezentând 66.8% din populația totală. În raport cu populația totală, 31.7 % s-au declarat protestanți, inclusiv membri ai Bisericii Evanghelice din Germania (EKD) (30.8 %) și biserici libere (0.9 %), iar 31.2 % romano-catolici. Credincioșii ortodocși reprezentau 1.3%, evreii 0.1%. Alte religii au reprezentat 2.7 %. Biserica Catolică avea 23.9 milioane de membri în 2014 (29.5%), iar Biserica Protestantă 22.6 milioane (27.9%). Ambele biserici majore au pierdut un număr semnificativ de adepți în ultimii ani.

Din punct de vedere geografic, protestantismul este concentrat în nordul, centrul și estul țării. Aceștia sunt în mare parte membri ai EKD, care include amalgamări luterane, reformate și administrative sau confesionale ale ambelor tradiții, datând din Uniunea Prusacă din 1817.

În 2011, 33 % dintre germani nu erau membri ai unei comunități religioase recunoscute oficial cu statut special. Ireligia în Germania este cea mai puternică în noile state federale și în marile conurbații.

Religia islamică este a doua religie ca mărime a țării. La recensământul din 2, 2011% dintre germani au declarat că sunt musulmani. Estimări mai recente sugerează că în Germania trăiesc între 1.9 și 2.1 milioane de musulmani. Majoritatea musulmanilor sunt suniți și aleviți din Turcia, dar există și un număr mic de șiiți, ahmadiyya și alte confesiuni.

Alte religii care alcătuiesc mai puțin de 250,000% din populația Germaniei sunt budismul cu 0.3 de adepți (aproximativ 100,000 %) și hinduismul cu aproximativ 0.1 de adepți (50,000 %). Toate celelalte comunități religioase din Germania au mai puțin de 2016 de adepți fiecare.

Limba oficială în Germania este Germană (Germană). Forma standard de germană se numește „Hochdeutsch„. Este înțeles de toată lumea și vorbit de aproape toți germanii. Cu toate acestea, fiecare regiune are propriile dialecte, ceea ce poate fi o problemă chiar și pentru cei care vorbesc bine germana, chiar și pentru vorbitorii nativi. Acest lucru este observat în mare parte numai în sud și în zonele rurale din nord și est. Dialectul este încă un element important al identității locale în Bavaria, Saxonia, Westfalia de Sud și Hesse, Württemberg și Baden. În general, râul Main separă nordul Germaniei de sudul Germaniei, atât în ​​ceea ce privește dialectele, cât și cultura locală.

Toți germanii învață engleza la școală, așa că ar trebui să te descurci cu engleza în majoritatea locurilor. Mulți germani pretind că o vorbesc destul de bine, deși populația generală nu este cu siguranță la fel de avansată ca în Țările de Jos sau în țările nordice. Un număr semnificativ de oameni vorbesc și franceză. În unele părți din estul Germaniei, o mică comunitate slavă de 50,000 de oameni vorbește și sorabă. Mulți oameni care au crescut în fosta Germanie de Est comunistă au învățat limba rusă. Din ce în ce mai mult, se găsesc și alte limbi străine precum spaniola și italiana. Din cauza crizei economice din majoritatea țărilor din sudul Europei, în orașele universitare sunt relativ mulți imigranți noi din aceste țări.

Germania a cunoscut un nivel ridicat de imigrație în ultimii 50 de ani și multe orașe au comunități mari de turci, italieni și polonezi (printre mulți alții) care vorbesc limba maternă a strămoșilor lor, precum și germana. Germania este acum a doua cea mai populară destinație de imigrare din lume, după SUA.

Germanii tind să fie direcți și adesea răspund în engleză cu răspunsuri scurte. Deoarece este politicos să răspunzi cu „Vă rog” când cineva vă mulțumește, în germană acest lucru poate fi tradus literal ca „bitte” în loc de „bitte sehr” sau „gern geschehen”.

Deoarece abilitățile lingvistice sunt o măsură a statutului social, poate fi dificil să convingi mulți germani să-ți vorbească în germană dacă știu că ești vorbitor nativ de engleză. A spune că nu vorbești engleza (chiar dacă te prefaci că ești unul) te poate ajuta să ocolim acest lucru. Adică, germanii care sunt cu adevărat fluenți și încrezători în engleză, de obicei, nu au nicio problemă să vorbească germană cu tine.

Spunând ora

În timp ce mulți germani folosesc formatul de 24 de ore pentru ore, ei folosesc adesea timp de 12 ore în conversații. Nu există un sufix real precum „am” sau „pm”, deși puteți adăuga „vormittags” (înainte de amiază) și „nachmittags” (după amiază) dacă contextul nu o permite. O diferență semnificativă este convenția pentru „half past”, în care englezii ar spune „half (past) seven” la 7:30, în timp ce germanii spun „halb acht”. Modul de a spune 7:15 sau 7:45 este un fel de shibboleth pentru multe dialecte și chiar unii germani nu înțeleg forma cu care nu au crescut. O modalitate este să urmați logica engleză pentru „x și un sfert” făcând ca 7:15 să apară ca „șapte și un sfert” și 7:45 ca „opt până la un sfert”. În alte locuri, ora este dată de distanța parțială până la ora următoare: „opt și un sfert” înseamnă 7:15, „șapte și jumătate” 7:30 și „opt și trei sferturi” 7:45. Oamenii care folosesc cel de-al doilea sistem de obicei nu îl cunosc (dar le place) pe primul. Oamenii care folosesc primul sistem tind să tragă în gol atunci când se confruntă cu cel din urmă. Dar asta este mereu „Șapte și jumătate” și nu "șapte și jumătate".

Telefon

Prefixul de apelare internațional pentru Germania este 49, codul de apelare pentru apelurile internaționale este 00, codul de apelare pentru apelurile locale este 0. Unele blocuri de numere sunt rezervate pentru un scop special: Numerele care încep cu 010xx vă permit să formați un alt furnizor de telefonie (vezi mai jos), 0800 și 00800 sunt numere gratuite, 0180 sunt numere de serviciu (care pot fi sau nu mai scumpe decât un apel local). Evitați numerele care încep cu 0900. Aceste numere sunt pentru servicii comerciale și sunt de obicei foarte scumpe.

Numerele de telefon germane au forma +49 351 125-3456, unde „49” este codul de țară pentru Germania, următoarele cifre sunt codul zonei, iar cifrele rămase sunt partea „locală” a numărului de abonat, care poate fi apelată din prefixul respectiv prin apelare rapidă. Deoarece nu există o lungime standard pentru codurile de zonă sau numerele de abonat, ultima parte poate avea până la două cifre! În prezent, cele 5000 de prefixe germane impare au o lungime cuprinsă între 2 și 5 cifre. În afara codului de zonă (dar încă în Germania) trebuie să formați „0” înainte de prefix.

Numerele de telefon mobil din Germania trebuie să fie formate întotdeauna cu toate cifrele (10-12 cifre, inclusiv „0”, care în Germania precede „1nn”), indiferent de unde sunt apelate. The 1nn este un prefix mobil, nu un „prefix” în adevăratul sens al cuvântului. A doua și a treia cifră ( nn parte) indică rețeaua mobilă inițială alocată înainte ca portabilitatea numerelor să fie luată în considerare, de exemplu +49 151-123-456.

Acoperirea telefonului mobil în toate cele patru rețele (T-Mobile, Vodafone, E-Plus și o2) este excelentă în toată țara. De asemenea, sunt disponibile UMTS (date 3G și HSDPA), LTE (4G) și EDGE. LTE este încă oarecum limitat la zonele urbane. Toți furnizorii de telefonie mobilă folosesc tehnologia GSM în intervalele de frecvență 900 și 1800 MHz. Acesta diferă de standardul GSM 1900 folosit în Statele Unite, dar telefoanele moderne „multiband” funcționează în general pe toate rețelele GSM. Telefoanele non-GSM nu pot fi folosite în Germania. Dacă aveți un telefon mobil GSM din SUA, ar trebui să sunați la operatorul de rețea din SUA înainte de a călători și să le cereți să vă „deblocheze” telefonul, astfel încât să îl puteți utiliza cu o cartelă SIM germană. Costul unui apel către un număr de telefon mobil german este responsabilitatea apelantului.

Marea majoritate a germanilor dețin un telefon mobil (numit „Handys” în germană, pronunțat „hendy”); Dezavantajul este că cabinele telefonice odinioară comune au început să dispară, cu excepția locurilor „strategice” precum gările. Ele constau de obicei dintr-un stâlp de argint cu un vârf roz și telefonul atașat în față. În unele locuri există încă versiuni mai vechi constând dintr-o cabină galbenă cu ușă și telefonul în interior.

Dacă stați mai mult, luați în considerare cumpărarea unui card de telefon preplătit de la unul dintre furnizorii de telefonie mobilă; nu vei avea probleme în a găsi un T-Mobile (într-un „T-Punkt”), un Vodafone, un E-Plus sau un magazin O2 într-o zonă comercială mare.

Telefonia mobilă este încă relativ scumpă în Germania. În funcție de contractul dvs., veți fi taxat cu aproximativ 0.10-0.39 EUR pe minut pentru apelurile către rețelele mobile și fixe din Germania. Apelurile de pe telefonul mobil german către numere străine (chiar și către telefoane mobile străine situate în Germania) costă adesea între 1 și 2 EUR pe minut, în funcție de țară și de contract. În general, atât pentru telefoanele mobile, cât și pentru conexiunile DSL, T-Mobile și Vodafone sunt alegerea preferată pentru persoanele care își doresc servicii de calitate, mai ales în afara orașului, iar E-Plus și O2 au prețuri mai mici. Dacă credeți că aveți nevoie de asistență pentru clienți vorbitori de engleză, Vodafone poate fi una dintre cele mai bune opțiuni.

Majoritatea lanțurilor de supermarketuri (de exemplu ALDI) au carduri SIM preplătite de la propriii furnizori virtuali. Aceste carduri sunt de obicei destul de ieftine (10-20 € pentru 5-15 minute de timp de conectare) și pentru apeluri naționale (0.09-0.19 € pe minut), dar sunt scumpe pentru apelurile internaționale (aproximativ 1-2 € pe minut), dar apelurile primite sunt întotdeauna gratuite, iar mesajele SMS costă aproximativ 0.09-0.19 €. Sunt disponibile la Aldi, Lidl, Penny, Netto, Tchibo, Rewe, toom. După cumpărare, este necesară înregistrarea pe internet sau un apel telefonic (costisitor) pentru a activa cartela SIM.

În timp ce apelurile internaționale cu cartela SIM germană pot fi costisitoare, există oferte preplătite la prețuri ieftine. De la liberalizarea pieței germane de telefonie, există un număr mare de furnizori de telefonie pe piață. Când apelați de la un telefon fix privat, puteți alege de obicei între diferiți furnizori (și astfel între diferite sisteme de prețuri) utilizând numere speciale (începând cu 010xx) cu prețuri de 0.01 EUR sau 0.02 EUR, uneori chiar mai mici de 0.01 EUR pentru apelurile internaționale. . Este un calculator pe net că puteți utiliza pentru a compara prețurile pentru diferite destinații. Hotelurile au de obicei contracte cu un anumit furnizor de telefonie și nu vă permit să utilizați altul. Tarifele telefonice ale hotelurilor pot fi exorbitante, mai ales în hotelurile de lux unde un apel de cinci minute pentru a rezerva un restaurant poate costa 50 EUR. Asigurați-vă că ați verificat tariful înainte de a ridica telefonul.

De asemenea, puteți cumpăra carduri telefonice preplătite pe care le puteți utiliza apelând la un număr gratuit; aceasta este o afacere bună, mai ales dacă intenționați să efectuați apeluri internaționale. Cu toate acestea, calitatea și prețul cardurilor variază enorm, așa că este imposibil să faci o recomandare bună.

Recent, în marile orașe au apărut „magazine de telefoane”, unde puteți efectua apeluri în străinătate la tarife ieftine. Aceste magazine de apeluri sunt situate în principal în zonele urbane cu un procent mare de imigranți și reprezintă cea mai bună modalitate de a efectua apeluri internaționale. Ei nu oferă doar apeluri în străinătate, ci vând și carduri telefonice internaționale pe care le puteți folosi de pe orice telefon din Germania. De obicei, puteți recunoaște aceste magazine după numeroasele steaguri din vitrinele lor.

Internet

Accesul la internet prin Wi-Fi este obișnuit în Germania. Internet café-urile devin din ce în ce mai rare întrucât oferta de Wi-Fi gratuit în magazine, restaurante și cafenele este larg răspândită. Uneori este necesar un nivel minim de utilizare, dar în general accesul este gratuit în incintă. Magazinele de telefoane oferă adesea și acces la internet.

Multe Hoteluri oferă acces la internet oaspeților lor, dar vitezele sunt limitate și pot să nu fie suficiente pentru a vizualiza și utiliza rapid site-uri/aplicații bogate în multimedia. Accesul la internet în bandă largă de înaltă calitate poate fi disponibil – adesea la prețuri mari. Confirmați accesul și tarifele cu hotelul dvs. înainte de a-l folosi. Hotelurile private mai mici și lanțurile hoteliere mai ieftine oferă adesea Wi-Fi gratuit (de exemplu, Motel One) dacă rezervați ca pachet de mic dejun, în timp ce lanțurile mai mari percep de obicei tarife exorbitante. Este recomandabil să vă alăturați programului lor de loialitate, deoarece acesta vă oferă de obicei acces gratuit la internet.

În mai multe orașe există planuri de a oferi puncte de acces gratuite „comunitare” pentru rețelele wireless. De exemplu, hotspot-urile „freifunk” sunt oferite gratuit de municipalități și nu necesită înregistrare. freifunk-karte.de arată o hartă a acestor puncte fierbinți.

În unele Aeroporturi și principalele gări, saloanele pentru pasageri oferă, de asemenea, acces la internet clienților lor.

Bibliotecile publice oferă adesea acces la internet, dar de obicei nu este gratuit. Bibliotecile sunt deschise publicului gratuit, dar pentru a lua o carte acasă poate fi necesar să achiziționați un card de client pentru o mică taxă. Biblioteca Națională din Leipzig, Frankfurt pe Main și Berlin percepe o taxă.

De date mobile Unele carduri SIM preplătite permit accesul la internet pentru o taxă lunară fixă, de exemplu cele din cafenele din Tchibo (rețea O2, 10 EUR/lună limitat la 500 MB, 20 EUR/lună pentru 5 GB) sau Aldi (rețea E-Plus) . O cartelă SIM O2 normală care poate fi folosită pentru apeluri și mesaje text costă 15 € și pentru încă 15 € poți cumpăra 1 GB volum de date, valabil 1 lună. Vodafone oferă o cartelă SIM preplătită la 25 €, care include un credit de 22.5 €, pe care primești 300 MB de date timp de 2 zile pentru 15 € și ai 7.5 € credit disponibil.

Majoritatea universităților germane participă eduroam. Dacă sunteți student sau membru al personalului unei universități participante, puteți utiliza acest serviciu pentru a obține acces oaspeților la rețelele lor wireless. Vă rugăm să verificați cu propria universitate înainte de a călători.

Serviciu poștal

Deutsche Post operează mai multe companii internaționale, inclusiv DHL. Trimiterea unei cărți poștale standard costă 0.45 EUR în Germania și 0.90 EUR peste tot. O scrisoare standard care cântărește cel mult 20 de grame costă 0.70 EUR în Germania și 0.90 EUR peste tot (încă). Scrisorile cu o greutate de până la 50 de grame costă 0.85 EUR (Germania) și 1.50 EUR (în străinătate).

Timbrele sunt disponibile la oficiile poștale și uneori la chioșcuri sau magazine care vând cărți poștale. Distribuitoare de timbre pot fi găsite și în multe locuri din orașe. De acolo puteți cumpăra toate timbrele de care aveți nevoie. Sunt unice prin faptul că acceptă toate monedele de la 1 cent până la 2 euro, dar schimbarea este emisă doar sub formă de timbre. Deoarece aceste „ștampile de schimb” pot avea valori ciudate, trebuie să vă asigurați că aveți suficiente monede mici.

În Germania, scrisorile sunt de obicei livrate într-o zi, ceea ce oferă Europei puțin mai mult timp. Livrarea în America de Nord poate dura până la o săptămână.

Serviciul a fost redus ca parte a privatizării. Datorită ratei de zbor crescute [în special pentru transportatorii poștale și subcontractanți], toată poșta internațională, în special corespondența primită, trebuie să fie asigurată dacă este de valoare.

poștă aeriană poate fi la fel de ieftin ca și teren alternativă. Daca vrei sa trimiti colete, exista trei variante (de la cel mai ieftin la cel mai scump): Maxibriefan supradimensionat pana la 2 kg si L+L+H=900mm. The colet este un colet mic, neasigurat (până la 2 kg pentru străinătate). În caz contrar, trebuie trimis conform sistemului de prețuri al a Colet DHL.

Dacă sunt trimise doar cărți, se aplică tarife reduse (expedierea cărții), dar așteptați-vă la transportul să fie deschis și verificat, deoarece în realitate sunt permise doar cărțile înăuntru. Preturi pt expedieri de carte variază între 1.00 € și 1.65 €, în funcție de dimensiune și greutate.

Scrisorile și coletele pot fi predate la stațiile FedEx și UPS. Așteptați-vă la coadă.

Are o economie socială de piață caracterizată printr-o forță de muncă înalt calificată, un stoc de capital ridicat și un nivel scăzut de corupție și un nivel ridicat de inovație. Este al treilea cel mai mare exportator de bunuri din lume și are cea mai mare economie din Europa, care este, de asemenea, a patra ca mărime din lume cu un PIB nominal și a cincea ca mărime cu un PPP[.

Serviciile reprezintă aproximativ 71% din PIB-ul total (inclusiv tehnologia informației), industria 28% și agricultura 1%. Rata șomajului publicată de Eurostat este de 4.7% în ianuarie 2015, cea mai scăzută dintre toate cele 28 de state membre ale UE. La 7.1%, Germania are, de asemenea, cea mai scăzută rată a șomajului în rândul tinerilor din toate statele membre ale UE. Potrivit OCDE, Germania are una dintre cele mai ridicate rate de productivitate a muncii din lume.

Ca parte a pieței unice europene, Germania reprezintă peste 508 milioane de consumatori. Diferitele politici comerciale naționale sunt determinate de acorduri între membrii Uniunii Europene (UE) și de legislația UE. Germania a adoptat moneda unică europeană, euro, în 2002. Este membră a zonei euro, reprezentând aproximativ 338 de milioane de cetățeni. Politica monetară este determinată de Banca Centrală Europeană, care are sediul la Frankfurt, centrul financiar al Europei continentale.

Fiind sediul industriei auto moderne, industria auto germană este considerată una dintre cele mai competitive și inovatoare din lume și este a patra ca mărime în ceea ce privește producția.

Dintre cele mai mari 500 de companii listate la bursă din lume în ceea ce privește cifra de afaceri în 2014, Fortune Global 500, 28 au sediul în Germania. 30 de companii cu sediul central în Germania sunt incluse în indicele de acțiuni german DAX.

Germania este cunoscută pentru proporția sa mare de companii mici și mijlocii specializate, cunoscută sub numele de modelul Mittelstand. Aproximativ 1,000 dintre aceste companii sunt lideri pe piața mondială în segmentul lor și sunt cunoscuți ca campioni ascunși. Berlinul s-a transformat într-un centru înfloritor și cosmopolit pentru înființarea de afaceri și a devenit o locație de top pentru companiile susținute cu capital de risc în Uniunea Europeană.

Lista include cele mai mari companii germane în ceea ce privește cifra de afaceri în 2014:

Germania este membră a Acordului Schengen.

• În mod normal, nu există controale la frontieră între țările care au semnat și implementat tratatul. Aceasta include majoritatea țărilor Uniunii Europene și alte câteva țări.
• Înainte de îmbarcarea unui zbor internațional sau a unei nave, există de obicei un control de identitate. Uneori există controale temporare la frontierele terestre.
• În mod similar, a are drept scop emis pentru un membru al spațiului Schengen este valabil în toate celelalte țări care au semnat și implementate tratatul.

Refugiații recunoscuți și apatrizii care dețin un document de călătorie valabil eliberat de guvernul uneia dintre țările sau teritoriile menționate mai sus (de exemplu Canada) sunt scutiți de obligația de a viza pentru Germania (dar nu pentru toate alte țări Schengen, cu excepția Ungariei, Țărilor de Jos și Belgiei și pentru refugiați pentru Slovacia) pentru o ședere de maximum 90 de zile într-o perioadă de 180 de zile.

Cetățenii din Australia, Israel, Japonia, Canada, Noua Zeelandă, Coreea de Sud și SUA pot obține un permis de ședere sau un titlu de rezidenta (pentru o ședere mai mare de 90 de zile și un permis de muncă) la sosirea în Germania, dar înainte de expirarea perioadei inițiale de 90 de zile fără viză. Înainte de a obține acest statut, aceștia nu au voie să lucreze, decât în ​​anumite profesii (ex. artiști). Cetățenii Honduras, Monaco și San Marino pot obține, de asemenea, un astfel de permis, dar acesta se eliberează numai dacă nu pot lucra cu permisul de ședere. Ceilalți cetățeni trebuie să solicite în avans o viză dacă intenționează să rămână în Germania peste perioada de 90 de zile, chiar dacă sunt scutiți de obligația de a viza pentru o ședere în spațiul Schengen pentru această perioadă sau dacă intenționează să lucreze.

Membrii eligibili ai forțelor armate britanice și americane au nevoie doar de o copie a ordinului de călătorie NATO și a cărții de identitate pentru a intra în Germania. Cu toate acestea, cerințele pentru pașaport se aplică soților și persoanelor aflate în întreținerea personalului militar. Ei trebuie să aibă pașaportul ștampilat pentru a arăta că sunt sponsorizați de o persoană din Germania în conformitate cu Acordul privind statutul forțelor.

Nu există controale la frontierele terestre, ceea ce a făcut deplasările între Germania și celelalte state Schengen mai ușoare de când Elveția a aderat la spațiul Schengen în 2008. Cu toate acestea, ofițerii în civil ai poliției de frontieră germane sunt cunoscuți că le cer călătorilor actele de identitate, în special la graniţa bavare-austriacă.

Când treceți o graniță cu un tren internațional Eurocity (în special către/dinspre Republica Cehă și Polonia), aproape întotdeauna vi se va cere identitatea.

Există mai multe moduri de a intra în Germania. Din țările europene vecine, călătoria cu mașina, trenul sau autobuzul este poate cea mai ușoară și mai convenabilă soluție; vizitatorii de mai departe vor folosi probabil avionul.

Principalele aeroporturi și companii aeriene

Principalele aeroporturi sunt Frankfurt (IATA: FRA), Munchen (IATA: MUC) și Düsseldorf (IATA: DUS). Berlin-Tegel (IATA: TXL), Köln (IATA: CGN), Hamburg (IATA: ȘUNCĂ) și Stuttgart (IATA: STR) au, de asemenea, numeroase zboruri internaționale. Frankfurt este principalul hub german (și, de asemenea, unul dintre principalele hub-uri europene) și destinația pentru majoritatea zborurilor intercontinentale. Munchen este un hub secundar care crește rapid. Călătorii pot zbura cu ușurință din majoritatea părților lumii și apoi se pot conecta cu cea mai mare și mai respectată companie aeriană din Germania, Lufthansa, care este membră a Star Alliance. A doua cea mai mare companie aeriană germană este Air Berlin, membră a oneworld și, de asemenea, afiliată Etihad Airways, care zboară și către multe destinații din Germania, Europa și America de Nord de pe mai multe aeroporturi.

Aeroporturile din Frankfurt, Düsseldorf și Köln/Bonn sunt conectate Linii de mare viteză InterCityExpress. Aeroportul Leipzig Halle (IATA: LEJ) este conectat la o linie de mare viteză, dar în prezent este deservit doar de trenuri locale, dar este programat să fie deservit din nou de trenuri ICE după finalizarea lucrărilor de construcție în decembrie 2016. Majoritatea celorlalte aeroporturi fie sunt conectate la rețeaua de transport urban, fie au propriile gări suburbane. Cu toate acestea, acesta nu este întotdeauna cazul aeroporturilor „regionale” mai mici, care sunt adesea folosite de companiile aeriene „fără preturi”. Un exemplu deosebit este „Frankfurt”-Hahn, care nu are conexiune feroviară și singurul mijloc de transport public este un autobuz, care durează aproximativ 2 ore până la Frankfurt. Pasagerii Lufthansa care călătoresc de la Aeroportul Frankfurt au opțiunea de a se face check-in în gările Köln sau Stuttgart și de a lua o conexiune ICE la Aeroportul din Frankfurt și de a-și lăsa bagajele direct la gara de distanță lungă de pe Aeroportul Frankfurt. În acest caz, asigurați-vă că rezervați călătoria cu trenul ca zbor de legătură Lufthansa (adică în avans, în același timp cu zborul), în caz contrar tu poate fi considerat responsabil pentru o conexiune ratată. Toate aeroporturile germane majore și majoritatea companiilor aeriene oferă, de asemenea, programul rail&fly, care vă permite să cumpărați un bilet către/de la aeroport și orice loc cu conexiune la rețeaua feroviară germană. În cele mai multe cazuri, acest bilet trebuie achiziționat în același timp cu biletul de avion, dar la unele companii aeriene îl puteți cumpăra și mai târziu pe lângă biletul de avion. Pentru mai multe informații despre acest subiect, consultați Alianțe feroviare și aeriene

Companii aeriene mici și low-cost

Zborul poate fi cel mai ieftin mod de a ajunge în Germania și de acolo în alte țări europene. Înainte de a rezerva un zbor ieftin, ar trebui să comparați cu atenție, deoarece destinațiile lor sunt adesea puțin în afara drumurilor bătute și, după ce ați adăugat toate taxele, taxele și biletele de autobuz suplimentare pentru a ajunge la aeroporturile lor, este posibil să ajungeți să plătiți chiar mai mult decât pentru o reducere. bilet de la Lufthansa sau Air Berlin. Potrivit unui studiu din 2013 al VCD (Verkehrs Club Deutschland), zborurile în Europa sunt mai scumpe decât un bilet de tren pentru aceeași zi în mai mult de 80 % din cazuri.

Principalele aeroporturi pentru trafic comercial sunt Berlin-Schönefeld (IATA: SXF), „Frankfurt”-Hahn (IATA: HHN) (130 km de Frankfurt) și Weeze (IATA: NRN) (85 km de Düsseldorf), precum și aeroporturi mai mici, cu mai puține alegeri de destinații, cum ar fi Memmingen (IATA: FMM) (110 km de Munchen). Se știe că companiile aeriene low-cost își schimbă aeroporturile în scurt timp și multe aeroporturi care operau zeci de zboruri pe zi au fost transformate în aviație generală.

Unele dintre aeroporturile mai mici sunt foste aeroporturi militare din epoca Războiului Rece. Sunt situate departe de centrele urbane. Nu lăsa numele să te păcălească: Frankfurt-Hahn este de fapt la 120 km de orașul Frankfurt. Düsseldorf-Weeze a fost forțat să-și schimbe numele printr-o hotărâre judecătorească, deoarece Düsseldorf se află la 70 km mai spre sud-est.

Există zboruri low-cost din Germania către aproape toate orașele europene. Principalele companii aeriene low-cost din Germania sunt easyJet, Ryanair (care oferă acum și un număr limitat de zboruri în Germania), Eurowings (tot pentru zboruri în interiorul Germaniei) și Wizz Air (pentru zboruri către Europa de Est), toate care oferă mai multe rute către multe țări europene. Principalele hub-uri ale easyJet sunt Berlin-Schönefeld și Dortmund, pentru Ryanair Hahn și Weeze și pentru Eurowings Köln/Bonn și Stuttgart. Majoritatea acestor companii aeriene deservesc și alte aeroporturi, dar cu o gamă limitată de conexiuni. Când vă planificați călătoria, vă rugăm să rețineți că companiile aeriene low-cost pot schimba aeroporturile într-o perioadă scurtă de timp din motive economice și în funcție de politica locală.

Pentru zborurile (low-cost) către destinații de vacanță europene, de exemplu în jurul Mării Mediterane, cele mai importante companii aeriene germane, pe lângă Air Berlin, sunt Condor (Thomas Cook) (și pentru cele mai importante destinații din întreaga lume) și TUIfly. Există, de asemenea, o serie de destinații internaționale în Germania.

Trenurile regulate fac legătura între Germania și toate țările învecinate. Aproape toate țările învecinate (în special Elveția, Polonia, Țările de Jos, Danemarca, Republica Cehă și Austria) și chiar unele țări nevecinate (ex. Italia și Ungaria) sunt destul de bine conectate prin trenuri „EuroCity”. Sunt ceva mai lente și uneori puțin confortabile decât trenurile europene de mare viteză, dar ajung totuși până la 200 km/h. Sunt un mijloc de transport interesant, nu numai pentru călătorii cu buget redus (deși companiile aeriene cu buget redus uneori sunt mai ieftine) sau iubitorii de peisaj (în special calea ferată din valea Rinului). Oferte Deutsche Bahn foarte prețuri rezonabile pentru multe destinații europene sub marca „Europa-Spezial”, cu bilete care pornesc de la 39 de euro (sau mai puțin pentru „hopi” scurte peste graniță) pentru o călătorie dus (de obicei puteți rezerva nu mai devreme de 91 de zile în avans); cu toate acestea, nu puteți schimba trenurile sau datele de călătorie, iar rambursările sunt limitate. Dacă pierzi trenul, înseamnă de obicei că biletul devine fără valoare.

Mai multe trenuri europene de mare viteză circulă în și din Germania:

•  ICE vă duce de la Frankfurt (3.25 ore), Köln (2.5 ore) sau Düsseldorf (2.25 ore) la Amsterdam cu o viteză de 300 km/h. Călătoria cu trenul de la Frankfurt la Paris (320 km/h) durează aproximativ patru ore ICE, călătoria cu trenul de la Hamburg la Paris poate dura opt ore și jumătate. Există, de asemenea, un Linia ICE de la Frankfurt prin Köln până la Bruxelles.
•  Thalys ia tu din Koln la Paris în aproximativ patru ore și la Bruxelles în aproximativ două ore.
•  TGV te duce de la Marsilia, Lyon și Strasbourg la Frankfurt și de la Paris și Strasbourg la Munchen.
• Călătoriți între Stuttgart și Milano cu o oprire în Zurich, cea mai rapidă conexiune feroviară transalpină. Această legătură va fi și mai rapidă după deschiderea completă a Tunelului de bază Gotthard, care va fi în funcțiune în decembrie 2016.

Tarifele feroviare normale sunt destul de mari, dar există o serie de tarife și reduceri speciale – consultați secțiunea „Deplasare” pentru mai multe informații. În special, cel Bahncard Reducerea se aplică întregii călătorii, cu condiția ca aceasta să înceapă sau să se încheie în Germania. Dacă aveți ceva timp, poate fi mai ieftin să luați un tren local până la graniță cu un bilet intern, în special către/dinspre Cehia și Polonia.

Există rute internaționale de feribot, în special către Scandinavia. Unele dintre cele mai populare rute sunt enumerate mai jos:

• Lübeck și Sassnitz sunt conectate la Kaliningrad, Sankt Petersburg, Rusia. Sassnitz este, de asemenea, conectat la Rønne, Danemarca, și Trelleborg, Suedia.
• Kiel are conexiuni cu Göteborg, Suedia, Klaipeda, Lituania și Oslo, Norvegia.
• Rostock are legături cu Helsinki (Finlanda), Trelleborg (Suedia) și Gedser (Danemarca). Rostock-Warnemünde este cel mai aglomerat port de croazieră din Germania.
• Travemünde are legături cu Helsinki (Finlanda), Malmö (Suedia), Trelleborg (Suedia), Ventspils și Liepaja, Letonia.
• Puttgarden este conectat la Rødby, Danemarca. Acest feribot aduce și ICE la Copenhaga.

Există zeci de companii internaționale de autobuze în Germania, inclusiv Touring. Unele dintre noile rute, care oferă în principal servicii interne, oferă și legături către țările vecine, precum și către Londra. Pentru mai multe informații despre piața foarte volatilă (din 2016), care a stabilit un cvasimonopol pe rutele interne, dar are încă o oarecare concurență pe rutele internaționale, a se vedea Fernbusreisen în Deutschland.

• Bosnia și Herțegovina este deservită de: Salinea, Prosic și Globtour.
• Croația este deservită de Čazmatrans
• Republica Cehă este deservită de Agenția Studenților, cunoscută și sub numele de Regiojet

Transportul german funcționează cu eficiență germană și este ușor să te deplasezi prin țară – deși trebuie să plătești un preț mare pentru viteza maximă (mai ales dacă nu îți cumperi biletele în avans). De departe cele mai populare opțiuni sunt închirieri auto or călătoria cu trenul. Dacă trenurile sunt prea scumpe pentru tine, organizați-vă carpooling sau unul dintre multele noi autobuze interurbane în Germania sunt adesea alternative viabile.

Zborurile interne sunt utilizate în principal pentru călătorii de afaceri, în timp ce calea ferată este o alternativă mai ușoară, uneori mai rapidă și adesea (dar nu întotdeauna) mai ieftină pentru alte călătorii. Apariția companiilor aeriene low-cost și creșterea concurenței au făcut unele zboruri către unele orașe mari să fie competitive cu transportul feroviar. Cu toate acestea, asigurați-vă că ajungeți la destinația potrivită: companiile aeriene cu buget redus sunt renumite pentru denumirea greșită a aeroporturilor mici în mijlocul neantului, ca și cum ar fi în apropierea orașelor aflate la 100 km distanță (de exemplu, „Frankfurt-Hahn” este de fapt în Hahn, la mai mult de două ore de autobuz din orașul Frankfurt). De asemenea, rețineți că, dacă aeroportul este aglomerat din cauza vremii nefavorabile sau a unei greve, zborurile interne sunt primele care sunt întârziate sau chiar anulate.

Următoarele companii aeriene operează zboruri în Germania:

• Lufthansa Lufthansa este o companie aeriană națională și un membru al Star Alliance. Lufthansa deservește toate rutele interne majore germane aproape în fiecare oră, cu hub-uri în Frankfurt și München. În zonele desemnate ale terminalelor, cafeaua, ceaiul și o selecție largă de ziare sunt disponibile gratuit, chiar și pentru pasagerii din clasa Economy.
• Air Berlin este a doua companie aeriană germană ca mărime și deservește, de asemenea, majoritatea aeroporturilor germane, cu hub-uri în Berlin-Tegel, Düsseldorf și Nürnberg. Bagajul de cală și serviciile standard sunt, de asemenea, incluse în tarife. Este membru al alianța oneworld.
• Filiala Eurowings Lufthansa din Düsseldorf deservește și unele rute interne germane.

Unele insule, cum ar fi Sylt sau unele dintre insulele din Frisia de Est, au aeroporturi mici care sunt deservite și de Lufthansa, Air Berlin și Eurowings. Sunt prezenți și alți operatori:

• Sylt Air zboară în principal Hamburg-Sylt
• OFD (abreviere pentru Ostfriesischer Flugdienst) deservește mai multe insule, în principal insulele Frisiei de Est, din nordul Germaniei.

Germania oferă un sistem feroviar rapid și ieftin (cu rezervare în avans), care vă permite să ajungeți în multe părți ale țării. Cu excepția cazului în care călătoriți cu mașina, trenul poate fi principalul mijloc de transport. O călătorie prin Germania, de la Munchen în sud la Hamburg în nord, durează de obicei aproximativ 6 ore, în timp ce călătoria cu mașina durează aproximativ 8 ore.

Aproape toate trenurile de lungă distanță și multe trenuri regionale sunt operate de Deutsche Bahn. Site-ul DB în limba engleză si Site-ul web DB adaptat SUA (care este disponibil și în multe alte locații) sunt resurse excelente pentru identificarea opțiunilor de transport nu numai în Germania, ci practic oriunde în Europa.

Distanta lunga

Toate orașele importante sunt conectate prin trenurile regulate ICE (InterCity Express) și InterCity ale DB. ICE este un sistem de trenuri de mare viteză care poate atinge viteze de până la 330 km/h. Pot fi scumpe, o călătorie de o oră (de la Frankfurt la Köln, aproximativ 180 km) costă aproximativ 67 de euro dus („flex tarif” normal fără reducere).

Dacă doriți să economisiți bani, încercați cu reducere „Sparpreis” bilete, care încep de la 29 de euro dus (și uneori doar 19 euro pentru călătoriile mai mici de 250 km). Deoarece aceste bilete sunt vândute în principal pentru a atrage oamenii către rute și orare mai puțin populare, încercați să le căutați în afara orelor de vârf (marți, ora prânzului este momentul în care trenurile sunt cel mai goale, conform statisticilor). Cu bilete de 29 de euro, nu poți schimba trenurile sau orele de plecare. Dacă pierdeți un tren din cauza întârzierii unui alt tren, puteți lua următorul tren dacă aveți confirmarea întârzierii. Cu BahnCard 25 sau BahnCard 50 beneficiați de o reducere de 25%. Bilete Sparpreis.

Rezervările nu sunt obligatorii, dar sunt recomandate, mai ales atunci când călătoriți în weekend sau de sărbătorile legale. Aceasta înseamnă că cu un card Interrail sau Eurail puteți folosi trenuri naționale ICE fără costuri suplimentare (cu excepția trenurilor internaționale ICE).

Acesta este urmat de obișnuit InterCity (IC) și EuroCity (EC) trenuri. Acestea conectează marile orașe europene și sunt practic identice cu IC-urile obișnuite. Aceste trenuri sunt, de asemenea, destul de confortabile, chiar dacă nu au senzația de înaltă tehnologie a IC. Materialul rulant utilizat pentru traficul IC este foarte divers. Include vagoane vechi din anii 1970 și 1980, precum și vagoane mult mai noi – uneori în același tren – și vagoane cu două etaje (Dosto) care au intrat în funcțiune abia în 2015. Eurocities, pe de altă parte, sunt adesea formate din mașini din mai multe țări, cu diferențele asociate de stil și calitate.

Pe rutele principale, există un ICE sau IC la fiecare oră și ceva, iar unele orașe mai mici care sunt importante pentru turism, cum ar fi Tübingen sau Heringsdorf, sunt, de asemenea, conectate zilnic sau săptămânal. Înainte de a plăti biletul ICE, ar trebui să verificați dacă diferența de timp este cu adevărat importantă. Trenurile ICE călătoresc mai repede decât alte trenuri IC pe linii de mare viteză special echipate. Există și trenuri de lungă distanță ale altor companii decât Deutsche Bahn, care circulă de obicei pe rute secundare. Trenurile de lungă distanță ale companiilor, altele decât DB, câștigau încet teren înainte ca deschiderea pieței autobuzelor de lungă distanță să-și elimine nișa – cei care nu erau conștienți de preț au călătorit cu trenurile DB, în timp ce clienții sensibili la preț au luat autobuzul. Astăzi, singurul tren intern non-DB care încă mai acoperă o distanță semnificativă este trenul Hamburg Köln Express (HKX). În plus, trenurile internaționale precum Thalys sau TGV deservesc stații din Germania și parțial și rute interne. Cu toate acestea, odată cu modificarea orarului din decembrie 2016, unii operatori au anunțat că vor oferi o anumită gamă de trenuri, în special în zona trenurilor de dormit, întrucât DB întrerupe cu totul acest serviciu. De regulă, DB vinde bilete pentru alți operatori numai dacă există o cooperare sau dacă este obligată legal să facă acest lucru (de exemplu, toate trenurile regionale). Biletele DB nu sunt de obicei vândute nici de alți operatori.

Călătorii regionale

În Germania, trenurile regionale și locale sunt disponibile în mai multe soiuri:

• VOI MERGE (InterRegioExpress). La fel ca IRE, dar între două regiuni (stat federal).
• RE (Expres regional). Trenuri semi-express care sar peste unele stații. Pe multe linii, aceasta este cea mai înaltă categorie de trenuri disponibile.
• RB (tren regional). Se oprește peste tot, dar poate sări peste unele stații S-Bahn.
• Suburban calea ferata. O rețea suburbană pentru un oraș sau conurbație, dar care poate acoperi distanțe mai mari. Nu există toalete în S-Bahn-uri, cu excepția celor din Bremen, Dresda, Hanovra, Leipzig, Nürnberg și a unor S-Bahn-uri Rhine-Neckar.

În cadrul unui stat federal, este adesea posibil să cumpărați un Länderticket, care este valabil pentru o zi. Poate fi folosit pentru BR, RB, majoritatea S-Bahn și unele servicii de autobuz din statul federal. Sunt incluse și unele, dar nu neapărat toate, rețelele locale S-Bahn. Este disponibil ca bilet individual sau de grup. Preturi pt bilete de țară variază de la o regiune la alta, dar în general pornește de la aproximativ 23-27 EUR pentru o singură persoană și, de obicei, variază de la 3 EUR la 5 EUR pentru fiecare membru suplimentar al grupului dvs., până la un grup de cinci. Puteți găsi mai multe informații pe site-ul Deutsche Bahn și în cele mai multe state federale din Secțiunea „Deplasați-vă în jur”.

Deși trenurile regionale sunt din ce în ce mai operate de alte companii decât Deutsche Bahn și au o culoare diferită de cea a DB red, în practică, acest lucru nu face nicio diferență deoarece toate trenurile regionale sunt face obiectul unei concesiuni, statul prescriind totul, de la orar până la materialul rulant, iar operatorii primesc și o subvenție pe lângă tarif. În stațiile pe care le deservesc, veți găsi automate de bilete sau ghișee de bilete ale diverșilor operatori de tren regional, dar și Deutsche Bahn este obligată – cu câteva excepții – să vă vândă bilet, iar acolo sunt acceptate și bilete de țară. Deși mulți operatori non-DB urmează modelul descris mai sus, unii au ales să-și denumească serviciile diferit decât RB sau RE, dar totuși fac deseori distincție între „express” și „local” (semi).

În general, nu există servicii de catering la bord în trenurile locale, dar uneori vine un vânzător pe lângă locuri pentru a vinde băuturi și gustări (de obicei prea scumpe). Unele linii și operatori – cum ar fi metronom – au, de asemenea, automate la bordul trenurilor lor.

Distribuirea biletelor de tren de grup

Chiar dacă zilele în care puteai lua un grup de cinci pe a bilet ieftin Schönes-Wochenende și călătoriile prin Germania pentru prețul unei cărți bune au trecut de mult, este încă posibil să călătorești ieftin cu trenurile regionale cu un grup mic. Deși partajarea biletelor de grup există de ceva timp într-o zonă gri, Deutsche Bahn și-a lansat acum propria aplicație (pentru Android și iPhone) în mod explicit pentru partajarea biletelor de grup. Deși până acum acoperă doar o mână de state (mai 2016), implementarea acestei aplicații în alte state a fost deja anunțată.

Există patru avertismente principale care trebuie luate în considerare:

• Prețul biletului se bazează, de obicei, pe numărul de pasageri, cu un tarif de bază relativ mare și o mică suprataxă pentru fiecare membru suplimentar al grupului de până la 5
• Biletul trebuie să poarte numele cel puțin unui membru al grupului. Se poate cere acestei persoane să prezinte un act de identitate. Uneori, toți membrii grupului trebuie menționați pe bilet.
• Aceste bilete sunt afară  valabil pentru trenurile regionale (RE, RB și S-Bahn) și unele mijloace de transport local (Stadtbahn și autobuz) în funcție de oraș. Nu este posibil să luați un ICE sau IC cu un astfel de bilet.
• În unele state federale, sunt oferite bilete de clasa întâi (contra cost), dar sunt valabile doar pentru clasa a doua, dacă nu se specifică altfel. Pe trenurile regionale există o diferență mică sau deloc între clasa întâi și clasa a doua, în unele trenuri nu există nici măcar clasa întâi. Pe de altă parte, clasa întâi poate fi goală într-un tren altfel aglomerat.

Dacă îți cunoști traseul, poți să organizezi un grup pe internet, să cumperi un bilet și să pleci. Toate biletele sunt valabile de la ora 9:3 în zilele lucrătoare și de la miezul nopții sâmbăta și duminica. Valabilitatea lor se termină de obicei la 2016 dimineața a doua zi. Cele mai comune bilete regionale sunt următoarele

• Bilet Quer durchs Land (QdL) – valabil o zi pe toate trenurile regionale din Germania. 44 EUR plus 8 EUR pentru fiecare membru suplimentar al grupului dvs. de până la cinci
• Biletele Länder: sunt de obicei valabile în unul sau două state federale limitrofe (de exemplu, Saxonia Inferioară și Bremen). În cele trei state federale Saxonia, Turingia și Saxonia-Anhalt există Ländertickets, care sunt întotdeauna valabile în toate cele trei state federale. Prețurile încep de obicei de la 23-28 EUR pentru o persoană, cu încă 2-6 EUR pentru fiecare membru suplimentar al grupului de până la cinci persoane. În unele state federale există încă bilete all-inclusive care costă la fel pentru un singur călător sau un grup de cinci persoane.
• Biletul Schönes Wochenende: Nicidecum biletul ultra-ieftin din trecut, ci o ofertă bună cu aceleași condiții ca și QdL, dar un preț de bază mai ieftin (40€) și o suprataxă de persoană (4€). Valabil doar o zi sambata si duminica.
• Bilete de trecere a frontierei: în unele zone, un bilet poate fi disponibil pentru călătorii în interiorul statului sau a unei părți a statului și într-o zonă învecinată peste granița internațională. Condițiile lor sunt adesea similare cu cele ale biletelor de stat, dar pot fi mai scumpe.

Dacă grupul dvs. este format din mai mult de cinci persoane, întrebați Deutsche Bahn despre ofertele speciale pentru grupuri mai mari.

Există zeci de conexiuni zilnice din majoritatea orașelor mari, care sunt adesea mult mai ieftine decât trenurile. Majoritatea autobuzelor oferă servicii precum Wi-Fi și prize, iar unele pot transporta chiar și biciclete.

Există, de asemenea, o rețea foarte densă de linii de autobuz regionale și locale. În zonele rurale, însă, multe linii rulează doar o dată pe zi. Codurile de linie expres regionale și locale conțin de obicei literele CE (local), E (regional în jurul Hamburgului; în alte regiuni E este folosit pentru linii speciale), S (regional), SB (regional și local) sau X (local în Berlin) , în timp ce codurile liniei de autobuz urban pot conține literele BB („Bürgerbus”, care nu face parte din asociațiile tarifare), C sau O. Priviți întotdeauna cu atenție panourile de plecare: uneori, mai ales noaptea sau în mediul rural, trebuie să comandați autobuzul tău la telefon.

Germania are o rețea de clasă mondială de drumuri și autostrăzi excelente, fără taxe sau taxe pentru mașini. Deși transportul public în Germania este excelent, cei care aleg să conducă vor găsi și o rețea de drumuri rapidă și eficientă. La fel ca în majoritatea țărilor europene, în Germania se aplică regula de conducere pe dreapta.

Verificați în prealabil dacă permisul dvs. de conducere non-german este valabil în Germania. Dacă nu, riscați o amendă grea sau până la un an de închisoare. Pentru sejururi mai lungi, majoritatea permiselor de conducere straine nu sunt valabile, indiferent de statutul dumneavoastra de rezidenta. Dacă intenționați să conduceți pe o ședere mai lungă (mai multe luni sau ani), încercați să obțineți un permis de conducere european, care este de obicei valabil în toată Uniunea Europeană.

Când începe vacanța? Germanii își pun adesea această întrebare și trebuie să o caute pe internet. Vacanțele școlare sunt stabilite de statele federale. Este util să știi când încep sărbătorile pentru a evita blocajele pe drumurile principale, în special în sud.

Respectă luminile roșii, dar există o excepție: puteți vira la dreapta dacă există un mic semn verde cu o săgeată la dreapta lângă semaforul roșu – dar acest lucru necesită totuși să vă opriți, să priviți și să cedați înainte de a vira la dreapta.

Limitele de viteză sunt luate în serios, există un număr mare de radare. Limitele de viteza sunt:

• 5 km/h pe „străzile de joacă” (marcate cu un semn albastru/alb care indică faptul că copiii se joacă, pietonii au prioritate).
• 30 km/h în majoritatea zonelor rezidențiale din orașe (marcate cu semnul „30-Zone Wohngebiet”, există și zonele 20 și 10).
• 50 km/h în interiorul orașelor (marcat cu un semn galben la intrare) și inclusiv „drumuri cu motor” (marcat cu un semn care arată o mașină albă pe fond albastru).
• 100 km/h în afara orașelor
• Nu există o limită generală de viteză constantă pentru mașini și motociclete care nu trag remorci pe autostrăzi și autostrăzi. Viteza nu este complet liberă, întrucât anumite tronsoane sunt supuse unor limite de viteză periodice sau permanente. The limita de viteza recomandata pe autostrada este de 130 km/h și ar trebui să încercați să respectați acest lucru dacă sunteți nou în traficul de mare viteză. Cu toate acestea, unii „turiști de viteză” vin în Germania doar pentru a închiria o mașină sport exotică și a arunca în aer rețeaua de autostrăzi, care este a treia ca mărime din lume.

Carpooling-ul este foarte popular în Germania, iar prețul călătoriei este adesea mai mic decât cel al trenului. Cele mai populare site-uri web pentru organizare carpooling sunt mitfahrgelegenheit.de și Blablacar. În acest fel pot fi organizate și excursii internaționale.

Taxiuri sunt scumpe și adesea acceptă doar numerar. Condițiile nu sunt de obicei scrise pe vehicul, așa că întrebați șoferul. Tarifele sunt stabilite de autoritățile locale.

Șoferii, în special cei cu numere de o singură cifră (care leagă regiuni mari pe distanțe lungi) sau cei din conurbații sau din apropierea lor (de exemplu, Rin/Ruhr) sunt foarte ocupați din vineri după-amiaza sărbătorilor de vară. Cu toate acestea, arterele populare care duc spre sudul Italiei sau spre nordul coastelor Baltice și Mării Nordului sunt aglomerate la începutul vacanțelor școlare în toate statele federale. Când vă planificați călătoria, acordați atenție începerii vacanțelor școlare și încercați să evitați călătoriile în ziua respectivă sau weekendul următor. În perioada sărbătorilor de iarnă (Crăciun și Carnaval), drumurile care duc spre stațiunile de schi din Alpi pot fi și ele puțin aglomerate, agravate de ninsori chiar moderate, mai ales dacă este prima ninsoare a sezonului.

Cu vehicul de agrement și autocaravane

Campingurile germane (ca majoritatea celorlalte din Europa de Vest) oferă de obicei o gamă completă de servicii. Au întotdeauna propria lor racordare la electricitate, iar racordurile de apă și apă uzată sunt aceleași pentru toată lumea. Fiecare camping are toalete și dușuri, precum și bucătării, mașini de spălat și uscător de rufe.

Cartea galbenă pentru camping, sau dacă doriți, Biblia pentru camping în Germania, este Ghid de camping ADAC, un ghid de camping de la cel mai mare club auto din Germania, ADAC. Acesta enumeră aproape toate campingurile, cu prețuri, tipul locului, dimensiunea, programul de lucru, facilitățile și numele campingului. Deoarece ghidul folosește multe simboluri care sunt explicate în mai multe limbi, este potrivit și pentru călătorii străini.

Amintiți-vă că există o limită generală de viteză pentru vehiculele de agrement și pentru orice remorcare - chiar și pe porțiuni de autostradă fără limită afișată. De obicei există un autocolant pe spate sau documentele sau contractul de închiriere vor indica acest lucru.

autostopul

Este posibil să faci autostopul în Germania și majoritatea germanilor vorbesc limba engleză de bază, așa că vei fi înțeles dacă vorbești încet. Șoferii se așteaptă rareori să le dai bani pentru călătorie. Primele litere ale plăcuței de înmatriculare germane (înainte de cratime) indică orașul în care este înmatriculată mașina. Dacă cunoașteți codul de destinație, acest lucru vă crește șansele de a opri vehiculul potrivit.

Oprirea este interzisă pe şosea în sine, dar autostopul din stațiile de odihnă sau benzinării este o modalitate bună de a parcurge distanțe lungi (100-200 km). Cel mai greu este să ajungi pe autostradă, așa că cel mai bine este să stai lângă benzinării dacă mergi departe. La benzinării puteți obține gratuit o broșură numită Alimentare și odihnă, care include o hartă a autostrada si benzinarii. Dacă luați liftul, aranjați cu șoferul unde veți coborî și asigurați-vă că există o benzinărie. Încearcă să eviți statii de service de autostrada.

De asemenea, este destul de comun să aranjați a plimbare cu un vehicul privat în avans printr-un agenție offline sau prin internet. Agenții offline precum Citynetz or ADM au birouri în orașe mai mari, de obicei lângă centrul orașului sau gara principală. Aceste agenții offline percep un comision la prețul combustibilului pe care trebuie să-l plătiți pentru șofer.

În ultimii ani, serviciile online de organizare a plimbărilor cu vehicule private au devenit foarte populare, ambele părți nu trebuie să plătească comision agențiilor tradiționale. Ei trebuie doar să contribuie la costurile cu combustibilul. (Exemplu: de la Frankfurt la Berlin 25 euro). Puteți contacta șoferul direct prin e-mail, telefon sau sms. Deoarece șoferii trebuie să fie înregistrați, acest lucru este mai sigur decât autostopul.

Autostopiști este un serviciu comparabil, multilingv și gratuit. Mitfahrgelegenheit și Mitfahrzentrale sunt alți jucători cunoscuți ale căror baze de date conțin multe curse. Mitfahrzentrale operează chiar în toată Europa. Raumobil este un jucător nou pe piață, dar este o companie destul de privată. Mitflugzentrale organizează călătorii aeriene private.

Germania este în general prietenoasă cu bicicletele, cu multe piste de biciclete în orașe. Există, de asemenea, o rețea extinsă de trasee pentru biciclete de lungă distanță bine semnalizate. Dacă există o pistă de biciclete paralelă cu drumul, semnalizată cu indicatoare alb pe albastru „Biciclete” (vezi dreapta), biciclistul să utilizare aceasta. În unele orașe, pistele pentru biciclete sunt marcate cu pavaj roșu închis în zona principală de mers pe jos. Dar fiți atenți, deoarece bicicliștii și pietonii tind să treacă aceste granițe.

Aceleași reguli de circulație se aplică bicicliștilor ca și autovehiculelor. A te îmbăta cu o bicicletă este considerat la fel ca și a conduce un autovehicul – așa că îți poți pierde permisul, dar limita este mai mare, deoarece doar o alcoolemie mai mare de 1.3 per mil va avea drept rezultat o amendă obligatorie.

Majoritatea gărilor, zonelor comerciale, hotelurilor și spațiilor comerciale au suporturi pentru biciclete (unele acoperite) cu un loc pentru a atașa propriul lanț de blocare pentru biciclete.

În trenurile regionale, există de obicei un vagon de unde vă puteți lua bicicleta. Puteți lua o bicicletă și în trenurile Intercity, dar nu și pe ICE. Un bilet separat și/sau o rezervare este de obicei necesară pentru a utiliza o bicicletă.

Dacă doriți să vă luați bicicleta cu un autobuz de lungă distanță, trebuie să rezervați cu câteva zile în avans și este posibil să nu fie posibil deoarece spațiul de depozitare a bicicletelor este foarte limitat (doar două sau trei biciclete pe autobuz).

Mai multe orașe germane oferă acum programe de autoservire pentru biciclete, dintre care majoritatea sunt operate de nextbik la sau „bicicletă” a subsidiarei Deutsche Bahn. Sunt grozave pentru a parcurge distanțe scurte în interiorul unui oraș, dar nu sunt cea mai bună opțiune pentru tururi mai lungi, deoarece perioada maximă de închiriere este de obicei de 24 de ore. Închirieri clasice de biciclete încă există în multe orașe și în sate mici de lângă coastă, care sunt populare în rândul turiștilor. Adesea necesită un depozit sau o carte de identitate pentru închiriere.

Germania este o republică federală formată din 16 state (numite Bundesländer). Trei dintre acestea statele federale sunt de fapt orașe-state: Berlin, Bremen și Hamburg. Statele federale pot fi grupate aproximativ pe zone geografice, așa cum se arată mai jos, deși există și alte grupări. Multă vreme, diviziunea dintre Nord și Sud a fost cea mai vizibilă, dar datorită moștenirii Războiului Rece, diviziunea dintre Est și Vest este acum mai pronunțată.

• Nordul Germaniei (Bremen, Hamburg, Saxonia Inferioară, Mecklenburg-Pomerania de Vest, Schleswig-Holstein)
  Dealuri bătute de vânt și destinații populare de vacanță pe coastele Mării Nordului și Mării Baltice
• Germania de Vest (Renania de Nord-Westfalia, Renania-Palatinat, Saarland).
  Țara vinului și orașele moderne, puternic caracterizate de văile uluitoare ale Rinului Mijlociu și Mosellei.
• Germania centrală (Hesse, Turingia)
  Inima verde a Germaniei, cu unele dintre cele mai importante orașe istorice și economice și vechea Pădure Turingiană.
• Germania de Est (Berlin, Brandenburg, Saxonia, Saxonia-Anhalt).
  Capitala excentrică și istorică Berlin și reconstrucția orașului istoric Dresda, „Florența pe Elba”.
• Germania de Sud (Baden-Württemberg, Bavaria)
  Pădurea Neagră, Alpii și Oktoberfest. Lederhosen Germania, Dirndls, vederi de cărți poștale și companii de înaltă tehnologie.

Germania are multe orașe interesante pentru vizitatori; aici sunt doar nouă dintre cele mai faimoase destinații. Acestea sunt în principal orașele mari din Germania. Unele, precum Berlin și Hamburg, stau ca insule urbane într-un peisaj mai rural, altele, precum Düsseldorf și Frankfurt, fac parte din conurbații cu alte orașe.

• Berlin – Capitala germană reunită și revitalizată, celebră divizată de Zidul Berlinului în timpul Războiului Rece. Astăzi este o metropolă a diversității, cu unele dintre cele mai bune cluburi, magazine, galerii și restaurante din lume. Datorită istoriei sale lungi ca oraș divizat, Berlinul are, de asemenea, mai multe săli de operă și muzee pe cap de locuitor decât majoritatea altor locuri din lume. Suburbia Potsdam, cu palatele și grădinile sale regale, este un loc care nu trebuie ratat când vizitați Berlinul.
• Bremen – Unul dintre cele mai importante orașe din nordul Germaniei, Piața Veche, Schnoor, Böttcherstrasse, cel trimestru și flerul maritim al Bremenului și al portului său Bremerhaven (care împreună formează statul Bremen, il cel mai mic stare de dimensiunea și populația) sunt o experiență grozavă de oraș.
• Koln – fondată în urmă cu 2000 de ani de romani și cunoscută pentru uriașa sa catedrală (a doua ca mărime din lume), biserici romanice, situri arheologice și cartierul vechi plin de viață. Carnavalul de la Köln este un eveniment major care are loc în jurul lunii februarie.
• Dresden – Denumit anterior Florența pe Elba, Frauenkirche (cea mai frumoasă catedrală barocă din afara Italiei, distrusă în război și reconstruită din 1994 până în 2005) și istoricul reconstruit Oras vechi, distrus de asemenea în război. Muzeele Zwinger și Residenzschloss sunt unice în lume.
• Düsseldorf – Capitala comercială a Germaniei, care prezintă și o mare varietate de noi arhitecturi fascinante. Există o viață de noapte plină de viață în orașul vechi și pe malurile Rinului.
• Frankfurt – orizont magnific, centrul financiar și de transport al Europei, sediul Băncii Centrale Europene (BCE) și un târg comercial important. Mic centru reconstruit, cu case cu cherestea, muzee și galerii importante în jurul Malul Muzeului cum ar fi Schirn Kunsthalle, the Städel si senckenberg Naturmuseum.
• Hamburg – al doilea oraș ca mărime din Germania, cu caracter metropolitan depășit doar de Berlin, renumit atât pentru portul său cât și pentru cultura sa liberală. Nu ratați viața de noapte plină de viață din jurul orașului St. Pauli, cu Reeperbahn și cluburile sale de noapte și locurile de divertisment. Din punct de vedere istoric, unul dintre orașele hanseatice și apoi un centru comercial de top, este încă unul dintre cele trei „orașe state” ale Germaniei, adică un oraș care is proprie stat federal.
• Munchen – Frumoasa capitală a Bavariei, al cărei motto este „oraș cosmopolit cu a inima”, locul celebrului Oktoberfest, Hofbräuhaus, numeroase grădini de bere și Poarta Alpină.
• Nuremberg - fost oras imperial cu o tentă medievală, al cărui oraș vechi a fost parțial reconstruit după bombardamentele grele din cel de-al Doilea Război Mondial, inclusiv cele gotice. kaiserburg si bisericile principale. Puteți vizita, de asemenea, terenul de miting al Partidului Nazist, Centrul de documentare și Sala de judecată 600 (locul proceselor pentru crime de război de la Nürnberg).

• Coasta Baltică – kilometri de plaje cu nisip și stațiuni de pe litoral cu insule pitorești precum Rügen (cea mai mare insulă a Germaniei), Hiddensee și Usedom.
• Alpii Bavarezi – celebrul Castel Neuschwanstein și cele mai bune zone de schi și snowboard din Germania. Drumeții nesfârșite și tururi cu bicicleta montană
•  Pădurea Neagră – o regiune cu vârfuri muntoase largi și priveliști panoramice; un paradis pentru turiști și drumeți.
• Insulele Frisiei de Est – douăsprezece insule din Marea Wadden; Borkum este cea mai mare insula ca suprafata si populatie
• Elveția Franconiană – una dintre cele mai vechi destinații turistice din Germania, numită după artiștii romantici de la începutul secolului al XIX-lea care spuneau că peisajele aveau frumusețea estetică a Elveției.
• Munții Harz – un lanț muntos joase din lanțul muntos joase central al Germaniei, renumit pentru minele sale istorice de argint și orașele pitorești Quedlinburg, Goslar și Wernigerode.
• Lacul Constance – un colț frumos al Europei Centrale; oferă vizitatorilor sporturi nautice și orașe și sate frumoase de văzut
• Valea Rinului Mijlociu – porțiunea Rinului dintre Bingen/Rüdesheim și Koblenz este un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO; valea este renumită pentru vinurile sale
• Insulele Frisiei de Nord – insule liniștite cu stațiuni de pe litoralul Mării Nordului, în special Sylt este cunoscut pentru oaspeții săi celebri și peisajul nealterat

Germania oferă aproape toate tipurile de cazare, inclusiv hoteluri, pensiuni, pensiuni pentru tineret și camping. De asemenea, puteți lua în considerare cazarea cu membrii unei rețele de schimb de ospitalitate.

Saltelele germane tind să fie mai ferme decât saltelele americane și japoneze. Așternutul este de obicei simplu: un cearșaf pentru a acoperi salteaua, o plapumă de persoană (foarte drăguță dacă dormi cu cineva care are tendința de a strânge păturile, dar uneori puțin vânt în jurul degetelor de la picioare pentru oamenii înalți) și o pernă uriașă pătrată din pene care vă puteți modela în orice formă doriți. A face patul dimineața durează doar câteva secunde: Îndoiți pătură în trei cu o mișcare rapidă a încheieturii mâinii, ca și cum ar fi dormit în locul tău în timp ce ești afară și aruncă perna pe pat.

Majoritatea lanțurilor hoteliere internaționale au francize în marile orașe germane și există o gamă largă de hoteluri locale. Toate hotelurile din Germania sunt evaluate pe stele (de la 1 la 5 stele). Clasamentele sunt stabilite independent și, prin urmare, sunt de încredere. Prețul include întotdeauna TVA și este stabilit de obicei pe cameră. Prețurile variază foarte mult de la oraș la oraș (München și Frankfurt sunt cele mai scumpe). Există multe lanțuri de hoteluri cu „valoare adăugată”, precum Motel One sau Ibis, atât în ​​suburbii, cât și în centrul orașului din majoritatea orașelor, care sunt adesea destul de noi sau renovate și surprinzător de plăcute pentru preț. Pentru persoanele care călătoresc cu mașina, există o rețea densă de hoteluri Ibis Budget în Germania, ca și în Franța, situate la marginea orașelor în apropierea autostrăzilor și care oferă o experiență hotelieră cu adevărat neincitantă la prețuri care pot concura cu cele ale hostelurilor pentru tineret.

La celălalt capăt al scalei, există multe hoteluri de lux în Germania. Pătrunderea pe piață a lanțurilor hoteliere este mare. Printre mărcile locale se numără ultra-luxosul Kempinski (acum un brand global), în timp ce Dorint și Lindner operează hoteluri de afaceri de lux. Majoritatea lanțurilor hoteliere din lume sunt bine stabilite, conduse de Accor (Sofitel, Pullman, Novotel, Mercure).

Nu este un clișeu să spui că te poți baza pe calitatea și predictibilitatea hotelurilor germane. S-ar putea să nu fii răsfățat dacă nu este în broșură, dar este foarte rar ca experiența ta să fie cu adevărat proastă. De asemenea, turismul intern în Germania este foarte orientat spre familie, așa că nu ar trebui să ai probleme în a găsi hoteluri pentru familii, cu paturi suplimentare în camere, adesea sub formă de paturi supraetajate, și facilități pentru cei mai tineri oaspeți.

Dacă numele unui hotel conține cuvântul „Garni”, înseamnă că micul dejun este inclus. Prin urmare, într-un oraș pot exista mai multe hoteluri cu „Hotel Garni" in numele; când cereți indicații de orientare, menționați numele complet al hotelului și nu doar „hotel Garni".

Camerele de oaspeți („pensiuni” sau „Fremdenzimmer”) oferă (de obicei) mai puțin confort decât hotelurile la prețuri mai mici. Avantajul este că este posibil să întâlniți nemți și să obțineți o perspectivă asupra modului de viață german. Un semn care spune „Zimmer frei” (camera disponibilă) indică o pensiune cu o cameră liberă.

Pensiunile oferă cazare simplă și ieftină, de obicei în camere comune. Sunt locuri bune pentru a întâlni alți călători. În Germania, ca și în multe țări, există două tipuri de cazare: cămine pentru tineret internaționale și cămine pentru tineret independente.

Căminele internaționale de tineret sunt conduse de asociația „Deutsches Jugendherbergswerk” (DJH), care face parte din rețeaua Hostelling International (HI). Există peste 600 de pensiuni în toată Germania, atât în ​​orașe mari și mici, cât și în mediul rural. Acestea nu se adresează doar călătorilor individuali, ci și claselor școlare și altor grupuri de tineri. Pentru a rămâne aici, trebuie să fii sau să devii membru al unei organizații de cămine pentru tineret parte a rețelei HI. Puteți găsi informații detaliate despre aceasta și despre pensiuni individuale pe site-ul HI. De obicei trebuie doar să completați un card și să plătiți câțiva euro în plus pe noapte. În general, avantajul acestor locuri este că tind să servească un mic dejun tip bufet fără costuri suplimentare, deși aceasta nu este o regulă absolută. Cu toate acestea, calitatea este adesea mai proastă decât în ​​hostelurile private și multe dintre ele nu oferă oportunități bune de socializare.

Pensiunile independente, administrate privat, încep să fie o alternativă atractivă la un preț similar. Există deja peste 60 de astfel de pensiuni în Germania și mai multe se deschid în fiecare an. Sunt situate în orașe mari precum Berlin, München, Dresda și Hamburg. Doar câțiva sunt la țară. Uneori conduse de foști călători, hostelurile nu au reguli stricte. Pensiunile mai mici, în special, sunt adesea locuri în care te simți ca acasă. Mulți sunt cunoscuți pentru atmosfera lor plină de viață și festivă și pot fi o modalitate bună de a întâlni alți călători. Nu trebuie să fii membru al unei organizații pentru a rămâne acolo. Aproximativ jumătate din pensiuni s-au organizat într-o „Rețeaua de Backpacker Germania , care oferă o listă de pensiuni membre. Gomio este un site web care listează aproape toate pensiuni independente din Germania. Desigur, agențiile internaționale de rezervare de camere precum Hostelsclub, Hostelworld și Hostelbookers sunt, de asemenea, o resursă bună și le permit călătorilor să lase comentarii. A & O Pensiuni/Hoteluri hasanumăr de unități de calitate din Germania Centrală care oferă o combinație interesantă de pensiuni și cazare de tip hotel, de obicei pentru tineri și familii.

Există nenumărate locuri de campare în Germania. Ele diferă considerabil în ceea ce privește infrastructura și nivel. ADAC oferă un ghid excelent pentru majoritatea grupurilor germane de camping. Dacă sunteți membru al clubului auto național, puteți obține ajutor și ghiduri gratuit sau la prețuri semnificativ reduse.

Unii călători își instalează corturile undeva în mediul rural. În Germania, acest lucru este ilegal (cu excepția Mecklenburg-Pomerania de Vest), cu excepția cazului în care aveți permisiunea proprietarului terenului. Dar aproape nimănui îi pasă, atâta timp cât ești discret, stai doar o noapte și ia-ți gunoiul cu tine. Atenție la terenurile de vânătoare și antrenament militar, altfel riscați să fiți împușcat.

Când te gândești la Germania, bere, lederhosen iar pălăriile alpine îmi vin repede în minte, dar aceste stereotipuri se referă în principal la cultura bavareză și nu reprezintă Germania în ansamblu. Germania este o țară mare și diversă, cu 16 state unice din punct de vedere cultural care au format o uniune politică doar din 1871. Chiar și în interiorul statelor există adesea o mare diversitate culturală. Guvernului bavarez, de exemplu, îi place să vorbească despre cele trei „triburi” care trăiesc în țară: „Bavarezii vechi”, franconii și șvabii. Primii doi le place în mod deosebit să fie grupați împreună cu englezii și scoțienii.

Dacă sunteți mereu în căutarea clișeelor, Drumul Romantic este un traseu pitoresc celebru care trece pe lângă castele romantice și sate pitorești. Cu aspectul său de basm, Castelul Neuschwanstein ar putea fi considerat cel mai emblematic dintre castele germane. Orașul fortificat Rothenburg ob der Tauber are un frumos centru medieval care pare să fi rămas intact de-a lungul timpului. Orașe similare tipic germane pot fi găsite și în alte părți ale țării, cum ar fi Augsburg, Bamberg, Celle, Heidelberg, Lübeck și Quedlinburg. Turul tău de carte poștală în Germania este completat de o vizită la fabricile de bere din München și de o vedere la Alpi din Garmisch-Partenkirchen. În Ulm, puteți vizita cea mai înaltă turlă a bisericii din lume - Ulm Minster. De asemenea, puteți vizita fermecătorul oraș medieval Schwäbisch Hall, care este rar vizitat. Pentru fanii basmelor Grimm, care includ multe basme celebre precum Rapunzel, Rumpelstiltskin, Albă ca Zăpada și Flautaiul, Oficiul German de Turism a recomandat un traseu de basme care vă duce și în locurile în care au locuit frații Grimm. cât despre orașele înfățișate în basmele Grimm.

Germania este o națiune industrială modernă și miracol economic este cel mai bine reprezentată de cultura industrială a regiunii Ruhr. O altă putere economică este Hamburg, cu al doilea port ca mărime de pe continent. Frankfurt este centrul financiar al Germaniei și al întregii Europe, deoarece este sediul Băncii Centrale Europene. Silueta sa este similară cu cea de pe cealaltă parte a Atlanticului. Orașul modei Düsseldorf, industria media din Köln și grupurile de automobile din Stuttgart reprezintă fiecare un sector înfloritor al miracolului economic german.

O experiență cu totul diferită poate fi găsită în Berlin, un oraș care nu există nicăieri în lume. Deși are un amestec ciudat de blocuri de apartamente sterilizate, structuri postmoderne din sticlă și oțel și câteva rămășițe istorice, are o atmosferă relaxată și o cultură a internaționalismului. Istoria sa în carouri a produs o bogăție enormă de repere istorice, inclusiv Zidul Berlinului, Poarta Brandenburg, Bundestag, Checkpoint Charlie, Turnul TV, Memorialul Holocaustului și Primăria Roșie. Dar dacă vrei să te simți ca un berlinez adevărat, nu rata cartierul Prenzlauer Berg. Kreuzberg (odinioară faimos pentru punks, acum în mare parte gentrificat) și delicioasa Nuntă nu sunt, de asemenea, departe.

Amintirile întunecate ale erei naziste și-au pus amprenta și asupra Germaniei. Deși subiectul este sensibil și „glumea” despre el este o idee proastă dacă nu vă cunoașteți bine gazdele, Germania a făcut eforturi mari pentru a păstra monumentele vremii ca amintiri și expoziții educaționale extinse în locuri precum fostele lagăre de concentrare, fostul teren de conferințe al partidului nazist din Nürnberg sau fostul sediu al ministerelor și birourilor naziste din Berlin merită vizitat, chiar dacă este înfiorător și deprimant.

Datorită dimensiunii și locației sale în Europa Centrală, Germania oferă o mare varietate de peisaje diferite. În nord, Germania are o extinsă litoral de-a lungul Mării Nordului și Mării Baltice, într-o zonă vastă numită Câmpia Germaniei de Nord. Peisajul este foarte plat, iar clima este aspră, cu vânturi puternice și temperaturi blânde, reci. Datorită vântului de sud-est care împing apa în Baia Germană, fluctuațiile mareelor ​​sunt excepțional de mari, creând Marea Wadden. Părți mari ale fundului mării sunt expuse de două ori pe zi, așa că puteți merge de la una dintre numeroasele insule la alta. Insulele Frisiei de Est din largul coastei sunt foarte pitorești, chiar dacă sunt vizitate în principal de germani înșiși. Cele mai populare stațiuni de pe litoral cu nisip alb de la Marea Baltică sunt Rügen și Usedom.

Jumătatea de mijloc a Germaniei este un mozaic de lanțuri muntoase joase, zone rurale deluroase unde câmpurile și pădurile se amestecă cu marile orașe. Mulți dintre acești munți sunt destinații turistice, precum Pădurea Bavareză, Pădurea Neagră, Munții Harz, Munții Metaliferi, nordul Hessei și Elveția Saxonă. Valea Rinului, cu clima sa foarte blanda si placuta si solurile fertile, este cea mai importanta regiune viticola si pomicola din tara.

În sudul îndepărtat, la granița cu Austria, Germania include o parte din Alpii, cea mai înaltă altitudine din Europa Centrală, ridicându-se la 4,000 m deasupra nivelului mării, cel mai înalt vârf din Germania fiind Zugspitze la 2,962 m. Deși doar o mică parte din Alpi se află în Germania, ei sunt renumiti pentru frumusețea și cultura bavareză unică. La granița de sud-vest cu Elveția și Austria se află lacul Constanța, cel mai mare lac de apă dulce al Germaniei.

• Traseul Memorial Bertha Benz – urmărește prima călătorie de lungă distanță cu mașina din lume
• Drumul romantic – Cel mai faimos drum panoramic din Germania, care începe în Würzburg și se termină în Füssen
• Rheinsteig și Rheinburgenweg – Faceți drumeții pe traseul de mare altitudine prin unele dintre cele mai frumoase peisaje ale Germaniei și bucurați-vă de vederi spectaculoase ale castelelor de deasupra Rinului dintre Wiesbaden și Bonn sau Bingen și Bonn-Mehlem.
• Traseul ciclist Elba: un traseu cu bicicleta de-a lungul râului Elba care trece prin Dresda și Magdeburg înainte de a ajunge la Hamburg. Datorită apropierii de un râu, există puține urcușuri abrupte, făcând acest traseu ideal pentru începători.

Germania oferă o mare varietate de activități culturale și sportive. Mulți germani sunt membri ai unui club sportiv.

Germania este pasionată de fotbal și Asociația Germană de Fotbal (DFB) este cel mai mare asociația de fotbal din lume cu 6.35 milioane de membri (8% din populația germană) în peste 25,000 de cluburi. Multe cluburi de fotbal germane sunt printre cele mai populare mărci de fotbal din Europa, precum Borussia Dortmund și FC Bayern Munchen. Fiecare sat are un club, iar meciurile sunt adesea principalul eveniment social din weekend. Rețineți că, din cauza naturii fanilor fotbalului (o mică minoritate), prezența poliției este adesea sporită în timpul meciurilor, iar violența este rară, dar nu nemaiauzită. Alte sporturi de echipă populare includ handbalul (olimpic) (în special popular în nord), hochei pe gheață („hochei pe gheață”), volei și baschet. Sporturile cu motor sunt o atracție populară pentru vizitatori, cu multe circuite celebre de Formula 1, cum ar fi Hockenheim și Nürburgring („Iadul Verde”).

Fotbalul american se joacă și în Germania cu o tradiție care datează din anii 1970. Naţionala Germaniei este chiar campioană europeană (2010&2014). Deși mulțimile nu sunt nici pe departe la fel de mari ca în sporturile mai populare (2,000 de fani este un număr pe care multe echipe ajung doar la meciurile mari), finalele atrag între 15,000 și 20,000 de spectatori. Atmosfera este relaxată, chiar și fanii echipelor vizitatoare sunt bineveniți și cel mai rău se poate întâmpla să-ți faci de râs echipa sau istoria ei. Duminica Super Bowl-ului există o mulțime de „vizionări publice” (acesta este termenul german actual), chiar dacă este în miezul nopții, și este o ocazie bună de a întâlni alți fani de fotbal, precum și populația locală expatriată din America de Nord. .

Iarna, mulți oameni merg la schi în Alpi sau în lanțuri muntoase precum Harz, Eifel, Pădurea Bavareză sau Pădurea Neagră.

Tenisul este unul dintre cele mai populare sporturi individuale. Deși a scăzut oarecum de pe vremea lui Steffie Graf și Boris Becker, există încă terenuri de tenis în multe locuri, dintre care majoritatea pot fi închiriate la oră.

Aproape fiecare oraș german de dimensiuni medii are un centru spa (numit adesea a termic) cu piscine, tobogane, căzi cu hidromasaj, saune, băi de aburi, acoperișuri solare etc.

Mai multe teatre din marile orașe interpretează excelente piese clasice și contemporane. Germania se mândrește cu marea sa varietate de evenimente culturale și fiecare oraș dezvoltă un program cultural. Majoritatea teatrelor și a caselor de operă primesc subvenții generoase pentru a menține biletele la prețuri accesibile și este posibil să obțineți un loc în multe teatre din gama euro cu o singură cifră dacă obțineți anumite reduceri.

Muzica clasica

Germania are mai multe teatre de operă de talie mondială (în special Berlin, Bayreuth și München), iar Filarmonica din Berlin este cunoscută ca una dintre primele trei orchestre din lume. Germania este considerată a avea una dintre cele mai puternice tradiții de muzică clasică din Europa. Mulți compozitori celebri precum Bach, Handel (numite Handel înainte de mutarea sa la Londra în 1712), Beethoven, Schumann, Brahms și Wagner și-au luat naștere în Germania.

În timp ce Franța și Italia au o istorie mai lungă cu opera, Germania a dezvoltat și o tradiție operică unică. Germana este considerată una dintre cele mai importante limbi de operă, alături de italiana și franceza. Multe opere în limba germană au fost compuse de compozitori celebri precum Mozart, Beethoven, Wagner și Strauss.

Comedie muzicală

Muzicalele sunt populare în Germania. Deși câteva producții sunt în turneu din când în când, majoritatea spectacolelor rămân într-un anume oraș pentru câțiva ani. Principalele „orașe muzicale” sunt Hamburg, Berlin, Oberhausen, Stuttgart, Bochum și Köln. Spectacolele germane includ Regele Leu, Nelegiuit, Starlight Express și stâncos.

Shakespeare

Este interesant de observat că William Shakespeare este ținut în mare cinste în Germania, chiar și în anglosferă. Acest lucru se datorează în principal lui Goethe, care s-a îndrăgostit de lucrările Bardului. Dacă limba germană este la îndemână, participarea la un spectacol poate fi foarte interesantă. Unii germani cred că Shakespeare este egal mai bine in traducere deoarece limbajul folosit este mai contemporan. Judecă singur.

Teatrul

În general, teatrele germane sunt numeroase și – în comparație cu majoritatea celorlalte țări occidentale – foarte ieftine pentru că statul le consideră „necesare” și le subvenționează pentru ca toată lumea să poată merge, indiferent de venituri. Există adesea reduceri speciale pentru studenți sau persoane în vârstă. Majoritatea pieselor sunt jucate în germană, dar există și evenimente occidentale cu piese în alte limbi.

Cum să obțineți un serviciu

În restaurantele mai scumpe, este mai probabil ca un chelner să te însoțească până la intrare și să te arate la o masă.

Dacă primești o masă, e a ta până pleci. Nu este nevoie să te grăbești. Chiar și în restaurantele de la țară și în orașe precum Munchen, nu este neobișnuit să vă așezați la o masă la care sunt deja așezați alți oameni, mai ales dacă nu sunt alte locuri disponibile. Deși este rar să purtați o conversație, în acest caz un scurt salut este de mare ajutor.

În mod normal, plătiți factura direct pe server. Se obișnuiește să se împartă nota între cei de la masă.

Mâncare germană

Mâncarea germană rămâne în general fidelă rădăcinilor sale, iar un fel de mâncare tipic constă din carne cu o anumită formă de cartofi și sos, însoțită de legume sau salată. Bucătăria germană modernă a fost influențată de alte țări europene, cum ar fi Italia și Franța, pentru a deveni mai ușoară. Mâncărurile au o mare varietate locală de descoperit. Cele mai multe germane pub-uri iar restaurantele tind să fie prietenoase cu copiii și câinii, deși ambele sunt de așteptat să se comporte bine și să nu fie prea zgomotoase.

Deoarece majoritatea angajatorilor mari au o cantină pentru angajații lor, veți găsi relativ puține magazine de sandvișuri și produse la pachet. În Germania, cultura gastronomică este dominată de Gasthaus/Gasthof și restaurante. Clasificarea localurilor în 7 categorii vă oferă o imagine de ansamblu asupra bugetului și gustului. Începând din partea de jos a scalei, iată categoriile:

Snacks

Schnellimbiss"(fast-food) este ce scrie pe semnele tarabelor germane și micilor magazine care vând în principal cârnat și jetoane. Cârnații includ bratwurst, un cârnați de porc prăjiți și de obicei gătiți. O variantă foarte germană este currywurst: un cârnați din carne tocată acoperit cu ketchup picant și stropit cu pudră de curry. Majoritatea gastropub-urilor conțin bere și adesea băuturi spirtoase.

Doner Kebab este un preparat turcesc format din carne de vițel, pui sau uneori miel umplut în pâine, asemănător cu gyrosul grecesc și cu shawarma arabă. Deși este considerată turcească, este de fapt o specialitate de origine germană. Legenda spune că a fost inventat de imigranții turci în Berlinul de Vest în anii 1970. De fapt, cel kebab este cel mai popular fast-food din Germania. Vânzări în kebab magazine depășesc cu mult pe cele ale McDonald's și Burger King.

Cu toate acestea, giganți de fast-food precum McDonald's, Burger King și Pizza Hut pot fi găsiți în majoritatea orașelor. Nordsee este un lanț german de fructe de mare care oferă „Rollmops” (hering murat) și multe alte gustări din pește și fructe de mare. Cu toate acestea, multe preparate independente (majoritatea de-a lungul coastei germane) oferă fructe de mare ceva mai bune și puțin mai ieftine. De asemenea, puteți găsi magazine independente care vând pizza la felie.

Pe lângă opțiunea de a lua o gustare dulce la o brutărie, par să fie înghețate la fiecare colț vara. Încerca spaghete pentru un sundae popular care este greu de găsit în altă parte. Zdrobiți înghețata de vanilie cu un zdrobitor de cartofi pentru a forma „tăiteii”. Acestea sunt acoperite cu sos de căpșuni pentru a imita „sosul de spaghete” și, de obicei, fulgi de ciocolată albă sau migdale măcinate pentru „parmezan”.

Brutării și măcelării

Germanii nu au o tradiție a magazinelor de sandvișuri, dar veți descoperi că brutăriile și măcelarii vând mâncare destul de bună la pachet și sunt concurență serioasă pentru lanțurile de fast-food. Chiar și cele mai mici brutării vând multe tipuri de pâine sau chifle, dintre care majoritatea sunt mai închise la culoare (de exemplu, cu făină integrală sau făină de secară) decât pâinea albă foarte populară în întreaga lume și merită cu siguranță încercate. Chiar dacă nu au făcut-o până acum, aproape toți măcelarii îți vor face un sandviș dacă le ceri. Unii măcelari vă vor pregăti chiar și mese.

Această măcelărie „imbiss” este deosebit de populară în sudul Germaniei, iar calitatea și prospețimea alimentelor este în general ridicată. Măcelarii care vând multă mâncare au adesea un tejghea îngust, care stă drept pe o margine, astfel încât să aveți un loc unde să vă puneți mâncarea în timp ce vă treziți să o mâncați. Alte brutării și măcelarii chiar au mese și scaune și vă servesc mai mult sau mai puțin ca a cafea, deoarece vând și cafea și alte băuturi calde.

Cantine și cafenele

Deși rar reprezintă o atracție turistică în sine, cantinele și cantinele sunt o alternativă bună la restaurantele fast-food dacă vrei să stai să mănânci, dar ai puțin timp sau ai un buget limitat. Multe companii permit non-angajaților să mănânce în cantinele lor, deși majoritatea necesită anumite cunoștințe despre locație și acces, la fel ca și cantinele universitare și universitare. Pensionarii și angajații de birou apreciază și restaurantele cu autoservire din marile magazine de mobilă precum XXXL.

Grădina de bere

Într-o grădină de bere puteți obține băutura din apropiere. În fabricile de bere tradiționale bavareze, este posibil să vă aduceți propria mâncare dacă le cumpărați băuturile. Cele mai multe locuri oferă mese simple. niste grădinile de bere sunt de asemenea numite beciuri de bere, mai ales în Franconia. Din punct de vedere istoric, pivnița de bere a apărut din trebuie să păstrați berea la rece înainte de a fi răcită artificial. Așa că au fost săpate structuri subterane și în curând berea a fost vândută direct din depozite în timpul lunilor de vară, dând naștere tradiției pivniței de bere așa cum o cunoaștem astăzi. Multe dintre ele sunt situate într-un cadru natural destul de frumos, dar cele mai faimoase ansamblu pivniță de bere este probabil în Erlangen, unde au creat Bergkirchweih, unul dintre cele mai mari festivaluri ale berii din regiune. Au fost săpate printr-un munte de la marginea orașului și au oferit orașului un avantaj la depozitarea berii și astfel capacități de producție mai mari, ceea ce a făcut din berea Erlangen un nume cunoscut după ce legătura feroviară a făcut posibil exportul. Cu toate acestea, inventarea răcirii artificiale a pus capăt acestui avantaj. Beciurile mai există și una dintre ele, în afară de rolul său la Bergkirchweih, functioneaza ca un normal pivniţă (la care se reduce adesea) tot timpul anului.

După cum sugerează și numele, o grădină de bere este situată într-o grădină. Poate fi complet în aer liber, sau poți alege între o zonă interioară (aproape întotdeauna de nefumători) și o zonă exterioară. Au dimensiuni variate, de la colțuri confortabile până la unele dintre cele mai mari restaurante din lume, găzduind mii de oameni. Oktoberfest de la München, care are loc în fiecare an la sfârșitul lunii septembrie, creează unele dintre cele mai faimoase grădini temporare de bere din lume.

Fabrică de bere

Berăriile mai mici își vând produsele direct clientului și uneori vei găsi mâncare acolo. The amaneta or butuc de porc (partea inferioară a piciorului de porc) face de obicei parte din ofrande. Este o specialitate tipic germană și probabil cel mai bun fel de mâncare din aproape toate pub-urile de acest gen.

Gasthof / Gasthaus

Probabil 50% din toate locurile de mâncare aparțin acestui grup. Acestea sunt în principal afaceri de familie care sunt deținute de generații, comparabile cu pub-urile din Marea Britanie. Puteți merge acolo doar pentru a bea o băutură sau pentru a încerca mâncare germană (deseori cu aromă locală). Calitatea mâncării variază foarte mult de la un loc la altul, dar personalul vă va oferi de obicei o indicație asupra standardului; reglementările impun proprietarilor de restaurante să dezvăluie anumite ingrediente potențial dăunătoare (de exemplu, glutamat/MSG) în notele de subsol – un meniu care conține multe dintre acestea indică de obicei o calitate slabă; dacă o „pensiune”/restaurant ieftin este aglomerată de nemți sau asiatici, asta indică măcar o calitate adecvată (cu excepția cazului în care aglomerația se datorează unui tur organizat cu autocarul).

restaurante

În Germania, există o gamă largă de arome (de exemplu chineză, germană, japoneză, thailandeză, poloneză, indiană, italiană, franceză, spaniolă, greacă, turcă, vietnameză) și aproape fiecare stil din lume este reprezentat.

Bucătăria turcească din Germania variază de la simple magazine „kebab” la restaurante, în cea mai mare parte administrate de familie, care oferă o selecție largă de mâncăruri turcești de casă, care sunt de obicei foarte ieftine (comparativ cu nivelurile de preț din Germania).

În Germania, rareori veți găsi restaurante care să răspundă nevoilor speciale (restaurantele cușer, de exemplu, sunt obișnuite doar în orașele cu o populație evreiască mare, cum ar fi Berlin), deși majoritatea restaurantelor vor pregăti mâncăruri sau variante speciale dacă nu sunt mulțumite cu gata. -mese facute sau daca nu sunt prea chic. Majoritatea restaurantelor oferă cel puțin câteva mâncăruri vegetariene. Musulmanii ar putea dori să rămână la restaurantele turcești sau arabe. La unele chioșcuri turcești sau arabe, vegetarienii pot găsi falafel și ganoush au baba după bunul lor plac. Pentru evreii mai puțin stricti, tarabele de mâncare halal turcească (uneori scrise heal în turcă) sunt, de asemenea, cea mai bună opțiune pentru mâncăruri din carne.

În majoritatea restaurantelor din Germania vă puteți alege propria masă. Puteți face rezervări (recomandat pentru grupuri mari și sâmbătă seara haute cuisine) și acestea sunt marcate cu carduri de rezervare („Rezervat”). În restaurantele scumpe din orașele mari trebuie să rezervi și ești așezat de personal (care nu îți lasă să-ți alegi masa).

Restaurantele din zonele comerciale oferă adesea meniuri speciale pentru prânz în timpul săptămânii. Sunt variante ieftine (de la 5 euro, uneori cu o băutură) și o modalitate bună de a încerca mâncarea locală. Mâncăruri speciale sunt de obicei oferite zilnic sau săptămânal, mai ales dacă includ ingrediente proaspete precum peștele.

Unele restaurante oferă bufete all-you-can-eat unde plătești aproximativ 10 euro și poți mânca cât vrei. Băuturile nu sunt incluse în acest preț.

„Restaurantele XXL” sunt în creștere. Ele oferă în principal mâncăruri standard din carne, cum ar fi șnițelul sau bratwurst, în dimensiuni variind de la mare la inumane. Adesea există un fel de mâncare pe care cu greu îl poți mânca singur (de obicei cântărește 2 kg!), dar dacă reușești să îl mănânci pe tot (și să îl ții în casă), masa este gratuită și primești o recompensă. Spre deosebire de alte restaurante, este obișnuit și încurajat să luați resturile acasă.

Bunele maniere la masă

On foarte ocazii formale și în restaurantele de lux, unele obiceiuri germane pot diferi de cele cu care sunt obișnuiți unii vizitatori:

• Este considerat proaste maniere să mănânci cu coatele pe masă. Lăsați-vă doar încheieturile pe masă. Majoritatea germanilor vor păstra aceste maniere în viața de zi cu zi, deoarece este una dintre cele mai de bază reguli pe care părinții le învață copiilor lor. Dacă mergi la un restaurant cu prietenii tăi germani, s-ar putea să vrei să fii atent și la acest lucru.
• Când aduceți furculița la gură, dinții ar trebui să fie îndreptați în sus (nu în jos, ca în Marea Britanie).
• Când mâncați supă sau alte alimente din lingură, țineți-o cu vârful spre gură (nu paralel cu buzele ca în Marea Britanie). Lingurile folosite pentru amestecarea băuturilor, cum ar fi cafeaua, nu trebuie niciodată puse în gură.
• Dacă trebuie să părăsești temporar masa, poți să-ți pui șervețelul (care ar fi trebuit să fie pliat în jumătate în poală o dată până atunci) într-o grămadă elegantă pe masa din stânga farfurii – cu excepția cazului în care pare foarte murdar, caz în care îl puteți lăsa pe scaun.

Când doriți să curățați vasele, așezați cuțitul și furculița paralel unul cu celălalt, cu vârfurile la aproximativ semnul unsprezece și jumătate de pe farfurie. În caz contrar, chelnerii vor presupune că încă mănânci.

Mâncăruri tipice

Ruladă de vită cu varză roșie și găluște: Acest fel de mâncare este destul de unic în Germania. Se înfășoară felii foarte subțiri de carne de vită în jurul unei bucăți de slănină și castraveți marinați până arată ca un mini butoi (5 cm în diametru), asezonate cu bucăți mici de ceapă, muștar german, piper negru măcinat și sare. Carnea se prăjește rapid și apoi se gătește lent timp de o oră în timp ce se prepară găluște de varză roșie și cartofi. Apoi carnea se scoate din tigaie si se pregateste sosul in tigaie. Găluștele, varza roșie și ruladele se servesc împreună cu sosul într-un fel de mâncare.

șnițel cu cartofi prăjiți: probabil că există tot atâtea variante ale șnițelului câte restaurante există în Germania. Ceea ce majoritatea dintre ei au în comun este o felie subțire de carne de porc, de obicei pană și prăjită pentru scurt timp și adesea servită cu cartofi prăjiți (denumite de obicei pommes). cartofi prajiti sau adesea doar mere). Variante ale acestui fel de mâncare sunt de obicei servite cu diferite tipuri de sos: de exemplu șnitel țigănesc, șnițel cu ceapă, șnitel cu lemne și șnitel Wiener (după cum sugerează și numele, un fel de mâncare austriac – în realitate trebuie să fie carne de vițel în loc de porc, motiv pentru care majoritatea restaurantele oferă a Wiener Art Schnitzel or Wiener Schnitzel – care poate fi carne de porc). În sud, găsești adesea Spätzle (celebrii tăiței șvabi) cu el în loc de cartofi prăjiți. Spätzle sunt tăiței cu ou tipici din sudul Germaniei – majoritatea restaurantelor îi prepară proaspete. Datorită ușurinței de pregătire, comandarea acestora ar putea fi considerată o insultă la adresa oricărui stabiliment cu o bună reputație (cu posibila excepție a Wiener Schnitzel). Este adevărat că este aproape inevitabil să-l găsești în meniul oricărui pub german slăbit (și sunt multe dintre ele...), în afară de fiind cel mai răspândit fel de mâncare în restaurantele germane (da, cel puțin oficialii guvernamentali germani își spun puburile la fel de bune ca restaurantele fast-food obișnuite!).

Rehrücken mit Spätzle: Germania a păstrat păduri vaste, cum ar fi celebra Pădurea Neagră, Pădurea Bavareză și Odenwald. În și în jurul acestor regiuni vă puteți bucura de cel mai bun joc din Germania. Rehrücken înseamnă file de căprioară și este adesea servit cu paste proaspăt preparate precum spaetzle și un sos foarte bun pe bază de vin roșu sec.

Cârnați: Nicio țară din lume nu are o varietate mai mare de tipuri de cârnați decât Germania și ar dura ceva timp pentru a le enumera pe toate. Bratwurst este prăjit, alte soiuri precum Weißwurst bavarez sunt fierte. Iată varianta scurtă: cârnați de vită „roșu”, „Frankfurter Wurst” în stil Frankfurt”, „Palatinate Bratwurst”, „Nuremberg Bratwurst” – cel mai mic dintre toate, dar un candidat serios pentru cel mai bun cârnați german, „bratwurst grosier”, Landjäger , Thuringian Bratwurst, Currywurst, Weisswurst … ar putea continua până mâine. Dacă găsiți un cârnați într-un meniu, este adesea o alegere bună (și uneori singura). Se servește adesea cu piure de cartofi, cartofi prăjiți sau salată de cartofi. Probabil cel mai popular tip de cârnați este currywurst (un cârnați feliați la grătar servit cu ketchup și pudră de curry) și poate fi cumpărat aproape oriunde.

Konigsberger Klopse: Tradus literal ca „chifteluțe Königsberger”, acesta este un fel de mâncare tipic din Berlin și din împrejurimi. Chiftele sunt făcute din carne tocată de porc și hamsii și se gătesc și se servesc într-un sos alb cu capere și orez sau cartofi.

Matje roll: Sos de hering sau „pug” în chiflă, o gustare tipică de stradă.

Specialități locale

Din nordul Germaniei până în sud, veți găsi o mare varietate de alimente și fiecare regiune își păstrează originile. În regiunile de coastă, oamenilor le place să mănânce fructe de mare, iar cele mai cunoscute feluri de mâncare sunt „Finkenwerder Scholle”.

În regiunea Köln există Sauerbraten, a carne friptă marinată în oțet. În mod tradițional, Sauerbraten a fost făcut din carnea cailor care au tras șlepurile de pe Rin toată viața, dar astăzi felul de mâncare este făcut în mare parte din carne de vită.

Labskaus (deși strict vorbind nu este o invenție germană) este un fel de mâncare nordic și părerile despre el sunt împărțite, unora le place, altora îl urăsc. Constă din piure de cartofi, suc de sfeclă roșie și carne uscată, decorată cu rollmops și/sau hering tânăr și/sau un ou prăjit și/sau murături și/sau felii de sfeclă roșie. Nordul este, de asemenea, faimos pentru el mâncăruri de miel, cel mai bun soi este probabil „Rudenlamm” (miel de pe mica insulă baltică Ruden; doar câteva restaurante din Mecklenburg-Vorpommern servesc acest fel de mâncare), al doilea cel mai bun soi „Salzwiesenlamm”. (miel de luncă cu sare). Lüneburg Heath nu este renumită doar pentru păgâniile sale, ci și pentru Heidschnucken, o rasă specială de oi. Cu toate acestea, multe restaurante își importă mielul din Noua Zeelandă pentru că acolo este mai ieftin. Crabii și midiile sunt, de asemenea, obișnuiți pe coasta germană, în special în Friesland de Nord.

O specialitate din Hamburg este „Aalsuppe” (supă de anghilă), care – în ciuda numelui său (în acest caz „Aal” înseamnă „totul”, nu „anghilă”) – conținea inițial aproape totul – cu excepția anghilei (astazi multe restaurante includ anghila in aceasta supa, deoarece numele a facut confuzie in randul turistilor). Există o mare varietate de preparate din pește pe coastă. Atenție: dacă un restaurant oferă „plateau de pește nobil” sau alt fel de mâncare cu același nume, este posibil ca peștele să nu fie proaspăt și chiar (ironic) de proastă calitate. Prin urmare, este recomandat să consumați pește doar în restaurante specializate (sau de calitate). „Nordsee” este un lanț de restaurante fast-food care oferă pește și alte fructe de mare de calitate standardizată la prețuri mici în toată Germania, dar rareori vei găsi acolo specialități autentice.

Stomacul palatinat: Un preparat cunoscut în Palatinat de multă vreme, dar greu de găsit în afara acestei regiuni. Este literalmente o burtă de porc umplută cu piure de cartofi și carne, gătită 2-3 ore și apoi tăiată în felii groase. Se servește adesea cu varză murată. A câștigat faimă deoarece lui Helmut Kohl îi plăcea să-l servească oaspeților oficiali ai statului, cum ar fi Gorbaciov și Reagan, când era cancelar.

Swabia este renumită pentru „Spätzle” (un tip de tăiței, adesea servit cu brânză precum „Kässpätzle”) și „Maultaschen” (tăitei umpluți cu spanac și carne tocată, dar există multe variante, inclusiv vegetariene).

În Bavaria, acestea includ cioț de porc cu găluște, Leberkäs/frânză cu salată de cartofi, Nürnberger Bratwurst (probabil cel mai mic cârnați din Germania), Weißwurst și Obatzda (un amestec picant de mai multe produse lactate).

Sudul este renumit și pentru prăjiturile sale frumoase, cum ar fi „Schwarzwälder Kirschtorte” (tort cu multă smântână și kirsch).

În Saxonia, cel Eierschecke, o prăjitură din ouă și smântână, asemănătoare unui cheesecake, este o delicatesă.

O specialitate a Orientului este „Soljanka” (originar din Ucraina, dar probabil cel mai răspândit fel de mâncare din RDG), o supă acră cu legume și de obicei un fel de carne sau cârnați.

Specialități de sezon

Sparanghelul alb inundă restaurantele în toată Germania din aprilie până în iunie, în special în Baden-Baden și în împrejurimi și în micul oraș Schwetzingen („capitala sparanghelului”) de lângă Heidelberg, într-o zonă la nord și nord-est de Hanovra („Sparagus din Saxonia Inferioară”). Route”) și în zona de sud-vest de Berlin, în special în orașul Beelitz și de-a lungul Rinului de Jos („Walbeck Asparagus”). Franconia, în special țara usturoiului din jurul Nürnberg, are și sparanghel destul de bun. Multe legume sunt disponibile pe tot parcursul anului și sunt adesea importate de departe, în timp ce sparanghelul poate fi găsit doar două luni și este cel mai bine consumat proaspăt după recoltare, rămâne frumos câteva ore sau până a doua zi. Sparanghelul este tratat cu mare grijă și este recoltat înainte de a fi expus la lumina zilei, astfel încât să rămână alb. Când sunt expuse la lumina zilei, își schimbă culoarea și devin verzi, ceea ce le poate da un gust amar. Din acest motiv, majoritatea germanilor cred că sparanghelul alb este mai bun. Venerarea acestei legume albe poate părea aproape religioasă, mai ales în zonele în care sparanghelul este cultivat în mod tradițional. Chiar și restaurantele rurale „mum and pop” oferă o pagină sau mai multe rețete de sparanghel în plus față de meniul lor obișnuit.

Felul de mâncare standard de sparanghel constă din sulițe de sparanghel, sos olandez, cartofi fierți și o anumită formă de carne. Cea mai des întâlnită carne este șunca, de preferință afumată, dar o vei găsi și cu șnițel (porc prăjit pane), curcan, vită sau ce se găsește în bucătărie.

Supa de sparanghel alb este una dintre sutele de rețete diferite pe care le puteți găsi folosind sparanghelul alb. Se prepară adesea cu smântână și conține unele dintre cele mai fine bucăți de sparanghel.

Un alt exemplu de specialitate sezonieră este „cala”. (varză verde). Se găsește mai ales în Saxonia Inferioară, în special în regiunile sudice și de sud-vest precum Emsland sau în jurul Wiehengebirge și Pădurea Teutoburg, dar și peste tot și în regiunile de est ale Renania de Nord-Westfalia. De obicei se servește cu un fel de cârnați gătiți (numit „Pinkel”) și cartofi prăjiți. Dacă călătoriți în Saxonia Inferioară toamna, ar trebui să găsiți ceva în toate hanurile.

turtă dulce este unul dintre numeroșii biscuiți de Crăciun și turtă dulce care există în Germania. Cele mai cunoscute sunt produse în și în jurul orașului Nürnberg.

umflat este un tip de prăjitură consumat în perioada Adventului și Crăciunului. Stollenul original este fabricat doar în Dresda, Saxonia, dar puteți cumpăra Stollen oriunde în Germania (deși Dresden Stollen este considerat cel mai bun și relativ ieftin).

În preajma Sf. Martin și a Crăciunului, gâștele la grătar („Martinsgans” / „Gâscă de Crăciun”) sunt destul de frecvente în restaurantele germane, însoțite de varză roșie și găluște, de preferință ca meniu cu ficat însoțit de un fel de salată, ca aperitiv, ciorba de gasca si desert.

Pâine

Germanii le plac foarte mult pâine, pe care le fac în multe variante. Este mâncarea de care germanii le lipsesc cel mai mult atunci când sunt departe de casă. Majoritatea oamenilor iubesc pâinea lor relativ întunecată și densă și disprețuiește pâinea moale vândută în alte țări. Brutăriile furnizează rareori mai puțin de douăzeci de tipuri diferite de pâine și merită să încercați unele. De fapt, mulți germani își cumpără prânzul sau micile gustări de la brutării în loc să cumpere mâncare la pachet sau alte mese. Prețul unei pâini variază între 0.50 și 4 euro, în funcție de mărime (specialitățile adevărate pot costa mai mult).

Deoarece pâinea germană este în general foarte bună, sandwich-uri (belegtes Brot) sunt, de asemenea, de obicei de bună calitate, chiar și în gări și aeroporturi. Cu toate acestea, dacă doriți să economisiți bani, faceți ca majoritatea oamenilor și faceți singur sandvișul, ca sandwich-uri poate fi destul de scump dacă este cumpărat gata făcut.

Vegetarian

În afara orașelor mari, precum Berlin, nu există multe locuri care sunt deosebit de potrivite pentru clienții vegetarieni sau vegani. Majoritatea restaurantelor oferă una sau două mâncăruri vegetariene. Dacă nu există mâncăruri vegetariene în meniu, vă rugăm să întrebați.

Când comandați, asigurați-vă că întrebați dacă felul de mâncare este potrivit pentru vegetarieni, deoarece bulionul de pui și cuburile de bacon sunt adesea ingrediente „nedeclarate” în meniurile germane.

Cu toate acestea, există de obicei magazine naturiste, magazine naturiste sau magazine naturiste în fiecare oraș care oferă pâine vegetariană, tartine, brânză, înghețată, înlocuitori de lapte vegan, tofu și seitan. Varietatea și calitatea produselor sunt grozave și veți găsi furnizori care pot răspunde în profunzime la întrebări nutriționale specifice.

Veganismul și vegetarianismul sunt în creștere în Germania, așa că multe supermarketuri (de exemplu Edeka și Rewe) oferă și o mică selecție de produse vegane în secțiunea lor „delicatessen”, precum cârnați de seitan, tofu sau lapte de soia la un preț rezonabil.

Alergii și boala celiacă

În Germania, etichetarea ambalajelor este de obicei fiabilă atunci când cumpărăm alimente. Toate alimentele trebuie să fie corect etichetate, inclusiv aditivii și conservanții. Ai grijă la grâu, făină or malţ și amidon. Fiți deosebit de atenți la alimentele cu potențiatori de aromă care poate conține gluten.

• Magazin de alimente sănătoase. O rețea de 3,000 de magazine naturiste din Germania și Austria cu departamente pentru produse fără gluten, inclusiv paste, pâine și dulciuri. Magazinele cu produse naturiste sunt de obicei situate la nivelul inferior al centrelor comerciale (de exemplu, PotsdamerArkaden etc.).
• Jaluzele DM. Echivalentul CWS/Shopper's Drug Mart din Germania are departamente dedicate grâului și produselor fără gluten.
• Alnatura. – Magazin alimentar naturist cu o sectiune mare de produse fara gluten.

Fumatul

diferitele statele federale a început să interzică fumatul în locuri publice și în alte locuri la începutul anului 2007, dar legile variază de la stat la stat. Fumatul este în general interzis în toate restaurantele și cafenelele. Unele locații pot avea zone separate pentru fumat, dar cel mai bine este să verificați în momentul rezervării. Fumătorii ar trebui să fie pregătiți să iasă afară dacă doresc să se aprindă. Fumatul nu este permis pe niciun mijloc de transport public, inclusiv pe platforme (cu excepția zonelor desemnate pentru fumat marcate clar cu „zona pentru fumat'). Legile sunt strict aplicate.

În restaurante este larg acceptat ca clienții să-și părăsească masa fără să plătească factura pentru a fuma și să se întoarcă mai târziu. Dacă sunteți singur, spuneți personalului că mergeți afară să fumați și dacă aveți o geantă sau o haină, lăsați-o acolo.

Există și împușcături în Germania, mai mult în centru decât în ​​sud sau nord. În majoritatea orașelor mari poți găsi un magazin de unde poți obține dispozitive sau numerar, cu sau fără nicotină. Legea nu se ocupă în mod clar de vaping în acest moment. Așa că, dacă vrei să fii în siguranță, fă așa cum faci cu fumatul și acceptă regulile obișnuite de nefumat.

Vârsta legală pentru consumul de alcool este stabilită:

• 14 – Minorii au voie să consume și să dețină băuturi alcoolice nedistilate (fermentate) precum berea și vinul, cu condiția să fie însoțiți de părinți sau de un tutore.
• 16 – Minorii nu pot consuma și deține băuturi alcoolice distilate (fermentate), cum ar fi berea și vinul, fără părinţii sau tutorii lor. Orice băutură care conține alcool distilat (chiar dacă conținutul total de alcool este mai mic decât cel al unei beri tipice) nu este permisă.
• 18 ani – ca adult ai acces nelimitat la alcool.

Bere

Timp de secole, producția de bere în Bavaria a fost reglementată de Legea purității, care a devenit subiect de politică națională odată cu reunificarea Germaniei în 1871. Această lege prevedea că berea germană nu putea fi făcută decât din hamei, malț și apă (drojdia nu era cunoscută la acea vreme). The Legea purității a fost diluată de integrarea europeană cu importuri, dar fabricile de bere germane încă trebuie să o respecte, deoarece li se aplică legislația națională. Cu toate acestea, legislația națională a fost, de asemenea, diluată și acum prevede că diverși aditivi și adjuvanți pot fi utilizați în timpul procesului de producție, atâta timp cât aceștia nu sunt incluși în produsul final.

Piața națională a berii nu este dominată de una sau câteva mari fabrici de bere. Deși există câțiva jucători mari, diversitatea regională este enormă, cu peste 1,200 de fabrici de bere, dintre care majoritatea deservesc doar piețele locale. În general, barurile și restaurantele servesc soiuri locale, care variază de la oraș la oraș. Cu toate acestea, nordul este mai puțin divers decât sudul și, în special, în comunitățile care nu sunt specializate în bere, fabricile de bere mari sunt mai predispuse să producă în masă pilsner diluați. Dacă doriți cu adevărat să descoperiți berea germană, încercați să rămâneți la mărci mai mici, deoarece acestea nu trebuie să atragă o piață de masă și, prin urmare, au un gust mai „individual”. Când stă într-un german pub, o bere locală este întotdeauna o opțiune, și adesea singura.

Specialitățile includ Weizenbier (sau Weißbier în Bavaria), o bere răcoritoare cu fermentație superioară populară în sud, Alt, a tip de bere neagră deosebit de populară în Düsseldorf și în împrejurimi și Kölsch, a bere specială preparată în Köln. Pilsner”, numele german pentru Pilsner, este o bere deschisă, de culoare aurie, foarte populară în Germania. Există și beri de sezon care se fac doar în anumite perioade ale anului (cum ar fi Bockbier iarna și Maibock în mai, ambele conțin mai mult alcool, uneori de două ori mai mult decât o bere plină normală).

Berea se servește de obicei în pahare de 200 sau 300 ml (în nord) sau în pahare de 500 ml în sud. În grădinile de bere din Bavaria, 500 ml este o bere mică („Halbe”) și un litru este normal („Maß” pronunțat „Mahss”). Cu excepția „pub-urilor irlandeze”, halbe sau ulcioare sunt rare.

Pentru nemți, multă spumă este atât un semn de prospețime, cât și de calitate, așa că berea este întotdeauna servită cu multă spumă. (Toți ochelarii au marcaje de volum pentru sufletele critice).

Mai mult, nemților nu le este frică să amestece berea cu alte băuturi (chiar dacă persoanele în vârstă ar putea fi în dezacord). Berea este de obicei amestecată cu limonada carbogazoasă (de obicei într-un raport de 1:1) și „Radler” (numit așa deoarece este o băutură răcoritoare pe care un ciclist o poate savura la o plimbare cu bicicleta primăvara sau vara) (sau „Alsterwasser”/ „Alster” (după râul din Hamburg) în nord); „Cocktailurile” Pilsener/Altbier și băuturile răcoritoare precum Fanta, o cola „Krefelder”/”Colaweizen” și berea de hrișcă este o altă combinație care poate fi găsită. Pilsul amestecat cu cola este deosebit de popular printre tinerii germani și are, în funcție de regiune, denumiri diferite precum „Diesel”, „Schmutziges” sau „Schweinebier”, pentru a numi doar câteva. O altă specialitate locală renumită este „Berliner Weiße”, o bere de grâu tulbure și acru de aproximativ 3 % vol. cu siropuri adăugate (în mod tradițional pe bază de zmeură), care este foarte răcoritoare vara. Aceste băuturi amestecate de bere sunt larg răspândite și populare și pot fi cumpărate în sticle preamestecate (de obicei în pachete de șase) oriunde se vinde bere normală.

Puburile din Germania sunt deschise până la ora 02:00 sau mai târziu. Mâncarea este de obicei disponibilă până la miezul nopții. Nemții ies de obicei după ora 20:00 (puburile populare sunt deja pline la 18:00).

Cidru

Capitala incontestabilă a cidrului (sau Äbblwoi, cum este numită aici) în Germania este Frankfurt. Oamenii din Frankfurt își iubesc cidrul. Există chiar și baruri speciale („Apfelweinkneipe”) care servesc doar cidru și unele specialități gastronomice. Cidrul este adesea servit într-un ulcior special numit „Bembel”. Gustul este oarecum diferit de cidrul din alte țări și tinde să fie destul de răcoritor. Toamna, când merele sunt transformate în cidru, veți găsi în unele locuri pancarte care spun „Frischer Most” sau „Süßer”. Acesta este primul produs al liniei de producție „cidru”; un pahar de cidru este bine, dar după două-trei pahare vei avea o problemă, dacă nu îți place să petreci mult timp la toaletă. În Saarland și zonele învecinate, cidrul se numește „Viez”. Aici variază de la „Süßer Viez” (dulce), la „Viez Fein-Herb” (demidulce) la „Alter Saerkower” (acru). Capitala Viez a acestei regiuni este Merzig. Iarna se mai obisnuieste sa se bea cidru cald (cu cateva cuisoare si zahar). Este considerată o măsură eficientă împotriva răcelii comune.

Cafea

Nemții beau mult cafea. Portul Hamburg este în prezent cel mai aglomerat loc din lume pentru comerțul cu cafea. Cafeaua este întotdeauna preparată proaspăt din cafea măcinată sau boabe de cafea – nu imediat. Cu toate acestea, oamenii din țări cu o mare tradiție a cafelei (cum ar fi Italia, Portugalia, Turcia, Grecia sau Austria) pot găsi puțin plictisitoare cafeaua servită în restaurantele normale. O specialitate germană, originară din Frisia de Nord, dar acum comună și în Frisia de Est, este „Pharisee”, un amestec de cafea și un spirt, de obicei rom, cu o cremă groasă deasupra. O variantă a acestui amestec este „Tote Tante„, unde cafeaua este înlocuită cu ciocolată caldă.

În ultimii ani, lanțul american de cafea Starbucks sau clone s-a dezvoltat în Germania, dar cel mai mult dați peste „cafene” care oferă de obicei o selecție mare de prăjituri pentru a merge cu cafeaua.

vin fiert

Vizitați Germania în decembrie? Apoi mergi la unul dintre celebrele piețe de Crăciun (cele mai faimoase sunt la Nürnberg, Dresda, Leipzig, Münster, Bremen, Augsburg și Aachen) și acolo vei găsi vin fiert, un vin picant servit foarte fierbinte pentru a te mângâia în frigul iernii.

alcool

Termenul generic pentru băuturile spirtoase pe bază de fructe este obstler, iar fiecare regiune are propriile sale specialități.

„Kirschwasser” înseamnă literal „apă de cireșe”; are gust de cireșe, dar pe de altă parte nu este o apă de băut obișnuită. Producția de băuturi spirtoase are o tradiție îndelungată în Baden, iar „Kirschwasser” este probabil nava amiral. Acest lucru v-ar putea tenta să încercați și alte specialități, cum ar fi spirt de zmeură (pe bază de zmeură), focul de sloe fire (aromat cu fructe de pădure), Williamchrist (pe bază de pere) și Apfelkorn (suc de mere și cereale, vezi mai jos).

„Bavarezii își iubesc berea la fel de mult cum își iubesc gențiana, un spirt bogat în alcool, care se potrivește mai bine ca lichior digestiv după o masă copioasă.

Korn„, făcut din cereale, este probabil cel mai răspândit alcool din Germania. Korn este deosebit de popular în nord, unde depășește berea ca popularitate. În sud, situația este inversată. Centrul principal de producție (Berentzen) este în Haselünne, unde pot fi organizate tururi și degustări în distilerii. Orașul este aproape de râul Ems, în nord-vestul Germaniei; pentru transportul feroviar către Haselünne (foarte puțin dens), vezi Eisenbahnfreunde Hasetal. Un amestec obișnuit este Korn cu suc de mere („Apfelkorn”), care de obicei atinge aproximativ 20 % vol și este băut în mare parte de tineri. Un alt oraș faimos pentru el Doppelkorn (cu o tradiție de peste cinci sute de ani) este Nordhausen din Turingia, unde tururi și degustări sunt, de asemenea, ușor de organizat.

În Frisia de Nord, „Köm” (alcool de chimen), pur sau amestecat cu ceai („Teepunsch”), este foarte popular.

Eiergrog” este un amestec fierbinte de lichior de ouă și rom.

Ceai

Ceaiul este, de asemenea, foarte popular și o selecție mare este disponibilă cu ușurință. Regiunea Frisia de Est în special are o tradiție lungă a ceaiului și este probabil singurul loc din Germania unde ceaiul este mai popular decât cafeaua. Ceremonia ceaiului din Frisia de Est constă în servirea ceaiului negru într-o ceașcă plată de porțelan cu bomboane speciale (kluntje) adăugat la ceașcă înainte de a turna ceaiul. Crema se adauga dupa aceea, dar nu se amesteca cu ceaiul. Atașamentul frisiei de est față de ceai a fost batjocorit într-o reclamă destul de infamă pentru un anumit dulce care trebuia servit cu cafea, dar aceasta a fost întreruptă de o zicală tare din frizia de est „Und was is mit Tee?” (Dar ceaiul?) într-un accent stereotip al Germaniei de Nord. Majoritatea germanilor cunosc încă acest limbaj, deși nu neapărat originea lui.

Ciocolată fierbinte

Mai ales iarna, germanii iubesc caldul lor ciocolată, care este disponibil peste tot. În Germania, ciocolata caldă este mai mult sau mai puțin simplu – adică dulce-amărui – iar în locurile gurmande poate fi destul de întunecat și amar și doar puțin dulce. De obicei se servește cu biciuit smântână (frișcă proaspătă, numită și frisca). Deși de obicei se servește preparat dinainte, există și cafenele care servesc un bloc de ciocolată pe care îl amesteci singur și îl topești în lapte fierbinte. Se numește ciocolata cu lapte Kinderschokolade în Germania și nu este luată deloc în serios, așa că nu vă așteptați să puteți comanda o ciocolată caldă cu lapte ca adult.

Vin

Unii germani sunt la fel de pasionați de ei vinul cum sunt ei despre lor bere. Asemănările nu se termină aici; ambele produse sunt adesea produse de mici ferme, iar cele mai bune vinuri sunt consumate local. Viticultura în Germania are o istorie de 2,000 de ani, așa cum Rheinisches Landesmuseum în Trier arată, dar desigur că atunci era o colonie romană. Soarele este factorul limitativ pentru producția de vin în Germania și, prin urmare, producția de vin este limitată la sud. Vinul alb joacă un rol important în producția de vin, dar unele regiuni produc și vinuri roșii (Ahr, Baden Württemberg). Vinurile albe sunt făcute din struguri Riesling, Kerner și Müller-Thurgau (sunt mulți alții, dar să-i numesc pe toți este în afara domeniului de aplicare) și produc în general vinuri proaspete și fructate. Vinurile germane pot fi acide și sunt destul de răcoritoare. Este în general acceptat că strugurii Riesling produc cele mai bune vinuri germane, dar au nevoie de mult soare și cresc cel mai bine în regiunile foarte expuse, cum ar fi Mosel, Rheingau, Bergstrasse, Kaiserstuhl și Pfalz.

Cea mai bună modalitate de a afla despre vinuri este să mergi la locul în care sunt făcute și să le degusti pe loc. Această degustare, numită „degustare de vinuri„, este de obicei gratuit, dar în zonele turistice se percepe o mică taxă.

Vinurile bune însoțesc de obicei mâncarea bună, așa că puteți vizita locul când vă este foame și sete. Asa numitul Straußenwirtschaft, besenwirtschaft or Heckenwirtschaft sunt mici „pub-uri” sau grădini în care un viticultor își vinde propriul vin, de obicei cu mâncăruri mici precum sandvișuri sau brânză și șuncă. De obicei sunt deschise doar vara și toamna și nu mai mult de 4 luni pe an (din cauza reglementărilor legale). Deoarece sunt uneori situate în podgorii sau pe anumite alei, nu sunt întotdeauna ușor de găsit. Prin urmare, cel mai bine este să întrebați un rezident local care este cel mai apropiat (sau cel mai bun) Straußenwirtschaft ei stiu.

În toamnă, puteți cumpăra „Federweißer” din sud-vestul Germaniei. Acesta este un vin alb parțial fermentat care conține puțin alcool (în funcție de vârstă), dar are un gust foarte dulce. Este disponibil și din struguri roșii, sub denumirea „Roter Sauser” sau „Roter Rauscher”.

Regiunile viticole sunt:

 Ahr este un paradisul vinurilor roșii germane. Jumătate din producția sa este dedicată vinurilor roșii și este dens populată de hanuri și Straußwirten. Există o vorbă că persoana care a vizitat Ahr și își amintește că a fost acolo nu a fost acolo.

Cu aproximativ 15,500 de hectare de vie și o producție de 1 milion de hectolitri, Baden este a treia regiune viticolă ca mărime din Germania. Este cea mai sudica regiune viticola din Germania si singurul membru german din Categoria B a vinurilor europene, impreuna cu faimoasele regiuni franceze Alsacia, Champagne si Loira. Regiunea Baden se întinde pe peste 400 km și este împărțită în nouă grupuri regionale: Tauberfranken, Badische Bergstrasse, Kraichgau, Ortenau, Breisgau, Kaiserstuhl, Tuniberg, Markgräflerland și Bodensee. Kaiserstuhl și Markgräflerland sunt cele mai cunoscute regiuni pentru vinul Baden. Una dintre cele mai mari cooperative de viticultori este Badische Winzerkellerin Breisach.

Franconia: Franconia este în partea de nord a Bavariei și puteți găsi vinuri foarte bune acolo. Unele vinuri produse în Franconia sunt vândute într-o sticlă specială numită „Bocksbeutel”.

Hessische Bergstraße: Situat pe versanții văii Rinului, este o regiune vinicolă mică și liniștită, iar vinurile se beau în general în și în jurul lui Heppenheim.

Moselle-Saar-Ruwer: Cele mai abrupte podgorii din Germania pot fi văzute în timp ce conduceți prin valea Mosel de la Koblenz la Trier.

palatinat: cea mai mare regiune viticolă din Germania. Există vinuri excelente de gustat și multe sate frumoase cuibărite în podgorii. Degustarea de vinuri în Deidesheim este o idee bună și câțiva producători mari de vin germani sunt toți pe drumul principal. Dacă vrei să vezi cel mai mare butoi de vin din lume, mergi la Bad Dürkheim.

Rheingau: Aceasta este cea mai mică regiune viticolă, dar produce cele mai bine cotate vinuri Riesling din Germania. Vizitați Wiesbaden și faceți o excursie pe Rin până la Eltville și Rüdesheim.

Rheinhessen este faimos și pentru Riesling. Vizitați Mainz și faceți o excursie pe Rin la Worms, Oppenheim, Ingelheim sau Bingen.

Saale-Unstrut: este situată în Saxonia-Anhalt pe malul râurilor Saale și Unstrut și este cea mai nordică regiune viticolă din Europa.

Saxonia: Una dintre cele mai mici regiuni viticole din Germania, amplasată pe Elba, lângă Dresda și Meissen.

Wurttemberg: După cum am menționat deja, regula aici este strict că cel mai bun vin este consumat de locuitori; consumul de vin pe cap de locuitor este de două ori mai mare decât în ​​restul Germaniei, indiferent dacă este vin roșu sau alb. Specialitatea regiunii este vinul rosu numit Trollinger, care poate fi foarte bun dupa standardele germane.

Germania folosește euro. Este una dintre multele țări europene care folosesc această monedă comună. Toate bancnotele și monedele euro au curs legal în toate țările.

Un euro este împărțit în centi 100.

Simbolul oficial al euro este €, iar codul său ISO este EUR. Nu există un simbol oficial pentru cent.

• bancnote: Bancnotele euro au același design în toate țările.
• Monede standard: Toate țările din zona euro emit monede care au un design național distinctiv pe o față și un design standard comun pe cealaltă. Monedele pot fi folosite în orice țară din zona euro, indiferent de designul utilizat (de exemplu, o monedă de un euro din Finlanda poate fi folosită în Portugalia).
• Monede comemorative de 2 euro: Acestea diferă de monedele obișnuite de 2 EUR doar prin fața lor „națională” și circulă liber ca mijloc legal. Fiecare țară poate produce o anumită cantitate din aceste monede ca parte a producției sale normale de monede, iar uneori monede „europene” de 2 euro sunt produse pentru a comemora evenimente specifice (de exemplu, aniversările unor tratate importante).
• Alte monede comemorative: Monedele comemorative cu alte sume (de ex. zece euro sau mai mult) sunt mult mai rare, au modele foarte speciale și conțin adesea cantități semnificative de aur, argint sau platină. Deși din punct de vedere tehnic au curs legal la valoarea nominală, valoarea lor materială sau de colecție este de obicei mult mai mare și, prin urmare, este puțin probabil să le găsiți în circulație.

Dacă mai aveți semne rămase de la călătoriile anterioare, le puteți schimba la Bundesbank germană fără nicio limită de timp sau sumă. De regulă, băncile comerciale nu mai schimbă mărci. Unele telefoane publice operate de „Deutsche Telekom” încă (2013) acceptă Deutsche Mark și monede de la 10 Pfennig la rata de 2:1.

Nu vă așteptați ca cineva să accepte valută străină sau să fie dispus să o schimbe. Excepție fac magazinele și restaurantele din aeroport și, mai rar, restaurantele fast-food din principalele gări de cale ferată. Acestea acceptă de obicei cel puțin dolari SUA la o rată de conversie puțin mai mică. Dacă doriți să faceți un schimb de bani, o puteți face la orice bancă unde puteți încasa și cecurile de călătorie. Casele de schimb valutar, care au fost cândva o monedă comună, au dispărut practic de la introducerea monedei euro. Din nou, aeroporturile și gările internaționale sunt excepții. Francul elvețian poate fi uneori acceptat lângă granița cu Elveția.

În timp ce cardurile de debit naționale germane – cunoscute ca Cardul CE or girocard – (și într-o măsură mai mică cardurile Maestro și VPay codificate cu PIN) se bucură de o acceptare aproape universală, nu este cazul cardurilor de credit (VISA, MasterCard, American Express) sau cardurilor de debit străine (VISA Debit/Electron etc.), care, deși nu sunt la fel de răspândite ca în alte țări europene sau SUA, sunt acceptate în unele magazine mari de vânzare cu amănuntul și unele restaurante fast-food.

Nu vă lăsați păcăliți de terminalele de card din magazine sau de alte persoane care plătesc cu cardul – aceste aparate nu sunt neapărat programate să accepte carduri străine, așa că cel mai bine este să întrebați sau să căutați autocolante de acceptare înainte de a face cumpărături sau de a umple mașina.

Hotelurile, marii retaileri, lanțurile de benzinării și companiile naționale, marile supermarketuri și discounterii (REAL, EDEKA, REWE, Aldi și Lidl) acceptă carduri de credit; alți discounteri (Netto, Penny) sau mici magazine independente și supermarketuri tind să nu facă acest lucru (cu unele excepții). În brutării nu este acceptat niciun tip de card (credit sau debit). În unele locuri există o sumă minimă de achiziție (de obicei 10 euro) pentru plățile cu cardul. La majoritatea bancomatelor puteți retrage bani cu cardul de credit sau debit străin, dar pentru a face acest lucru trebuie să cunoașteți codul PIN al cardului.

Uneori, benzinăriile sau micile magazine nu acceptă bancnote de 500 sau 200 de euro de teama contrafacerii.

În Germania, bacșișul este frecvente în restaurante, baruri (nu restaurante fast-food), taxiuri și saloane de coafură. Nu sunt obligatorii, dar sunt întotdeauna apreciate ca o mulțumire pentru serviciile excelente. Se obișnuiește să se bacșișească 5-10% sau să rotunjească nota. Rețineți că, spre deosebire de alte țări, personalul de service este întotdeauna plătit pe oră (deși nu întotdeauna la fel de bine). Prin urmare, un bacșiș este în principal o chestiune de curtoazie și apreciere. Daca nu ti-a placut serviciul (ex. serviciu lent, brusc sau indiferent), nu poti bacsis deloc si va fi acceptat de personal.

În Germania, bacșișul se face de obicei prin menționarea sumei totale în momentul plății. De exemplu, dacă un chelner vă spune că nota este „13.50 EUR”, pur și simplu spuneți „15” și vă va oferi un bacșiș de 1.50 EUR.

Sfaturi în alte situații (dacă nu se specifică altfel):

• Sofer de taxi: 5-10% (cel putin 1€)
• Gospodărie: 1 până la 2 euro pe zi
• Transport bagaje: 1 € per bucată
• Însoțitori de toalete publice: 0.10-0.50
• Servicii de livrare: 5-10% (cel puțin 1 €)

Ca și în majoritatea celorlalte limbi vest-europene, semnificația punctului și a virgulei este exact opusul obiceiului englez; în germană, virgulă este folosită pentru a indica un punct zecimal. De exemplu, 2.99 € echivalează cu doi euro și 99 de cenți. Simbolul „€” nu este întotdeauna folosit și poate fi plasat înainte sau după preț; cu toate acestea, este mult mai obișnuit să plasați € după sumă (de exemplu, €5). Un punct este folosit pentru a „grupa” numerele (un punct pentru trei cifre), deci „1,000,000” ar fi un milion. Deci „123,456,789.01” în germană este același număr cu „123,456,789.01” în țările vorbitoare de limbă engleză.

Impozite

Prețurile cu amănuntul sunt rezonabile și mai mici decât în ​​țările nord-europene și toate bunurile și serviciile includ TVA. Combustibilul, vinul spumant, băuturile spirtoase și tutunul sunt supuse unei taxe și mai mari. Prima dintre aceste taxe, „Branntweinsteuer”, a fost percepută pentru prima dată în 1507, iar o taxă pe vinul spumant a fost introdusă de Kaiser Wilhelm II. Unele mărci germane de produse de înaltă calitate, cum ar fi ustensile de bucătărie, articole de papetărie și echipamente pentru drumeții sunt semnificativ mai ieftine decât în ​​străinătate. Prin lege, TVA-ul este întotdeauna inclus în prețul unui articol (cu excepția mărfurilor exportate în scopuri comerciale, care pot fi supuse taxelor vamale). Cota redusă de TVA de 7% se aplică hotelurilor (dar nu și alimentelor consumate local), alimentelor (unele articole considerate bunuri de lux, precum homarul, sunt scutite de această reducere), imprimatelor, transportului în comun (numai pentru distanțe scurte) și prețul de intrare la operă sau teatru.

Supermarketuri

Mulți germani preferă să se uite la preț mai degrabă decât la calitate atunci când cumpără mâncare (citiți: nu-ți place să fii „scăpat”). Ca urmare, concurența între magazinele alimentare cu reduceri (care ar putea fi cauza acestui comportament foarte specific) este extrem de puternică (de fapt, WalMart a fost nevoit să se retragă de pe piața germană pentru că nu putea concura la preț), rezultând o băcănie foarte scăzută. prețuri comparativ cu alte țări europene (deși nu este cazul în comparație cu America de Nord – de obicei un discounter german are o calitate similară cu un discounter nord-american, dar la prețuri medii).

Lanțurile „Aldi”, „Lidl”, „Penny” și „Netto” sunt un tip special de supermarket (nu-i spuneți „supermarket” – germanii îl numesc „discounter”; un supermarket/supermarket are ceva mai sus prețuri, dar și o gamă mult mai largă de produse, tot de calitate decentă): Gama lor de produse este limitată la necesitățile vieții cotidiene (cum ar fi legume, paste, lapte, ouă, preparate gata, articole de toaletă etc.), vândute în ambalaj destul de simplu la prețuri destul de calculate. Chiar dacă calitatea este în general surprinzător de ridicată, nu trebuie să vă așteptați la cârnați sau specialități locale atunci când faceți cumpărături. Mulți germani își cumpără de acolo nevoile zilnice și merg la supermarketurile „normale” (cum ar fi lanțurile Rewe, Edeka, Real, Tengelmann/Kaisers, Globus sau Famila) pentru a se răsfăța cu ceva special. Personalul din aceste magazine este deosebit de util și prietenos, și există ghișee mari de brânză, carne și pește care vând produse proaspete. Nu învinovăți personalul de la ghișeu pentru că este un pic burlan; sunt plătiți puțin mai mult decât de obicei, dar au o atmosferă de lucru destul de sumbră și un volum de muncă mult mai mare decât omologii lor din supermarketurile „normale”, așa că cu siguranță nu le place să fie deranjați în munca lor.

Pe lângă aceste mari lanțuri, supermarketurile turcești pot fi o alternativă interesantă în comunitățile cu populație majoritară turcă, întrucât îmbină caracteristicile discounterilor (nivel scăzut de preț, dar sortiment limitat) cu cele ale supermarketurilor „normale” (specialități (turce) și de obicei prietenoase. personal).

Dacă sunteți în căutarea unor produse ecologice, cel mai bine este să mergeți la un „magazin ecologic” sau „supermarket ecologic”. (Bio- înseamnă de obicei organic.) Există, de asemenea, mulți fermieri care își vând produsele direct (“Hofladen”), majoritatea sunt organizați într-o cooperativă „Bioland”. Oferă mâncare la prețuri rezonabile.

Același lucru este valabil și pentru haine; deși concurența pe această piață nu este atât de mare și calitatea variază, puteți cumpăra haine ieftine de suficientă calitate la C&A, dar nu vă așteptați la haine de marcă. În timpul reducerilor de sezon, ar trebui să comparați și prețurile din magazinele tradiționale, deoarece acestea pot fi chiar mai ieftine decât cele din magazinele cu discount. H&M vinde haine ieftine și la modă, dar de o calitate notoriu de proastă.

Germania este, de asemenea, un loc bun pentru a cumpăra electronice de larg consum, cum ar fi telefoane mobile, tablete și camere digitale. Fiecare oraș important are cel puțin un „Saturn” sau „MediaMarkt” care oferă o selecție mare de aceste dispozitive, precum și muzică, filme și jocuri video pe CD/DVD. Prețurile sunt în general mai mici decât în ​​alte părți ale Europei. Rețineți, totuși, că filmele și programele TV în limba engleză sunt dublate în germană pe tot parcursul și că software-ul de calculator și tastaturile sunt disponibile numai în germană.
Fii pregătit să-ți bagi propriile alimente și bunuri și să-ți furnizezi propriile pungi de cumpărături în acest scop. Deși majoritatea magazinelor oferă pungi de plastic și pânză la casă, veți fi taxat pentru aceste genți. Nu uitați să aveți pregătită o monedă euro pentru cărucioare și cărucioare. Cu toții aveți nevoie de o monedă euro pentru a folosi căruciorul, dar o veți primi înapoi când veți termina cumpărăturile. În majoritatea supermarketurilor, puteți observa o canistra cu multe cutii de carton, de obicei după automat. Aveți voie să colectați cutii de acolo! Acesta este un serviciu pe care îl oferă piețele care le permite să elimine cu ușurință deșeurile. Spuneți doar că veți primi o cutie când casieria începe să vă scaneze bunurile, se întoarce și începe să împacheteze.

Vânzări din fabrică

Vânzările în fabrică ca atare sunt un fenomen destul de nou, dar conceptul similar de „vânzări în fabrică”, în care produsele (chiar și cele care sunt ușor deteriorate sau etichetate greșit) sunt vândute direct fabricii care le produce, adesea la prețuri foarte reduse. În ultimii ani, magazinele în stil american fără fabrici au devenit populare. De exemplu, există magazine Adidas și Puma (cu sediul – dar fără producție – în Herzogenaurach), precum și alte companii de îmbrăcăminte și sport.

Produse locale

Puteți găsi mâncare locală (nu neapărat organică) în majoritatea locurilor de la piața fermierilor („Wochenmarkt” sau pur și simplu „piață”), de obicei o dată sau de două ori pe săptămână. Deși șansele tale de a găsi vânzători vorbitori de limba engleză acolo sunt oarecum mai mici, este totuși destul de plăcut să faci cumpărături acolo și de cele mai multe ori vei găsi produse proaspete, de bună calitate, la prețuri rezonabile. Majoritatea viticultorilor își vând produsele fie direct, fie în cooperative de viticultori. Aceste vinuri sunt aproape întotdeauna mai bune decât cele produse de mărcile germane de vinuri. Marcile de calitate sunt „VdP” („Verband deutscher Prädikatsweingüter”, simbolizat de un vultur) și „Ecovin” (cooperativa de viticultori ecologici). Vinurile obținute din cele mai tipice soiuri de struguri germane sunt de obicei marcate cu semnul „Clasic”.

Amintiri

Mierea germană este un suvenir bun, dar numai „Mierea germană adevărată” este o garanție rezonabilă a calității.
Pe coasta Germaniei, anghila afumata este o delicatesa raspandita si un suvenir tipic.

Brânză

Puteți descoperi o varietate uimitoare de brânzeturi germane în magazinele de brânzeturi sau magazinele cu produse ecologice.

Reciclare

În Germania există un sistem de depozitare sofisticat și confuz pentru ambalarea băuturilor („Pfand”). Sticlele de sticlă și plastic returnabile costă de obicei între 8 și 25 de cenți depozit pe sticlă, în funcție de dimensiune și material. Este necesar un depozit suplimentar pentru cosurile speciale de transport care corespund dimensiunii sticlelor. Depozitul poate fi răscumpărat în orice magazin care vinde sticle, adesea cu un cititor de sticle high-tech care întoarce sticla, citește depozitul și emite un bilet care poate fi răscumpărat la casă. Sticlele și conservele de plastic costă de obicei 25 de cenți depozit, altfel sunt marcate ca fără depozit. Lichiorurile și cutiile de plastic, care de obicei conțin suc, sunt scutite de depozit. Există, de asemenea, alte cazuri în care se datorează depozit, de exemplu pentru containerele de gaz standardizate. Eticheta de depozit pe pahare, sticle și veselă este obișnuită și în discoteci, baruri cu autoservire sau la evenimente publice, dar, de obicei, nu în cantine.

Țigări

Țigările sunt disponibile în majoritatea chioșcurilor, supermarketurilor și chioșcurilor de ziare. Automatele de țigări sunt adesea împrăștiate în orașe (rețineți că aveți nevoie de un permis de conducere european sau de un card de debit cu microcip pentru a „debloca” aparatul). În 2013, un pachet de 19 țigări costă aproximativ 5 euro, iar un pachet de 24 de țigări costă aproximativ 6 euro. Vârsta legală de fumat în Germania este de 18 ani. Mulți germani cumpără separat hârtie și tutun pentru că este mai ieftin. Trabucurile mici („țigări”) sunt impozitate mai puțin și costă aproximativ jumătate din prețul țigărilor.

Datorită unei reforme federale, programul de lucru este stabilit de statele federale, astfel încât programul de lucru variază de la stat la stat. Unele state federale, precum Berlin, Hamburg și Schleswig-Holstein, nu au un program strict de deschidere de luni până sâmbătă (deși rar vei găsi magazine deschise 24 de ore pe zi, cu excepția benzinăriilor). Duminica și de sărbătorile legale (inclusiv unele zile negre), magazinele sunt de obicei închise în toată Germania, inclusiv farmaciile. Cu toate acestea, unele farmacii rămân deschise în caz de urgență (fiecare farmacie este marcată cu un semn care indică care farmacie este deschisă în prezent pentru urgențe). Informații pot fi găsite on-line. La ocazii speciale, „Verkaufsoffen Sonntag”, magazinele au permisiunea de a deschide și duminica; Toate marile orașe germane îl folosesc astăzi, cu excepția Munchenului.

Ca o regulă generală:

• Supermarketuri mici: 08:00-20:00 până la cea mai apropiată oră
• Supermarketuri mari 08:00-22:00
• Supermarketurile Rewe din orașe între orele 07:00 și 22:00 sau miezul nopții (cu excepția Bavariei, unde toate magazinele trebuie să închidă la ora 20:00 prin lege).
• Centre comerciale și magazine universale: 10:00-20:00
• Magazine universale în orașele mici: 10:00-19:00
• Magazine mici și mijlocii: 09:00 sau 10:00-18:30 (uneori până la 20:00 în orașele mari).
• Spätis (magazine de noapte): 20:00-23:59 sau chiar mai mult, unele sunt deschise 24 de ore, mai ales în orașele mari.
• Benzinării: în orașe și de-a lungul autostrăzii, mai ales 24 de ore pe zi
• Restaurante: 11:30-23:00 sau miezul nopții, uneori mai lungi, multe sunt închise după-amiaza.

Magazinele mici sunt adesea închise între orele 13:00 și 15:00. Dacă este nevoie, puteți găsi câteva supermarketuri (uneori mai scumpe) cu program mai lung de deschidere în multe orașe mari (adesea în apropierea gării principale). Brutăriile oferă, de obicei, serviciul și duminica dimineața (orele de deschidere variază). În plus, majoritatea benzinăriilor au o zonă mică de cumpărături.

În unele părți ale Germaniei (de exemplu, Berlin, Köln, Düsseldorf și zona Ruhr) există magazine de colț numite „Späti” sau „Spätkauf”, „Chioșc”, „Trinkhalle” sau „Büdchen”, care oferă ziare, băuturi și cel puțin alimente de bază. În funcție de regiune, aceste magazine sunt deschise până târziu în noapte sau chiar 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână.

Rechizitele de bază pot fi achiziționate, de obicei, de la benzinăriile non-stop. Proprietarii de benzinării îndepărtează restricțiile orelor de funcționare exploatând mini-marketurile 7-Eleven în sediul stațiilor de benzină. Rețineți că prețurile sunt în general destul de mari. O altă excepție o constituie supermarketurile situate în zone turistice. Orașele desemnate ca stațiuni de sănătate au permisiunea de a-și menține magazinele deschise toată săptămâna în timpul sezonului turistic. Întrebați doar un comerciant local care vă va spune despre aceste magazine secrete bine păstrate.

Stațiilor li se permite să-și deschidă magazinele duminica și adesea o fac, dar de obicei numai pentru un orar limitat. În unele orașe mai mari, cum ar fi Leipzig și Frankfurt, acesta poate include un întreg centru comercial care se întâmplă să fie conectat la gară.

În Bavaria, majoritatea magazinelor (cu excepția celor menționate mai sus) se închid la ora 8 și nu se pot deschide înainte de ora 6 din cauza unei legi de stat care interzice programul prelungit de deschidere. Țineți cont de acest lucru dacă ajungeți în Bavaria noaptea târziu.

Nemții au reputația de a fi rigizi și stricti cu regulile, dar și de a fi muncitori și eficienți. Dacă ești prins încălcând regulile, cineva ți-o va indica cu ușurință. Principala excepție în Germania pare să fie limitele de viteză.

Mai important, sensul german al „politeței” este destul de diferit de conceptul anglo-american de remarci politicoase, bârfe și corectitudine politică. Germanii acordă o mare valoare onestității, deschiderii, capacității de a face față criticilor și, în general, a nu pierde timpul altora. Din păcate, acest lucru se aplică adesea interacțiunilor tale cu ei, nu interacțiunilor lor cu tine. Odată ce îți pierzi mințile, este foarte greu să o controlezi din nou. Ca rezultat, de obicei nu există verbiaj introductiv în întâlnirile de afaceri. Titlurile (cum ar fi Dr., Prof. etc.) sunt folosite mai mult în Sud decât în ​​Nord. Unii colegi care au lucrat împreună de mulți ani se mai adresează unul altuia pe numele de familie. Când un german ți se prezintă, adesea îți spune pur și simplu numele de familie și îți cere să te adresezi lui ca „Herr/Frau...”. Utilizarea directă a prenumelor este cel mai probabil să fie percepută ca derogatorie, în funcție de situație. Desigur, există diferențe între tineri și bătrâni. Ar trebui să luați în considerare utilizarea numelui de familie și a oficialului tu în semn de respect prietenesc. Dacă beți o băutură împreună, puteți oferi informalul tu și adresați-vă colegului dvs. prin prenume. Cu toate acestea, acest lucru poate fi considerat un pas fals dacă sunteți semnificativ mai tânăr sau „de rang inferior”.

Cuvântul german Freund înseamnă de fapt prieten apropiat iar cineva pe care s-ar putea să-l cunoști de câțiva ani s-ar putea să nu te sune prieten dar mai degraba cunoștință.

Există, de asemenea, o puternică dorință de acord reciproc și compromis. Cât despre faimoasa eficiență: germanii sunt cei mai buni căutători de recreere din lume (cu o medie de 30 de zile de concediu plătit pe an, fără să ia în calcul sărbătorile legale) și, în același timp, au una dintre cele mai mari rate de productivitate din lume. Un tren târziu este văzut ca un semn al unei societăți în declin.

Contrar credinței populare, germanii au simțul umorului, chiar dacă acesta este adesea exprimat diferit decât în ​​țările vorbitoare de limbă engleză. Dacă ești în preajma oamenilor, știi că sarcasmul și ironia sunt forme foarte comune de umor. Jocurile de cuvinte sunt, de asemenea, populare, ca și în țările vorbitoare de limbă engleză.

Regula generală: Fii la timp!

În contexte oficiale (când se desfășoară afaceri), punctualitatea nu este considerată politețe, ci o condiție prealabilă pentru relațiile viitoare. Majoritatea germanilor ajung cu 5 până la 10 minute mai devreme și iau asta de la sine înțeles. Sosirea cu mai mult de 2 minute întârziere la o întâlnire este considerată nepoliticos și este tolerată numai cu străinii, cu excepția cazului în care puteți oferi un motiv întemeiat în apărarea dvs. (de exemplu, a fi blocat într-un neprevăzut ambuteiaj). Este considerată o curtoazie să sunați pe alți participanți dacă vi se pare că întârziați, chiar dacă există încă șansa să ajungeți la timp. Întârzierea regulată este considerată lipsită de respect față de ceilalți participanți.

În relațiile personale, importanța acordată punctualității poate varia de la persoană la persoană. Este întotdeauna mai sigur să ajungi la timp decât să întârzii, dar problema poate fi negociabilă: dacă ai dubii, întreabă pur și simplu „Este punctualitatea importantă pentru tine?”. Punctualitatea depinde și de mediu; într-un mediu colegial, de exemplu, este luată mult mai puțin în serios. Pentru invitațiile private acasă, poate fi considerat chiar mai politicos să întârzie între 5 și 15 minute, pentru a nu face de rușine gazda dacă totul nu a fost pregătit.

Germania, în special Germania urbană, este destul de tolerantă și bunul tău simț ar trebui să fie suficient pentru a te feri de necazuri.

Consumul de alcool în public nu este interzis și este chiar obișnuit în vestul îndepărtat (Köln și zona Rin-Ruhr). În unele orașe mari (ex. Köln) există legi locale care, teoretic, fac din consumul de alcool în public o infracțiune penală pedepsită cu amendă de câteva zeci de euro; aceste legi sunt rareori folosite împotriva turiștilor, cu excepția cazurilor în care consumul de alcool duce la un comportament gălăgios. Aceste legi au fost, de asemenea, contestate cu succes în instanță în mai multe locuri. Comportamentul agresiv sau tulburarea liniștii va duce la o conversație cu poliția germană și, eventual, o amendă sau expulzare, indiferent dacă ești beat sau treaz.

Acordați o atenție deosebită comportamentului respectuos în locurile de cult și în locurile care susțin demnitatea statului, cum ar fi numeroasele memoriale de război și Holocaust, parlamente și alte situri istorice. Unele dintre aceste site-uri au regulile casei interzic comportament lipsit de respect sau perturbator. Aceste reguli pot varia de la o interdicție rezonabilă de a face fotografii în timpul ceremoniilor religioase până la lucruri care vi se pot părea ciudate, cum ar fi interdicția ca bărbații să își țină mâinile în buzunare. Ar trebui să fiți atenți la aceste semne și să urmați regulile pe care le-au stabilit. Un alt semn foarte comun este „Părinții sunt răspunzători pentru copiii lor”. Acesta este o reamintire a faptului că germanii cred atât că copiii ar trebui să fie copii, cât și că părinții ar trebui să aibă grijă de ei, astfel încât nimeni să nu fie rănit și să nu se strice nimic. Dacă copilul dvs. dă din greșeală ceva sau sparge ceva într-un magazin, ar trebui să vă așteptați de obicei să plătească prețul.

Insultarea altor persoane este interzisă de legea germană și, dacă este urmărită penal, poate duce la o pedeapsă cu închisoarea și o amendă grea. Acuzațiile sunt rareori aduse, dar folosește bunul simț în orice caz. Insultarea unui ofițer de poliție, însă, duce întotdeauna la urmărire penală.

Pe plajele germane, femeile pot înota de obicei topless. Nuditatea totală este tolerată pe majoritatea plajelor, deși nu este obișnuită în afara numeroaselor zone naturiste (numite „FKK” sau „Freikörperkultur”). Sunt deosebit de comune pe coasta baltică est-germană, datorită popularității mari a naturismului din fosta RDG. Nudiștii pot fi văzuți și în parcurile publice din Berlin și în „Grădina Engleză” din München. În majoritatea saunelor, nuditatea este obligatorie, iar sesiunile mixte sunt frecvente. O zi a săptămânii este de obicei rezervată femeilor.

Practic, prosperitatea crește spre sud: Baden-Württemberg și Bavaria sunt cele mai bogate două state federale și concurează cu Elveția și Austria pentru calitatea vieții. Cu cât călătorul merge mai spre nord, cu atât lucrurile sunt mai liberale: Hamburg și Berlin au primari gay, barurile și cluburile sunt deschise toată noaptea, iar densitatea tinerilor artiști din Berlin-Friedrichshain o depășește cu ușurință pe cea din Londra, Paris sau Manhattan. Nordul Germaniei se află în același cerc cultural cu Țările de Jos și Scandinavia, chiar și mâncarea și arhitectura sunt mai pragmatice, simple și nesofisticate decât în ​​sudul tradițional catolic. Contrar tendinței generale, Hamburg este cel mai bogat oraș din Germania (și una dintre cele mai bogate zece regiuni din Europa), înaintea modernului München.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Germania era probabil cea mai luminată societate din lume. Ca exercițiu mental, încercați să vă gândiți la cinci fizicieni, filozofi, compozitori sau poeți celebri fără a menționa un nume german. Această demnitate și prestigiu au suferit un regres sever în timpul perioadei de conducere național-socialistă sub Hitler. De atunci, al Treilea Reich a fost o cicatrice permanentă asupra identității naționale germane, este considerat o pată pe onoarea națională a Germaniei și va rămâne așa pentru foarte mult timp. Fiecare elev german se confruntă cu aceasta de aproximativ 19 ori în timpul anilor de școală și trebuie să viziteze cel puțin o dată un lagăr de concentrare (majoritatea acestor locuri au fost transformate în memoriale). Nu trece o zi fără programe educaționale la televiziune și radio care să se ocupe de această perioadă. A crește în Germania, fie în RDG sau în Germania de Vest, a însemnat și înseamnă încă să crești cu această moștenire amară și fiecare german și-a dezvoltat propriul mod de a trata vinovăția publică. Pentru călător, acest lucru poate însemna confuzie. S-ar putea să întâlnești oameni (în special tineri) care vor să-ți vorbească despre istoria turbulentă a Germaniei și poate vrei să vezi singur că Germania a parcurs un drum lung de atunci. Alegeți locuri potrivite pentru a vorbi despre subiect și fiți politicos. Dacă vizitați prieteni în Berlin, veți avea dificultăți să îi împiedicați să vă târască în mod constant la unul dintre numeroasele memoriale.

Umorul, chiar dacă inocent, este a mod prost de a aborda subiectul și este ofensator. Și mai rău: ceea ce poate părea amuzant în străinătate poate duce la o pedeapsă cu închisoarea (până la 3 ani) și o amendă grea în Germania. Toate sloganurile, simbolurile și gesturile din epoca nazistă sunt interzise (cu excepția scopurilor educaționale, și chiar și acestea sunt strict reglementate), iar afișarea lor în public este ilegală. Străinii nu sunt scutiți de aceste legi. Nici nu vă gândiți să arătați salutul nazist (roman) ca pe o glumă! Un exemplu: o instanță germană a trebuit recent să decidă dacă este legal să porți o svastică barată (pentru a arăta că ești împotriva ideilor național-socialismului), deoarece conține întotdeauna un simbol interzis! (Această hotărâre a fost anulată de atunci, dar încă arată cât de sensibilă este problema). Svasticile religioase sunt exceptate de la această regulă, dar ar trebui să evitați totuși să purtați aceste simboluri hinduse sau budiste pentru a nu provoca o ofensă nedorită.

Probabil că cel mai bun mod de a face față este să fii relaxat. Dacă oamenilor din jurul tău le place să vorbească despre istoria Germaniei, profită de ocazie pentru a avea o conversație sinceră, chiar foarte personală. Dacă doriți să evitați momentele dificile, nu aduceți subiectul în discuție.

În comparație cu epoca nazistă, germanii au o atitudine mai deschisă față de împărțirea postbelică a Germaniei în Est și Vest. Simbolurile comuniste, cântecele RDG și alte însemne legate de Germania de Est circulă liber (deși nu foarte des în Occident), iar mulți oameni au o anumită nostalgie pentru țară, de unde și mișcarea artistică și comercială „Ostalgie” (nostalgia Orientului) . Fiți atenți când vorbiți despre poliția secretă est-germană (Stasi), întrucât mulți oameni din Est au fost afectați de controlul tuturor domeniilor vieții de către această organizație, care menținea o rețea extinsă de informatori în toată țara în perioada comunistă. Deși acum s-au împlinit 25 de ani de la împărțire, există încă rămășițe culturale numite adesea „zidul în mintea oamenilor”, iar ultimii doi ani par să fi întărit stereotipurile între Est și Vest, dacă este ceva.

Cultura statelor germane a fost modelată de marile curente intelectuale și populare din Europa, atât religioase, cât și laice. Din punct de vedere istoric, Germania a fost numită „Țara poeților și gânditorilor” deoarece scriitorii și filozofii săi au jucat un rol important în dezvoltarea gândirii occidentale.

Germania este cunoscută pentru tradițiile sale de festival popular, cum ar fi Oktoberfest și tradițiile de Crăciun, care includ coroane de Advent, spectacole de Crăciun, brazi de Crăciun, stollen și alte obiceiuri. Începând cu 2016, UNESCO a înscris 41 de proprietăți din Germania pe Lista Patrimoniului Mondial. 3 octombrie este o sărbătoare bancară germană din 1990, sărbătorită ca Germană Unitate Zi.

În secolul 21, Berlinul a devenit un important centru creativ internațional. Potrivit indicelui național al mărcii Anholt-GfK, Germania a fost cea mai respectată națiune din lume dintre cele 50 de țări în 2014 (în fața SUA, Regatul Unit și Franța). Un sondaj de opinie global comandat de BBC a constatat că Germania a fost recunoscută drept cea mai pozitivă influență a lumii în 2013 și 2014.

Muzica clasică germană include lucrări ale unora dintre cei mai faimoși compozitori ai lumii. Dieterich Buxtehude a compus oratori pentru orgă care au influențat opera de mai târziu a lui Johann Sebastian Bach și George Frideric Handel; aceşti oameni au fost compozitori influenţi ai epocii barocului. Leopold Mozart, din Augsburg, a fost mentorul unuia dintre cei mai cunoscuți muzicieni ai tuturor timpurilor în timpul său ca violonist și profesor la Catedrala din Salzburg: Wolfgang Amadeus Mozart. Ludwig van Beethoven a fost o figură crucială în tranziția de la perioada clasică la cea romantică. Carl Maria von Weber și Felix Mendelssohn au jucat un rol important în perioada romantică timpurie. Robert Schumann și Johannes Brahms au compus în limbajul romantic. Richard Wagner era cunoscut pentru operele sale. Richard Strauss a fost unul dintre cei mai importanți compozitori ai romantismului târziu și ai modernismului timpuriu. Karlheinz Stockhausen și Hans Zimmer sunt compozitori importanți ai secolului XX și începutul secolului XXI.

Germania este a doua cea mai mare piata muzicala din Europa si a patra ca marime din lume. Muzica populară germană a secolelor 20 și 21 include mișcările New German Wave, Pop, Ostrock, Heavy Metal/Rock, Punk, Pop-Rock, Indie și Schlagerpop. Muzica electronică germană a câștigat influență la nivel mondial, Kraftwerk și Tangerine Dreampione fiind pionieri în acest gen. DJ-ii și artiștii din scena techno și house germană au devenit celebri (ex. Paul van Dyk, Paul Kalkbrenner și Scooter).

Pictorii germani au influențat arta occidentală. Albrecht Dürer, Hans Holbein cel Tânăr, Matthias Grünewald și Lucas Cranach cel Bătrân au fost artiști germani importanți ai Renașterii, Peter Paul Rubens și Johann Baptist Zimmermann din Baroc, Caspar David Friedrich și Carl Spitzweg din Romantism, Max Liebermann din Impresionism și Max Ernst din Suprarealism. Sculptorii germani precum Otto Schmidt-Hofer, Franz Iffland și Julius Schmidt-Felling au adus contribuții importante la istoria artei germane la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Mai multe grupuri de artiști germani care au apărut în secolul al XX-lea, precum November Group sau Die Brücke și Der Blaue Reiter de rusul Wassily Kandinsky, au influențat dezvoltarea expresionismului la München și Berlin. Neue Sachlichkeit (Noua Obiectivitate) a apărut în Republica Weimar ca o contra-proiectă la aceasta. Curentele artistice ale perioadei postbelice din Germania pot fi împărțite în trei mari categorii: Neo-expresionism, Arta performanței și Conceptualism. Printre cei mai cunoscuți neo-expresionişti se numără Georg Baselitz, Anselm Kiefer, Jörg Immendorff, AR Penck, Markus Lüpertz, Peter Robert Keil și Rainer Fetting. Alți artiști remarcabili care lucrează cu media tradițională sau cu imagini figurative sunt Martin Kippenberger, Gerhard Richter, Sigmar Polke și Neo Rauch. Printre principalii artiști conceptuali germani se numără Bernd și Hilla Becher, Hanne Darboven, Hans-Peter Feldmann, Hans Haacke, Joseph Beuys, HA Schult, Aris Kalaizis, Neo Rauch (Neue Schule Leipzig) și Andreas Gursky (fotografie). Cele mai importante expoziții de artă și festivaluri din Germania sunt documenta, Bienala de la Berlin, transmediale și Art Cologne.

Contribuțiile arhitecturale ale Germaniei includ stilurile carolingian și otonian, precursori ai stilului romanic. Brick Gothic este un stil medieval caracteristic care s-a dezvoltat în Germania. Elemente regionale și tipic germane au apărut și în arta renascentist și baroc (de exemplu, renașterea Weser și baroc de Dresda). Printre mulți maeștri baroc de seamă se numără Pöppelmann, Balthasar Neumann, Knobelsdorff și frații Asam. Școala Wessobrunn a avut o influență decisivă asupra artei stucului din sudul Germaniei în secolul al XVIII-lea și, în unele cazuri, chiar a dominat-o. Traseul baroc al șvabiei superioare este un traseu turistic cu tematică barocului, care pune în valoare opera artiștilor și meșteșugarilor precum sculptorul și tencuiarul Johann Michael Feuchtmayer, unul dintre cei mai importanți membri ai familiei Feuchtmayer, și frații Johann Baptist Zimmermann și Dominikus Zimmermann. . Arhitectura vernaculară din Germania este adesea caracterizată de tradiția jumatate de lemn și variază în funcție de regiune și stilul de tâmplărie.

Pe măsură ce industrializarea s-a răspândit în toată Europa, clasicismul și un anumit stil de istoricism, uneori numit Stilul Gründerzeit, dezvoltat în Germania ca urmare a anilor de boom economic de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Stilurile istoriciste regionale includ Scoala Hanovra, Nuremberg Stilul și Scoala Semper-Nicolai din Dresda. Castelul Neuschwanstein este una dintre cele mai faimoase clădiri din Germania și reprezintă renașterea artei romanice. Substilurile notabile care s-au dezvoltat începând cu secolul al XVIII-lea includ arhitectura stațiunilor balneare și balneare germane. Artiști, scriitori și galeristi germani precum Siegfried Bing, Georg Hirth și Bruno Möhring au contribuit, de asemenea, la dezvoltarea Art Nouveau, cunoscut ca Jugendstil în germană, la începutul secolului al XX-lea.

Arhitectura expresionistă s-a dezvoltat în Germania în anii 1910 și a influențat Art Deco și alte stiluri moderne, cu, de exemplu, Fritz Höger, Erich Mendelsohn, Dominikus Böhm și Fritz Schumacher ca arhitecți influenți. Germania a fost deosebit de importantă în modernismul timpuriu: a fost țara Werkbund-ului (Noua Obiectivitate) inițiată de Hermann Muthesius și a mișcării Bauhaus fondată de Walter Gropius. Prin urmare, Germania este adesea considerată leagănul arhitecturii și designului modern. Ludwig Mies van der Rohe a devenit unul dintre cei mai faimoși arhitecți din lume în a doua jumătate a secolului XX. El a proiectat zgârie-nori cu o fațadă de sticlă. Arhitecții și birouri contemporani renumiți includ Hans Kollhoff, Sergei Tchoban, KK Architekten, Helmut Jahn, Behnisch, GMP, Ole Scheeren, J. Mayer H., OM Ungers, Gottfried Böhm și Frei Otto (ultimii doi sunt câștigători ai Premiului Pritzker) .

Literatura germană datează din Evul Mediu și operele unor scriitori precum Walther von der Vogelweide și Wolfram von Eschenbach. Printre cei mai cunoscuți autori germani se numără Johann Wolfgang von Goethe, Friedrich Schiller, Gotthold Ephraim Lessing și Theodor Fontane. Colecțiile de basme populare publicate de Frații Grimm au făcut popularitatea internațională a folclorul german. Soții Grimm au adunat și codificat și variante regionale ale limbii germane, bazându-se pe principii istorice; al lor Dicţionar german, numit uneori Grimm Dicţionar, a fost începută în 1838, iar primele volume au apărut în 1854.

Printre autorii influenți ai secolului al XX-lea se numără Gerhart Hauptmann, Thomas Mann, Hermann Hesse, Heinrich Böll și Günter Grass. Piața germană de carte este a treia ca mărime din lume, după SUA și China. Târgul de Carte de la Frankfurt este cel mai important târg din lume pentru afaceri și comerț internațional, cu o tradiție de peste 20 de ani. Târgul de carte de la Leipzig păstrează, de asemenea, un loc important în Europa.

Cinematografia germană a adus o mare contribuție tehnică și artistică filmului. Primele lucrări ale fraților Skladanowsky au fost prezentate publicului în 1895. Celebrul Studio Babelsberg, situat la periferia Berlinului, în Potsdam, a fost fondat în 1912 și a fost primul studio de film important din lume. Astăzi este cel mai mare studio din Europa. Alte studiouri vechi și încă active sunt UFA și Bavaria Film. Filmul german timpuriu a fost influențat în special de expresioniștii germani precum Robert Wiene și Friedrich Wilhelm Murnau. Filmul Metropolă (1927) al regizorului Fritz Lang este considerat primul film științifico-fantastic important. În 1930, Josef von Sternberg a regizat primul mare film sonor german, Îngerul Albastru, cu Marlene Dietrich. Filmele lui Leni Riefenstahl stabilesc noi standarde artistice, inclusiv Triumful voinței.

După 1945, multe filme din perioada imediat postbelică pot fi descrise ca Trümmerfilm. Aceste filme includ Die Mörder sind unter uns (1946) de Wolfgang Staudte şi Undeva la Berlin (1946) de Werner Krien. Cele mai notabile filme est-germane, dintre care majoritatea au fost produse de DEFA, includ pe filmul lui Kurt Maetzig Căsătoria în umbră (1947), Der Untertan (1951) Povestea lui Little Muck (1953), filmul lui Konrad Wolf Cerul împărțit (1964) și a lui Frank Beyer Jakob Mincinosul (1975). Genul de film care a modelat Germania de Vest în anii 1950 a fost fără îndoială Filmul Patriei, care înfățișa frumusețea pământului și integritatea morală a oamenilor care locuiau acolo. Filmele anilor 1960 au fost dominate de filme de gen, inclusiv adaptări ale lui Edgar Wallace și Karl May. Printre cele mai de succes serii de filme germane din anii 1970 s-au numărat reportajele sexuale „Raportul Schulmädchen„. În anii 1970 și 1980, regizorii Noului Cinema German precum Volker Schlöndorff, Werner Herzog, Wim Wenders și Rainer Werner Fassbinder au adus cinematograful de autor vest-german la o mare recunoaștere.

Filmele germane care sunt succese globale au beneficiat adesea de o producție și marketing internațional generos, precum cele ale lui Constantin Film. Succesele de box office includ filme precum Carele zeilor (1970) Das Boot (1981) Povestea fără sfârșit (1984) Otto - filmul (1985), Lula Run Lola (1998), Der Schuh des Manitu (2001), Seria Resident Evil (2002-2016) La revedere, Lenin! (2003), Head On (2004), Panglica Albă (2009), Animale Unite (2010) și Cloud Atlas (2012). Oscarul pentru cel mai bun film străin („Oscar”) a revenit producției germane The Toba de tablă înăuntru 1979, Nicăieri în Africa 2002 și The Viețile altora în 2007. Câțiva germani au câștigat „Oscar” pentru interpretarea lor în alte filme.

Ceremonia anuală a Premiilor Filmului European are loc o dată la doi ani la Berlin, sediul Academiei Cinematografice Europene. Festivalul Internațional de Film de la Berlin, cunoscut sub numele de „Berlinale”, care acordă „Ursul de Aur” și are loc anual din 1951, este unul dintre cele mai importante festivaluri de film din lume. „Lola” sunt decernate în fiecare an la Berlin cu ocazia ceremoniei de decernare a Premiilor Filmului German, care are loc din 1951.

Bucătăria germană variază de la o regiune la alta și adesea regiunile învecinate au anumite asemănări culinare (de exemplu, regiunile sudice ale Bavariei și Suvabiei împărtășesc anumite tradiții cu Elveția și Austria). Variațiile internaționale, cum ar fi pizza, sushi, bucătăria chinezească, bucătăria greacă, bucătăria indiană și kebab-urile sunt, de asemenea, populare și disponibile datorită diversității comunităților etnice.

Pâinea este o parte importantă a bucătăriei germane, iar brutăriile germane produc aproximativ 600 de tipuri principale de pâine și 1,200 de tipuri de produse de patiserie și rulouri. Brânza germană reprezintă aproximativ o treime din toată brânza produsă în Europa. În 2012, peste 99% din carnea produsă în Germania era fie porc, pui sau vită. Germanii își produc cârnații omniprezent în aproape 1,500 de soiuri, inclusiv bratwurst, weisswurst și currywurst. În 2012, alimentele ecologice au reprezentat 3.9 % din vânzările totale de alimente.

Deși vinul devine din ce în ce mai popular în multe părți ale Germaniei, în special în regiunile viticole germane, băutura alcoolică națională este berea. Consumul german de bere per persoană a fost de 110 litri (24 imp gal; 29 US gal) în 2013, care rămâne printre cele mai mari din lume. Legea germană privind puritatea berii datează din secolul al XV-lea.

Ghidul Michelin 2015 a acordat 11 restaurante din Germania trei stele, cea mai mare distincție, alte 38 au primit două stele și 233 o stea. Restaurantele germane au devenit al doilea cel mai decorat restaurante din lume, după Franța.

Douăzeci și șapte de milioane de germani sunt membri ai unui club sportiv, alte douăsprezece milioane fac sport ca persoane fizice. Fotbalul de club este cel mai popular sport. Cu peste 6.3 milioane de membri oficiali, Asociația Germană de Fotbal este cea mai mare organizație sportivă de acest gen din lume, iar Bundesliga, cea mai înaltă divizie a Germaniei, are a doua cea mai mare medie de spectatori dintre toate ligile sportive profesioniste din lume. Echipa națională de fotbal masculină a Germaniei a câștigat Cupa Mondială FIFA în 1954, 1974, 1990 și 2014 și Campionatul European UEFA în 1972, 1980 și 1996. Germania a găzduit Cupa Mondială FIFA în 1974 și 2006 și Campionatul European UEFA în 1988.

Alte sporturi populare în rândul spectatorilor sunt sporturile de iarnă, boxul, baschetul, handbalul, voleiul, hocheiul pe gheață, tenisul, călăria și golful. Sporturile de apă precum navigația, canotajul și înotul sunt, de asemenea, populare în Germania.

Germania este una dintre cele mai importante țări de sport cu motor din lume. Producători precum BMW și Mercedes se numără printre liderii în motorsport. Porsche a câștigat 24 de ore de la Le Mans de 17 ori, Audi de 13 ori (2015). Pilotul Michael Schumacher a stabilit numeroase recorduri în sportul cu motor de-a lungul carierei sale, câștigând mai multe Campionate Mondiale de Formula 1 decât oricine altcineva, cu șapte titluri. Este unul dintre cei mai bine plătiți sportivi din istorie. Sebastian Vettel este, de asemenea, unul dintre cei mai de succes cinci piloți de Formula 1 din toate timpurile.

Din punct de vedere istoric, sportivii germani au fost întotdeauna buni olimpici și ocupă locul trei în clasamentul medaliilor olimpice (Germania de Est și de Vest la un loc). Germania a fost ultima țară care a găzduit atât Jocurile de vară, cât și Jocurile de iarnă în același an. A găzduit Jocurile de vară din 1936 de la Berlin și Jocurile de iarnă de la Garmisch-Partenkirchen, precum și Jocurile de vară din 1972 de la München.

Designerii germani au fost în fruntea designului modern al produselor, designerii Bauhaus precum Mies van der Rohe și Dieter Rams von Braun jucând un rol cheie.

Germania este o țară lider în industria modei. Industria textilă germană este formată din aproximativ 1,300 de companii care au angajat peste 130,000 de oameni în 2010 și au generat o cifră de afaceri de 28 de miliarde de euro. Aproape 44% din produse sunt exportate. Săptămâna Modei de la Berlin și târgul de modă Bread & Butter au loc de două ori pe an.

Printre orașele mai mici, München, Hamburg și Düsseldorf sunt, de asemenea, centre importante de design, producție și comerț pentru industria modei interne. Creatorii de modă germani renumiți sunt Karl Lagerfeld, Jil Sander, Wolfgang Joop, Philipp Plein și Michael Michalsky. Mărcile importante sunt Hugo Boss, Escada, Adidas, Puma și Triumph. Supermodelele germane Claudia Schiffer, Heidi Klum, Tatjana Patitz și Nadja Auermann și-au făcut un nume internațional.

Filosofia germană este semnificativă din punct de vedere istoric: contribuțiile lui Gottfried Leibniz la raționalism; filozofia Iluminismului a lui Immanuel Kant; instaurarea idealismului clasic german Johann Gottlieb Fichte, Georg Wilhelm Friedrich Hegel și Friedrich Wilhelm Joseph Schelling; elaborarea pesimismului metafizic de către Arthur Schopenhauer; formularea teoriei comuniste de către Karl Marx și Friedrich Engels; dezvoltarea perspectivismului de Friedrich Nietzsche; Contribuțiile lui Gottlob Frege la începutul filosofiei analitice; lucrarea lui Martin Heidegger despre Ființă; dezvoltarea Școlii de la Frankfurt de către Max Horkheimer, Theodor Adorno, Herbert Marcuse și Jürgen Habermas au fost deosebit de influente.

Potrivit legii, „Duminica și sărbătorile legale rămân protejate ca zile de odihnă de la muncă și de înălțare spirituală” (Art. 139 WRV, parte din Legea fundamentală prin Art. 140 GG). Astfel, toate duminicile sunt într-un anumit sens sărbători – dar ele nu sunt înțelese în general sub termenul „sărbătoare” (cu excepția, de obicei, Duminica Paștelui și Duminica Rusaliilor).

Sărbătorile legale, cu excepția zilelor de duminică (care trebuie să existe conform legii constituționale), pot fi stabilite prin lege fie de către Federație, fie de către Landuri pentru domeniile lor de jurisdicție respective. Conform legii federale, numai Ziua Unității Germaniei este în prezent o sărbătoare legală (Tratatul de Unitate, articolul 2 alineatul (2)); celelalte, inclusiv cele celebrate la nivel național, sunt sărbători legale în conformitate cu legea landurilor.

Câteva zile sunt desemnate ca „zile tăcute” prin legislația provincială, care înseamnă în mod regulat că dansul public, muzica în pensiuni (dacă sunt în direct sau nu mult mai liniștit decât de obicei), etc. sunt interzise.

Unele sărbători sunt zile liniștite:

• Vinerea Mare,
• Ziua Rugăciunii și Pocăinței (dacă este o sărbătoare legală și în alte state)
• Ziua Tuturor Sfinților (unde este sărbătoare legală)

o sărbătoare de facto (nu este stabilită prin lege, deoarece este întotdeauna duminică, dar cu sărbători organizate oficial) este o zi de odihnă:

• Ziua Comemorarii (a 33-a Duminica din Timpul Ordinar),

O altă duminică este o zi liniștită:

• Totensonntag (echivalentul protestant german al Zilei tuturor sufletelor), ultima duminică a anului bisericesc,

iar unele zile pot fi zile liniștite fără să fie vacanțe:

• Ajunul Crăciunului (începe după-amiaza, în unele state)
• Miercurea Cenușii (în Bavaria)
• Joia Mare (în unele state; în altele de seara)
• Sâmbăta Mare (în unele state)
• Ziua sufletelor (în Saxonia Inferioară și Saarland).

În câteva cazuri – în afară de Ziua Tuturor Sfinților, care, însă, de mult timp a fost asociată cu comemorarea morților în înțelegerea populară – statutul de zile tăcute este acordat și sărbătorilor cu caracter vesel: în Hesse, cel mai înalt nivel. Sărbătorile creștine sunt Jumătate de Zile de Tăcere (până la ora 12), iar în Renania-Palatinat, Duminica Paștelui și Ziua de Crăciun sunt Zilele de două treimi de tăcere (până la ora 4). Pentru mai multe detalii, vezi articolul german despre interzicerea dansului.

O a treia categorie, care, într-un sens, poate fi numită „sărbători”, sunt „zile de semnalizare”. Doar cele mai înalte instituții și armata folosesc steaguri naționale în fiecare zi, așa că regulile de afișare a steagurilor marchează zilele în cauză ca fiind speciale.

Marcarea este reglementată de decretul federal privind

• Ziua Memorială a Holocaustului (27 ianuarie la berbiere)
• ziua Muncii
• Ziua Europei (9 mai)
• Ziua Constituției (23 mai)
• Pomenirea zilei de 17 iunie. Intitulată „Ziua unității germane”, această zi era o sărbătoare publică până la formarea efectivă a unității.
• Ziua Mondială a Refugiatului
• Pomenirea zilei de 20 iulie
• Ziua Unității Germane
• Ziua Comemorarii (la berbiere)
• Ziua alegerilor (Bundestag, Parlamentul European)

și prin ordonanțe ale landurilor în alte zile, cum ar fi zilele alegerii parlamentelor landurilor, zilele constituției landurilor, aniversarea alegerii președintelui federal (la Berlin) etc.

În vremuri de doliu național, steaguri sunt adesea arborate ad-hoc până în berg.

Rosenmontag sau Faschingsdienstag este o sărbătoare publică de facto în unele orașe din vestul și sudul Germaniei catolice care au o tradiție puternică de carnaval.

Mai mult, Ajunul Crăciunului devine un fel de semi-vacanță: de după-amiază încolo este considerat practic o sărbătoare legală, iar în timp ce magazinele sunt încă deschise dimineața, munca în afaceri (în afară de cele care lucrează și de sărbătorile legale) devine. din ce în ce mai neobișnuit; școlile sunt oricum închise.

Ziua Înălțării Domnului și Corpus Christi sunt întotdeauna joi. Dacă vă luați doar o zi liberă, personalul poate avea un weekend de patru zile.

Ziua Magilor, mai cunoscută drept Bobotează, este 6 ianuarie, a doua zi după cele 12 zile de Crăciun. În unele părți ale Germaniei are propriile obiceiuri locale.

Germania este o țară foarte sigură. Rata criminalității este scăzută și statul de drept este aplicat cu strictețe.

Infracțiunile cu violență (crimă, tâlhărie, viol, agresiune) sunt foarte rare în comparație cu majoritatea țărilor. De exemplu, rata crimelor în 2010 a fost de 0.86 cazuri la 100,000 de locuitori, mult mai mică decât în ​​Marea Britanie (1.17), Australia (1.20), Franța (1.31), Canada (1.81) și SUA (5.0), și încă în scădere. Hotul de buzunare poate fi uneori o problemă în orașele mari sau la evenimente aglomerate. Cerșetoria nu este neobișnuită în unele orașe mari, dar nu mai mult decât în ​​majoritatea celorlalte orașe mari și rar vei întâlni cerșetori agresivi.

Dacă vă aflați în anumite părți din Berlin sau Hamburg (Schanzenviertel) în jurul datei de 1 mai (ziua Muncii), te poți aștepta la demonstrații care adesea degenerează în ciocniri între poliție și o minoritate de manifestanți.

Dacă iei măsurile de precauție obișnuite, cel mai probabil nu vei suferi nicio infracțiune în timpul șederii tale în Germania.

Situații de urgență

Numărul național de urgență pentru poliție, pompieri și salvare este 112 (ca în toate țările UE) sau 110 numai pentru poliție. Aceste numere pot fi formate gratuit de pe orice telefon, inclusiv telefoane publice și telefoane mobile (este necesară cardul SIM). Când raportați o urgență, se aplică regulile obișnuite: rămâneți calmul și indicați locația dvs. exactă, natura urgenței și numărul de persoane implicate. Nu închideți până când operatorul nu a primit toate informațiile necesare și încheie apelul.

Telefoane portocalii de urgență sunt împrăștiate de-a lungul drumurilor principale. Puteți găsi cel mai apropiat telefon SOS urmând săgețile de pe stâlpii reflectorizanti de la marginea drumului.

ambulanţe poate să be atins prin numărul de urgență gratuit la nivel național 112 și vă va ajuta indiferent de problemele de asigurare. Toate spitalele, cu excepția clinicilor private mai mici, au camere de urgență care sunt deschise 24 de ore pe zi și pot trata tot felul de probleme medicale.

Rasism

Marea majoritate a vizitatorilor străini nu se vor confrunta niciodată cu probleme de discriminare rasială sau rasism în Germania. Marile orașe ale Germaniei sunt foarte cosmopolite și multietnice, cu comunități mari de oameni de pe toate continentele și religiile. Germanii sunt, de asemenea, foarte conștienți și rușinați de povara istorică a erei naziste și sunt în general deschiși și toleranți în relațiile lor cu străinii. Vizitatorii non-albi pot fi uneori priviți cu suspiciune, dar nu mai mult decât în ​​alte țări în care populația este predominant albă.

Această situație generală poate fi diferită în anumite zone predominant rurale din Germania de Est (inclusiv la periferia unor orașe cu șomaj mai mare și zone cu creștere mare, cum ar fi „Plattenbau”). Câteva incidente de violență pot fi cauza unui comportament rasist. Cele mai multe dintre ele apar noaptea, când grupuri de „neonazişti” beţi sau anumite grupuri de migranţi caută probleme (şi victime singuratice) în centrul oraşului sau în apropierea mijloacelor de transport în comun. De asemenea, poate afecta vizitatorii străini, persoanele fără adăpost, germanii de vest și persoanele cu o înfățișare diferită, cum ar fi punkii, goții etc.

Manifestările publice de antisemitism flagrant sunt strict interzise de legile care sunt foarte bine aplicate. Salutul hitlerist și zvastica sunt interzise, ​​la fel ca negarea publică a Holocaustului. Încălcările acestor legi antirasism nu sunt luate cu ușurință de autorități, chiar dacă sunt făcute în glumă. De asemenea, ar trebui să evitați să porți o svastică, chiar și din motive religioase.

Police

Germană ofițeri de poliție sunt întotdeauna de ajutor, profesioniști și de încredere, dar tind să aplice legea destul de strict, așa că nu sunt de așteptat excepții pentru turiști. Când aveți de-a face cu poliția, ar trebui să rămâneți calm și politicos și să evitați confruntarea. Majoritatea ofițerilor de poliție ar trebui să înțeleagă cel puțin limba engleză de bază sau să aibă colegi care să înțeleagă.

Uniformele și mașinile de poliție sunt verzi sau albastre. Verdele era standardul, dar majoritatea poliției de stat și federale au trecut la uniforme și mașini albastre pentru a îndeplini standardul european.

Ofițerii de poliție sunt angajați de landuri, cu excepția aeroporturilor, gărilor, punctelor de trecere a frontierei etc., care sunt controlate de poliția federală. În orașele mijlocii și mari, poliția locală (numită poliție municipală, autoritate municipală de poliție sau birou de ordine publică) are anumite drepturi limitate de executare și este de obicei responsabilă de problemele de circulație.

Dacă ești arestat, ai dreptul la un avocat. Cetăţenii străini au, de asemenea, dreptul de a contacta ambasadele lor respective pentru asistenţă. Nu ești niciodată obligat să faci o declarație care să te incrimineze pe tine (sau pe o persoană înrudită cu tine prin sânge sau căsătorie) și ai dreptul să taci. Așteptați până când vine avocatul dvs. și discutați mai întâi cu avocatul dvs. Dacă nu aveți un avocat, puteți suna ambasada dvs. sau ofițerul judiciar local vă va numi un avocat.

Dacă sunteți victima unei infracțiuni (de exemplu, furt, agresiune sau tâlhărie în public) și salutați o mașină de patrulare sau un ofițer de poliție care sosește, nu este neobișnuit ca poliția să vă ceară (uneori foarte sever: „intră”) să urcă în spatele mașinii de poliție. Această acțiune inițiază imediat o vânătoare de oameni pentru a identifica și aresta suspectul. În acest caz, amintiți-vă că nu sunteți în arest, dar trebuie să ajutați poliția să aplice legea și poate să vă recuperați proprietatea.

Poliția germană are ranguri, dar nu sunt foarte entuziaști; mulți germani nu cunosc termenii corecti. Nu încercați să determinați vechimea numărând stelele de pe umerii ofițerilor pentru a alege cărui ofițer vă veți adresa, deoarece un astfel de comportament poate fi văzut ca fiind lipsit de respect. Abordați orice ofițer și acesta vă va răspunde la întrebări sau vă va trimite la ofițerul corespunzător.

Prostituţie

Prostituția este legală în Germania, dar reglementată.

Fiecare oraș important are un cartier roșu cu baruri licențiate, go-go-uri și servicii de escortă. Tabloidele sunt pline de reclame, iar internetul este principala bază de contact. Bordelurile nu sunt neapărat ușor de găsit pe stradă (în afara cartierului roșu) pentru a evita acțiunile în justiție din partea vecinilor. Cele mai cunoscute locuri pentru activitățile cu lumina roșie sunt Hamburg, Berlin, Frankfurt și Köln.

Datorită apropierii Germaniei de Europa de Est, au existat mai multe cazuri de trafic de persoane și imigrație ilegală. Poliția a percheziționat în mod regulat bordelurile pentru a menține această activitate în limitele legale și a verificat actele de identitate ale lucrătorilor și clienților.

Droguri

Alcoolul poate fi achiziționat de către persoanele cu vârsta de peste 16 ani. Cu toate acestea, băuturile distilate și băuturile amestecate cu acestea (inclusiv popularele „alcopops”) sunt disponibile numai persoanelor cu vârsta de 18 ani și peste. Din punct de vedere tehnic, tinerii nu sunt ilegal să bea, dar este ilegal să le permită să bea în incintă. Tinerii cu vârsta de peste 14 ani au voie să bea băuturi fermentate în prezența și cu permisiunea unui părinte sau tutore. Dacă poliția constată că persoana este minoră, o poate aresta, confisca băuturile și trimite persoana respectivă acasă în prezența unui ofițer.

Fumatul în public este permis începând cu vârsta de 18 ani. Aparatele automate de țigări necesită „dovadă de vârstă”, ceea ce înseamnă, în practică, că trebuie să aveți un card bancar german sau un permis de conducere (european) pentru a le folosi.

Situația cu marijuana poate fi confuză. Curtea Constituțională a decis că deținerea pentru „uz personal” este încă ilegală, dar nu poate fi urmărită penal. Germania este un stat federal; interpretarea acestei hotărâri revine, așadar, autorităților statului. De fapt, procedurile penale sunt uneori inițiate chiar și pentru sume mici, ceea ce îți va crea multe necazuri indiferent de rezultat. De regulă, statele federale din nord sunt mai degrabă liberale, în timp ce în sud (în special în Bavaria) chiar și cantitățile mici sunt considerate ilegale. Oficialii vamali știu, de asemenea, că puteți cumpăra legal marijuana în Țările de Jos și, prin urmare, au introdus controale regulate la frontieră (și pe trenuri), deoarece importul de marijuana este strict interzis.

Chiar dacă retrageți acuzația, autoritățile pot pune diverse probleme, precum retragerea permisului de conducere, iar dacă aveți mai mult de câteva grame, oricum veți fi urmărit penal. Drogurile vor fi confiscate în orice caz.

Toate celelalte droguri recreative (cum ar fi ecstasy) sunt ilegale și deținerea va duce la urmărire penală și cel puțin o condamnare penală.

Au fost comise crime cu droguri pentru viol la întâlnire, așa că aveți grijă cu băuturile deschise, ca peste tot în lume.

Armament

Anumite tipuri de cuțite sunt interzis în Germania: Acestea sunt în principal anumite tipuri de cuțite cu lamă comutatoare, cuțite „fluture”, cuțite cu mâner și altele – deținerea unor astfel de cuțite este o infracțiune. Deținerea unor astfel de cuțite este o infracțiune. Cutite destinate pentru utilizarea ca arme este permisă numai persoanelor cu vârsta peste 18 ani.

Este ilegal de purtat Orice un fel de „cuțit periculos” în public, cu excepția cazului în care aveți un motiv întemeiat să faceți acest lucru. De exemplu, dacă pescuiți, puteți purta întotdeauna un cuțit de pescuit. Cuțitele periculoase sunt de obicei cuțite cu o lungime a lamei mai mare de 12 cm și cuțite pliabile cu blocare „cu o singură mână”.

Purtarea unui cuțit dincolo de cuțitul de buzunar (de obicei un cuțit elvețian) fără un motiv profesional (dulgher etc.) este considerată foarte nepoliticos și inacceptabil în Germania. Germanii consideră orice cuțit folosit neprofesionist ca un semn de agresiune și nu acceptă acest comportament. Arătarea unui cuțit (chiar dacă este pliat) poate determina trecătorii să sune la poliție, care va lua situația viitoare foarte în serios.

Armele de foc sunt strict controlate. Este practic imposibil să porți în mod legal o armă de foc în public decât dacă ești un ofițer de aplicare a legii. Armele de foc false nu pot fi purtate în public dacă arată ca arme adevărate. Pistoalele cu CO2 și aer sunt relativ ușor de achiziționat. Dacă poliția găsește asupra ta un pistol sau o armă de foc de orice fel, arăți foarte suspicios.

Focuri de artificii

Evitați să aduceți artificii în Germania, mai ales dacă provin din afara UE. Aducerea artificiilor în Germania poate fi o infracțiune. Artificiile sunt folosite în mod tradițional în noaptea de Revelion. Cele mai multe artificii „potrivite” (marcate „Clasa II”) sunt disponibile doar la sfârșitul anului; ele pot fi utilizate numai de persoanele peste 18 ani la 31 decembrie și 1 ianuarie. Articole foarte mici (marcate „Clasa I”) pot fi folosite de oricine pe tot parcursul anului.

Pescuit

Legile pescuitului variază foarte mult de la un stat federal la altul. Obținerea unui permis de pescuit pentru germani și străini a devenit foarte birocratică din cauza Legii privind protecția animalelor.

Călători gay și lesbiene

Germania este în general foarte tolerantă față de homosexualitate. Cu toate acestea, în unele zone defavorizate „gay bashing” este foarte popular în rândul neonaziștilor sau al altor grupuri de extremă dreaptă. Așa că folosește-ți bunul simț și fii atent la comportamentul oamenilor din jurul tău. În orașele mici și zonele rurale, manifestarea deschisă a homosexualității ar trebui restricționată.

Atitudinile față de homosexuali și lesbiene tind să fie tolerante, politicienii și celebritățile deschise gay fiind din ce în ce mai văzute ca fiind normale. Deși unii oameni, în special cei mai în vârstă, încă nu aprobă homosexualitatea sau bisexualitatea, de obicei reprimă declarațiile deschis homofobe. Din acest motiv, a-și arăta homosexualitatea (prin ținerea de mână sau sărutând) în cele mai multe cazuri va provoca în cel mai bun caz priviri sau uneori comentarii din partea copiilor sau a persoanelor în vârstă.

Instalațiile sanitare și medicale din Germania sunt excelente. În cartea de telefon veți găsi numerele de telefon ale diferitelor servicii medicale. Există multe linii de ajutor și servicii care sunt deschise în afara programului de lucru. Vezi „Urgente medicale” secțiunea de mai sus dacă vă aflați într-o situație de urgență.

De îngrijire a sănătății

Dacă aveți o problemă medicală neurgentă, puteți alege orice medic local. Sistemul german de asistență medicală permite specialiștilor să-și conducă propriile cabinete, astfel încât, de obicei, puteți găsi totul, de la stomatologie la neurologie, la îndemână. În zonele îndepărtate, poate fi necesar să călătoriți în cel mai apropiat oraș pentru a găsi un medic, dar infrastructura din Germania permite conexiuni rapide. Medicii generalişti/medicii de familie se referă de obicei ca „Allgemeinmediziner”, ceea ce înseamnă „medic generalist”.

Farmaciile se numesc „Apotheke” și sunt marcate cu un „A” mare roșu. Cel puțin o farmacie din zonă va fi mereu deschisă (de obicei o farmacie diferită în fiecare zi), iar toate farmaciile vor afișa în vitrină numele și adresa farmaciei de gardă. Unele medicamente, dintre care unele sunt disponibile fără prescripție medicală în alte țări (ex. antibiotice), trebuie prescrise în Germania, așa că este indicat să le aflați înainte de a călători. Personalul unei farmacii de gardă este bine pregătit și este obligatoriu ca în fiecare farmacie de gardă să fie disponibilă cel puțin o persoană cu diplomă universitară în farmacie în timpul programului de funcționare. Un farmacist german vă poate sfătui cum să luați medicamente. Farmacia este, de asemenea, locul unde puteți obține medicamente obișnuite fără prescripție medicală, cum ar fi aspirina, antiacide și sirop de tuse. Nu vă lăsați induși în eroare de apariția cuvântului „medicament” în numele a grup de farmacii, precum marele lanț dm-drogerie markt: în Germania, „drogherii” vând orice, în afară de medicamente.

În Germania, medicamentele sunt de obicei scumpe, așa că este logic să întrebați farmacistul despre „generice”: un „generic” este practic același ingredient activ și aceeași doză, adesea chiar produs de aceeași companie farmaceutică, dar nu are bine- nume de marcă cunoscut și este mult mai ieftin. Deoarece denumirile de marcă chiar și ale celor mai comune substanțe pot varia foarte mult de la o țară la alta, ar trebui să încercați să aflați denumirea științifică a substanței de care aveți nevoie, deoarece aceasta este tipărită pe ambalaj și profesioniștii farmaceutici instruiți îl vor ști.

Asigurare de sănătate

Cetățenii UE care sunt membri ai unei scheme de asigurări de sănătate statutare pot obține a Card european de asigurări de sănătate. Acest card este emis de compania dumneavoastră de asigurări de sănătate și vă permite să utilizați sistemul public de sănătate din orice țară din UE, inclusiv Germania.

Dacă veniți din afara UE sau aveți o asigurare privată de sănătate, verificați dacă asigurarea dvs. este valabilă în Germania. Dacă nu, încheiați o asigurare de sănătate de călătorie – asistența medicală germană este scumpă.

Asigurările străine, chiar dacă acoperă călătoriile în străinătate, nu pot fi acceptate de spitalele locale.

În caz de urgență, veți fi tratat mai întâi și va trebui să vă asigurați sau să depuneți o factură mai târziu.

Apă potabilă

Apă de la robinet este de o calitate excelentă și poate fi băut fără ezitare. Sunt raportate excepții („Apă să nu se bea”) și pot fi găsite în fântâni și trenuri, de exemplu. În restaurante și cafenele trebuie adesea să ceri în mod explicit apă minerală, deoarece de obicei nu este considerată ca atare.

Mulți germani evită să bea apa de la robinet și preferă apa îmbuteliată (carbogazoasă sau nu) pentru că cred că nu este pură.   termen "apă de la robinet” înseamnă de fapt „apa instalatorului”, care nici nu este foarte atrăgător. De fapt, apa de la robinet este uneori chiar de o calitate mai bună decât apa îmbuteliată și, spre deosebire de Statele Unite, nu are deloc gust de clor.

Mulți germani preferă apa carbogazoasă. Apa sodă este vândută în toate magazinele care vând băuturi, iar prețurile variază de la sticle ieftine de 19 cenți (1.5 L) de mărci „fără nume” până la câțiva euro pentru mărcile de lux „premium”.

Înot

Multe lacuri și râuri, precum și Marea Nordului și Marea Baltică, sunt în general sigure pentru înot. Deși nu există poluanți potențial letali în majoritatea apelor, ați face totuși bine să verificați reglementările locale. Dacă intenționați să înotați într-un râu mare, faceți-o în cel mai bun caz numai în locurile oficiale de scăldat. Stați departe de structuri (centralele electrice pot provoca curenți pe care nu îi puteți vedea de la suprafață) din râu sau când treceți de la mal la râu și, de asemenea, stați departe de bărci. Structurile și bărcile, chiar dacă par inofensive sau îndepărtate, pot crea multă aspirație subacvatică. Acordați o atenție deosebită copiilor.

Dacă intenționați să înotați în Marea Nordului, trebuie să fiți conștient de maree și condițiile meteorologice - a fi prins de o maree poate fi mortal, la fel și a vă pierde în ceață. Plimbarea în Marea Wadden fără un ghid local este extrem de periculos, așa că nu mergeți decât dacă vă cunoașteți cu adevărat drumul. Practic nu există maree în Marea Baltică.

Boli

Ar trebui să știi că rabia (turbare) a fost o problemă în unele zone în trecut, deși autoritățile o iau foarte în serios. Când faceți drumeții sau camping, aveți grijă la animale sălbatice, cum ar fi vulpi și lilieci.

Cele mai mari riscuri pentru drumeți și camping sunt două boli transmise de căpușe. În unele părți ale Germaniei există un risc (scăzut) de a contracta encefalită transmisă de căpușe; vaccinarea este recomandabilă dacă planificați activități în aer liber în zone cu risc. Riscul de a contracta boala Lyme este mai mare și vaccinarea nu este disponibilă. Prin urmare, încercați să evitați mușcăturile de căpușe purtând pantaloni lungi și încălțăminte adecvată. Repelentele chimice pot fi, de asemenea, eficiente. De asemenea, ar trebui să verificați dacă există căpușe după aceea, deoarece riscul de transmitere este mai mic dacă căpușa este îndepărtată mai devreme. Cea mai sigură modalitate de a elimina o căpușă este să folosești un dispozitiv de dimensiunea unui card de credit numit „card de căpușă”, pe care îl poți cumpăra de la majoritatea farmaciilor. Alte metode (degete, folosirea lipiciului etc.) pot determina căpușa să injecteze mai mult material infecțios în rană. Dacă aveți dubii, consultați un medic.

Pericole naturale

Animalele sălbatice de astăzi sunt abundente, dar în mare parte foarte timide, așa că este posibil să nu le vezi multe dintre ele. Când câțiva lupi au fost reperați în Saxonia și Pomerania și un urs în Bavaria, imigrația lor din Europa de Est a stârnit destulă agitație. În cursul evenimentelor, „Bruno” (ursul) a fost împușcat și, deși lupii erau sub o protecție puternică, vânătorii locali au fost suspectați că i-au ucis ilegal. De departe, cel mai periculos animal din pădurile germane este mistretul; mai ales cu scroafele care conduc puii nu trebuie să se bată joc. Mistreții sunt obișnuiți cu oamenii, deoarece deseori fac raid în coșurile de gunoi în sate și suburbii, iar dinții lor pot rupe răni mari. Dacă vezi unul, fugi. Viperul otrăvitor poate reprezenta, de asemenea, o amenințare (în regiunea alpină și în rezervațiile naturale), dar este rar - nu o provoca.