Sibiu

Sibiul se află în inima Transilvaniei din România, un oraș cu 134.309 de locuitori conform recensământului din 2021, ocupând fertila Depresiunea Cibinului, la aproximativ 275 de kilometri nord-vest de București și traversând râul Cibin, afluent al Oltului. Fostă capitală a Principatului Transilvaniei între 1692–1791 și 1849–1865 și sediu al Universității Săsești Ardelene până în 1876, Sibiul este astăzi reședința comitatului Sibiu. Nucleul său medieval, înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO din 2004, este o mărturie a unui amestec de influențe românești, germanice și maghiare care au modelat o cultură, o economie și o țesătură urbană de renume internațional durabil.

Originile Sibiului se află în apariția sa ca principal centru administrativ și cultural al sașilor transilvăneni în Evul Mediu Înalt. Înființat de coloniști germani în timpul Ostsiedlung-ului, orașul era cunoscut în dialectul lor sub numele de Härmeschtat - strâns înrudit cu limba luxemburgheză - și în latină sub numele de Cibinium. Consolidarea autonomiei saxone în secolele al XIV-lea și al XV-lea a înzestrat Sibiul cu fortificații și instituții care i-au susținut proeminența regională. Casa Hecht, sediul Universității Saxone Transilvănene până la sfârșitul secolului al XIX-lea, a semnificat rolul orașului ca centru educațional pentru comunitățile saxone răspândite în Transilvania. De-a lungul secolului al XVIII-lea, elita municipală a supravegheat extinderea perimetrului împrejmuit cu ziduri și construirea unor repere civice care au supraviețuit până în zilele noastre, inclusiv renumitele lucarne cu sprâncene, care i-au adus orașului Sibiu porecla „Orașul cu Ochi”.

Din punct de vedere geografic, Sibiul ocupă o poziție strategică în apropierea centrului geografic al României, la 45.7928° N, 24.1521° E, fiind înconjurat de lanțurile muntoase Făgăraș, Cibin și Lotru. Podișul Târnavelor marchează limitele sale nordice și estice, coborând spre valea râului prin Dealul Gușteriței. Aceste zone muntoase din jur au modelat nu numai microclimatul orașului - care are o medie anuală de 8 până la 9 °C, cu aproximativ 120 de zile de îngheț puternic și 643,7 milimetri de precipitații - ci și atractivitatea sa ca poartă de acces către activitățile alpine. Stațiunile de schi din apropiere, Păltiniș și Arena Platoș, atrag pasionații de sporturi de iarnă, în timp ce drumeții se aventurează în Munții Făgăraș vara.

Mediul construit al Sibiului reflectă o stratificare de perioade și stiluri. Cetatea medievală, păstrată într-o stare excelentă, cuprinde un labirint de străzi înguste mărginite de case gotice și renascentiste. Piața Mare și Piața Mică formează nucleul vieții publice. Arcadele, turnurile și edificiile civice din jur - printre care Palatul Brukenthal - găzduiesc acum o constelație de muzee. Muzeul Național Brukenthal cuprinde o galerie de artă, o bibliotecă de cărți vechi, un muzeu de istorie, un muzeu de farmacie datând din secolul al XVI-lea, o colecție de istorie naturală și un depozit de arme și trofee de vânătoare. Dincolo de zidurile orașului, Complexul Muzeal Național ASTRA se întinde pe 96 de hectare în Pădurea Dumbrava, prezentând o expoziție etnografică în aer liber și instituții interioare mai mici dedicate artei populare, civilizației transilvane și culturii romani.

Viața culturală din Sibiu pulsează pe tot parcursul anului. Teatrul Național Radu Stanca, înființat în 1787, susține repertorii în limba română și germană sub conducerea unor regizori precum Gábor Tompa și Silviu Purcărete. Filarmonica de Stat oferă concerte săptămânale în Sala Thalia restaurată, ea însăși un loc de desfășurare a spectacolelor din secolul al XVIII-lea. Teatrul Gong este specializat în păpuși și mimă, atrăgând publicul mai tânăr. Recitalurile de orgă de la Catedrala Evanghelică și prezentările corale de la Catedrala Ortodoxă adaugă rezonanță liturgică calendarului de concerte al orașului. Anual, din 1993, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu a devenit cea mai mare reuniune de arte performative din lume, în timp ce spectacolele medievale, festivalurile de jazz, film și rock animă orașul pe tot parcursul anului. Printre evenimentele importante se numără Festivalul Medieval din august, festivalurile Artmania și Rockin' Transilvania din vară, festivalul de documentare Astra Film și concursul de pian Carl Filtsch.

Din 2007, când Sibiul și orașul Luxemburg au împărțit titlul de Capitală Europeană a Culturii, centrul urban al orașului a fost supus unei restaurări ample. Programul cultural colaborativ a celebrat moștenirea săsească a Sibiului și a promovat legăturile cu Luxemburgul, generând o creștere a turismului internațional. Forbes a numit Sibiul „al optulea cel mai idilic loc de locuit din Europa” în 2008, iar în 2019 orașul a fost desemnat Regiune Europeană a Gastronomiei de către IGCAT, recunoscând angajamentul său față de patrimoniul culinar și tradițiile multietnice. Producătorii locali, atelierele din satele din jur și circuitele gastronomice subliniază acum cultura alimentară artizanală a regiunii.

Târgul de Crăciun organizat în Piața Mare din 2007 atrage vizitatori din toată România și din afara ei. Inspirată de tradițiile vieneze și introdusă de atașatul social al Ambasadei Austriei, Barbara Schöfnagel, piața s-a extins de la treizeci și opt de tarabe în Piața Mică la aproximativ șaptezeci în Piața Mare, însoțită de concerte de colinde, un patinoar și ateliere pentru copii. În 2013, a fost inclusă printre cele cincisprezece cele mai frumoase târguri de Crăciun din Europa.

Din punct de vedere demografic, Sibiul a cunoscut fluctuații. Recensământul din 2011 a înregistrat 147.245 de locuitori, în scădere cu cinci procente față de 2002, în timp ce o estimare din 2017 a plasat populația la 169.316 - o creștere care a depășit vârful din 1992. Recensământul din 2021, însă, a înregistrat 134.309 locuitori în limitele orașului. Etnicii români constituie acum 95,9% din populație, maghiarii, germanii (sașii transilvăneni), romii și minoritățile mai mici completând un mozaic multicultural.

Din punct de vedere economic, Sibiul se numără printre cele mai dinamice orașe ale României. Investițiile străine au înflorit în producția de componente auto, cu fabrici operate de ThyssenKrupp Bilstein-Compa, Takata, Continental Automotive Systems, Marquardt Group și NTN-SNR. Producția de textile, agro-industria și componente electrice - exemplificate de Siemens - completează industria grea. Bursa de Valori de la Sibiu, cândva a doua ca mărime din România, a fuzionat cu cea de la București în 2018. Două zone industriale flanchează periferia estică și vestică a orașului, în timp ce un centru comercial din apropiere de Șelimbăr găzduiește un important centru comercial și puncte de vânzare cu amănuntul. Turismul a devenit, de asemenea, un pilon al economiei locale, contribuția sa crescând de la anul 2007, când a fost capitală culturală.

Sibiul beneficiază de o rețea de transport bine dezvoltată. Aeroportul Internațional Sibiu leagă orașul direct de destinații din Germania, Austria, Regatul Unit, Irlanda și Spania. Pe uscat, șoseaua ocolitoare a autostrăzii A1 a fost deschisă în decembrie 2010, facilitând traficul intens și formând o parte a traseului spre granița cu Ungaria, segmentele rămase fiind programate să fie finalizate până în 2025. Drumurile naționale DN1, DN7 și DN14 converg în Sibiu, în timp ce rutele europene E68 și E81 îi traversează limitele. Serviciile feroviare operează de-a lungul Liniei Principale 200 - care leagă Brașov, Făgăraș, Sibiu, Simeria și Arad - și a Liniei 206 de Mediaș, deservite de cinci stații, inclusiv Gara Mare și Gara Mică. Trenurile interregionale „Săgeata Albastră” leagă Sibiul de Cluj-Napoca, Brașov, Craiova, Timișoara și București. Pe plan intern, Tursib gestionează o rețea cuprinzătoare de autobuze, iar infrastructura pentru biciclete s-a extins la 43 de kilometri de benzi, un coridor verde de-a lungul râului Cibin urmând să fie finalizat în 2023. Serviciile de bike-sharing încurajează în continuare mobilitatea durabilă.

Spațiile verzi pătrund în oraș. Parcul Cetății, care include Promenada de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, și Parcul Sub Arini, amenajat între 1857 și 1859, se numără printre cele mai bine întreținute din țară. Parcul Astra, înființat în 1879, și o constelație de grădini mai mici - parcurile Tineretului, Reconstrucției, Corneliu Coposu, Petöfi Sándor, Piața Cluj, Ștrand, Cristianului, Țițeica, Vasile Aaron și Lira - asigură că distribuția spațiilor verzi din Sibiu o depășește pe cea a multor municipalități din România. Parcul Natural Dumbrava Sibiului, la patru kilometri sud-vest de centru, cuprinde 960 de hectare de pădure, grădina zoologică a orașului și Muzeul de Etnografie, în timp ce un muzeu al locomotivelor cu abur din apropiere păstrează aproximativ patruzeci de locomotive, dintre care două sunt încă funcționale.

Patrimoniul imaterial al Sibiului reflectă, de asemenea, originile sale săsești și evoluția românească. Bisericile fortificate ale regiunii, vestigii ale apărării comunității medievale, împânzesc peisajul rural dincolo de limitele orașului. Personalități locale precum Conrad Haas și Hermann Oberth - pionieri în rachete - atestă tradiția intelectuală cultivată de Universitatea Săsească Transilvană. În era digitală, compania Elrond, fondată la Sibiu, a atins o importanță internațională cu platforma sa de criptomonede eGold.

Astfel, țesut din fire de istorie, cultură, industrie și geografie, Sibiul prezintă un caz singular de continuitate și adaptare urbană. Nucleul său medieval păstrează lecții de autonomie comunală și rezistență arhitecturală. Teatrele, muzeele și festivalurile sale mărturisesc o dedicare durabilă față de arte. Industriile și legăturile sale de transport îi asigură rolul în economia modernă a României. În acest oraș unde lucarnele sprâncenelor privesc spre străzi pietruite și vârfurile carpatine se profilează la orizont, trecutul și prezentul converg pentru a compune o narațiune urbană care rămâne la fel de convingătoare astăzi ca în secolele care i-au modelat pietrele.