București

București, capitala și cel mai mare municipiu al României, se află pe malurile râului Dâmbovița, în sud-estul țării. Găzduind aproximativ 1,76 milioane de locuitori pe o suprafață urbană de 240 de kilometri pătrați și o populație metropolitană de 2,3 milioane, întinsă pe 1.811 kilometri pătrați, se clasează pe locul opt ca populație oraș din Uniunea Europeană. Fiind sediu al guvernului, centrul regiunii Muntenia și punct de sprijin al activității culturale, politice și economice, importanța orașului se extinde mult dincolo de granițele sale administrative.

Cea mai veche mențiune documentară a așezării datează din 1459, însă abia în 1862 Bucureștiul a fost desemnat oficial capitala statului român aflat la început de drum. Din acel moment, orașul a acumulat constant instituții culturale, canale media și cercuri artistice. De-a lungul deceniilor, a dobândit un vocabular arhitectural care îmbină structurile eclectice ale secolului al XIX-lea cu fațadele neoclasice și ornamentațiile sinuoase Art Nouveau. În perioada interbelică, o nouă cohortă de constructori a îmbrățișat minimalismul Bauhaus, geometria Art Deco și un idiom renascentist național-romantic. În acești ani, arterele elegante și societatea cosmopolită i-au făcut pe vizitatori să numească orașul „Micul Paris” sau „Parisul Estului”.

Secolul al XX-lea a pus la încercare structura Bucureștiului. Bombardamentele, zdruncinăturile seismice și o campanie ideologică de „sistematizare” sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu au marcat mari porțiuni din centrul istoric, iar edificii grandioase s-au prăbușit sau au fost distruse. Cu toate acestea, mulți supraviețuitori - case de oraș de inspirație franceză, conace la scară de palat și bulevarde mărginite de copaci - au fost restaurați cu atenție. O renaștere culturală în secolul XXI a precipitat o ascensiune economică și creativă, transformând orașul într-unul dintre centrele europene cu cea mai rapidă expansiune pentru investiții și inovații în tehnologie de înaltă tehnologie.

Până în ianuarie 2023, numărul locuitorilor din municipalitate se ridica la 1,74 milioane, cu o cifră informală de 2,3 milioane dacă se includ și orașele satelit. În timpul pandemiei de COVID-19, rapoartele oficiale menționau 2,5 milioane de persoane în cifrele de monitorizare a sănătății, subliniind complexitatea logistică a gestionării unui centru atât de populat. În 2017, un indice global a înregistrat Bucureștiul drept destinația turistică cu cea mai rapidă creștere din Europa, iar în următorii doi ani a ajuns în fruntea clasamentului privind potențialul de dezvoltare. Cu toate acestea, datele recensământului dezvăluie o ușoară scădere a numărului de locuitori permanenți ai orașului, un fenomen atribuit parțial migrației suburbane.

Din punct de vedere geografic, Bucureștiul ocupă o zonă aproximativ circulară a cărei rază de la Piața Universității până la limitele municipale se întinde între 10 și 12 kilometri. Râul Dâmbovița traversează orașul înainte de a se uni cu Argeșul și, în cele din urmă, cu Dunărea. În nord, patru rezervoare conectate - Herăstrău, Florească, Tei și Colentina - urmează cursul râului Colentina, în timp ce un bazin ornamental mai mic, Lacul Cișmigiu, se află în mijlocul verdeațelor Grădini Cișmigiu. Un indicator simbolic al kilometrului zero se află chiar la sud de Piața Universității, în Piața Sfântul Gheorghe, în fața Noii Biserici Sfântul Gheorghe.

The city’s altitude fluctuates between roughly 56 metres at the Dâmbovița bridge in the southeast and 91.5 metres at a hill crowned by a military church in the west. Traditionally, Bucharest is said to rest upon seven hills—Mihai Vodă, Dealul Mitropoliei, Radu Vodă, Cotroceni, Dealul Spirii, Văcărești and Sfântu Gheorghe Nou—a poetic echo of Rome that underscores its pre-modern origins amid the fertile plain once blanketed by the Vlăsiei Forest.

Un mozaic complex de spații verzi punctează țesătura urbană. Grădinile Cișmigiu, amenajate în 1847 după proiectele arhitectului german Carl FW Meyer, oferă un refugiu verde aproape de centrul orașului și au atras din punct de vedere istoric poeți și romancieri. Parcul Herăstrău, care înconjoară malul nordic al lacului cu același nume, integrează în terenul său Muzeul Satului Românesc. Parcul Tineretului, inaugurat în 1965, servește drept principală zonă de agrement pentru cartierele sudice și găzduiește un „Mini Oraș” la scară largă pentru copii.

Grădina Botanică din cartierul Cotroceni găzduiește peste 10.000 de specii de plante în serele și grădinile sale deschise; a fost inițial un loc de agrement regal. Alte parcuri notabile includ Parcul Regele Mihai I, Parcul Carol, Parcul Alexandru Ioan Cuza (cunoscut colocvial sub numele de Parcul Titan), Parcul Kiseleff, Parcul Izvor, Grădina Icoanei, Parcul Circului și Parcul Moghioroș. Alte zone precum Parcul Național, Parcul Tei, Parcul Eroilor și Parcul Crângași, împreună cu Lacul Morii, oferă o pauză suplimentară la periferia orașului.

Printre acestea, Lacul Văcărești merită o atenție deosebită. Inaugurat ca bazin de beton în timpul regimului lui Ceaușescu, dar abandonat după Revoluția din 1989, situl a suferit o resălbăticire de facto pe parcursul a două decenii. Din mai 2016, este protejat ca Parc Natural Văcărești, care se întinde pe 190 de hectare - jumătate dintre ele fiind ape deschise - și găzduind nouăzeci și șapte de specii de păsări, șapte specii de mamifere și o mulțime de amfibieni și insecte. Numit informal „Delta Bucureștiului”, acesta rămâne o dovadă frapantă a renașterii naturii în mijlocul așezărilor urbane dense.

Teritoriul care înconjoară imediat capitala a fost în mare parte agrar până la sfârșitul secolului al XX-lea. De la căderea comunismului, județul Ilfov s-a urbanizat rapid: populația sa a crescut la 542.686 de locuitori până în 2021, o creștere care a eclipsat orice alt județ din România între 2011 și 2021. Sate precum Popești-Leordeni, Voluntari, Chiajna, Bragadiru, Pantelimon, Buftea și Otopeni s-au transformat în orașe de navetiști înstărite, transformând orașul într-o constelație metropolitană mai largă.

Clima Bucureștiului se întinde pe două clime: continentală umedă și subtropicală umedă, cu veri calde și umede și ierni reci și ningoase. Maximele zilnice la mijlocul verii sunt în medie de 29,8 °C, cu vârfuri frecvente de 35-40 °C în cartierele centrale. Temperaturile de iarnă scad de obicei sub zero grade și pot ajunge până la -10 °C, ajutate de vânturile care mătură câmpia. Zilele de primăvară și toamnă fluctuează între 17 și 22 °C; precipitațiile tind să fie mai abundente primăvara, punctate de furtuni bruște, dar scurte, vara.

Din punct de vedere demografic, orașul propriu-zis avea 1.716.961 de locuitori la recensământul din 2021, o contracție modestă față de 2011. Ratele scăzute ale natalității și migrația suburbană spre exterior au explicat această tendință. Un studiu al Națiunilor Unite a clasat Bucureștiul pe locul nouăsprezece printre douăzeci și opt de capitale europene care au înregistrat scăderi ale populației de aproape patru procente între 1990 și mijlocul anilor 2010; exodul familiilor și al tinerilor profesioniști către comunele satelit a contribuit semnificativ.

Din punct de vedere economic, Bucureștiul generează aproximativ 24% din produsul intern brut al României și aproape un sfert din producția sa industrială, în ciuda faptului că locuiește sub zece procente din populația națională. Aproape o treime din toate veniturile fiscale naționale provin din capitală. PIB-ul pe cap de locuitor ajustat în funcție de puterea de cumpărare al regiunii București-Ilfov a atins 145% din media Uniunii Europene în 2017, depășind cifre comparabile pentru Budapesta (139%), Madrid (125%), Berlin (118%), Roma (110%), Lisabona (102%) și Sofia (79%).

După o perioadă de stagnare relativă în anii 1990, orașul și-a revenit puternic: reînnoirea infrastructurii, complexele comerciale, zonele rezidențiale și zgârie-nori placate cu sticlă au remodelat orizontul. În ianuarie 2013, rata șomajului local era de 2,1%, semnificativ sub media națională de 5,8%. Astăzi, serviciile predomină în economie, iar sediile a aproximativ 186.000 de întreprinderi - inclusiv practic toate firmele majore din România - se află aici. Sectorul imobiliar și al construcțiilor a determinat o mare parte din expansiunea post-mileniu, în timp ce Bucureștiul a devenit, de asemenea, centrul emblematic pentru tehnologia informației și comunicații; numeroase companii internaționale de software operează facilități de livrare offshore în oraș.

Bursa de Valori din București, fuzionată la sfârșitul anului 2005 cu platforma electronică Rasdaq, este punctul central al sectorului financiar. De la sfârșitul anilor 1990, au apărut peste douăzeci de centre comerciale și mall-uri: exemple notabile includ Băneasa Shopping City, AFI Palace Cotroceni, Mega Mall, București Mall, ParkLake Shopping Centre, Sun Plaza, Promenada Mall și Unirea Shopping Centre. Corporații globale precum Amazon, Microsoft, Ubisoft, Oracle și IBM au stabilit operațiuni locale. Orașul găzduiește, de asemenea, companii importante din industria petrolului și gazelor, a industriei auto, a telecomunicațiilor și a bunurilor de larg consum, inclusiv Petrom, cel mai mare concern energetic din România. În 2023, Bucureștiul s-a clasat pe locul șase la nivel mondial la viteza de bandă largă fixă, cu o rată medie de 250 Mbps.

Infrastructura de transport cuprinde o rețea de metrou formată din cinci linii — de la M1 la M5 — operată de Metrorex, care deservește șaizeci și patru de stații. Segmentul inaugural a fost deschis în 1979, iar cea mai recentă linie a intrat în serviciu în 2020; o a șasea linie este în construcție. La suprafață, Societatea de Transport București operează autobuze, tramvaie, troleibuze și vehicule feroviare ușoare, completate de microbuze private și o flotă limitată de până la 10.000 de taxiuri.

Legăturile feroviare pornesc de la Gara de Nord, stația principală a Căilor Ferate Române, legând Bucureștiul de destinații interne și internaționale importante, inclusiv Belgrad, Sofia, Viena, Budapesta, Istanbul și Kiev. Stațiile secundare - Basarab, Obor, Băneasa și Progresul - sunt integrate într-o rețea feroviară de navetiști care deservește municipiul și județul Ilfov. Cel mai vechi terminal feroviar al orașului, Filaret, a fost inaugurat în 1869 și ulterior reutilizat ca terminal de autobuze în timpul regimului comunist.

Transportul aerian se concentrează pe Aeroportul Internațional Henri Coandă (OTP), situat la 16,5 kilometri nord de centrul urban Otopeni; în 2017, a gestionat peste 12,8 milioane de pasageri, fiind cel mai aglomerat din România. Aeroportul Internațional Aurel Vlaicu (BBU), situat la opt kilometri nord în limitele orașului, deservește zboruri executive și charter.

Pe șosea, Bucureștiul este punctul de ancorare al unor artere cheie ale rețelei naționale și al coridoarelor paneuropene IV și IX. Autostrăzile majore - A1 către Pitești (continuând spre Ungaria), Autostrada Soarelui A2 către Constanța și A3 către Ploiești - pornesc de aici. Distanțele pe autostradă includ 183 de kilometri până la Brașov, 203 până la Constanța, 408 până la Iași, 451 până la Cluj-Napoca și 544 până la Timișoara. O centură interioară și una exterioară completează o rețea de bulevarde radiale. Congestia din orele de vârf rămâne endemică, atribuită creșterii numărului de autoturisme - 1,13 milioane de vehicule înmatriculate până în 2013 - deși reparațiile sistematice ale drumurilor au rezolvat multe artere deteriorate. Plăcuțele de înmatriculare au adoptat un format de trei cifre în 2010 pentru a face față acestui volum. Pe 17 iunie 2011, Pasajul Basarab - cel mai lung pod hobanat din România și cel mai lat de pe continent - a fost deschis, îmbunătățind semnificativ fluxul traficului în apropierea Podului Grant și a Gării de Nord.

Viața culturală din București a cunoscut o creștere semnificativă în ultimii ani, în special în domeniul artelor vizuale, al artelor spectacolului și al vieții de noapte. Spre deosebire de alte regiuni ale țării, mediul creativ al orașului evită un caracter singular, sintetizând în schimb tradiția locală cu influențe globale. Galeriile, sălile de concert, teatrele și cluburile proliferează, atrăgând o gamă largă de locuitori și vizitatori.

Arhitectura monumentală definește multe dintre reperele Bucureștiului. Palatul Parlamentului, ridicat în anii 1980 sub regimul lui Ceaușescu, este cel mai mare edificiu parlamentar din lume; volumele sale masive conțin camere atât pentru camerele legislative, cât și pentru Muzeul Național de Artă Contemporană, precum și unul dintre cele mai spațioase centre de convenții din lume. Ridicat în forma sa actuală în 1935 și inspirat de Arcul de Triumf din Paris, Arcul de Triumf comemorează realizările marțiale ale României. Memorialul Renașterii - un obelisc din marmură lustruită, dezvelit în 2005 pentru a onora victimele Revoluției din 1989 - a stârnit dezbateri publice cu privire la forma sa abstractă și conotațiile politice.

Ateneul Român, finalizat între 1886 și 1888 prin subscripție publică, este o emblemă a culturii naționale și poartă Eticheta Patrimoniului European. InterContinental Bucharest, un hotel de cinci stele situat într-un zgârie-nori, situat în apropiere de Piața Universității, oferă priveliști panoramice din fiecare cameră de oaspeți configurată unic. Casa Scânteii - finalizată în 1957 și decorată după Universitatea de Stat din Moscova - a găzduit cândva organele oficiale de presă ale Partidului Comunist; fațada sa rămâne singura clădire din oraș care prezintă motive cu secera și ciocanul în ornamentație.

Instituțiile muzeologice abundă: Muzeul Național de Artă, Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa, Muzeul Țăranului Român, Muzeul Național de Istorie și Muzeul Militar conservă și prezintă împreună patrimoniul României. Centrul orașului în sine este un palimpsest de vestigii medievale, palate neoclasice, blocuri Art Deco, vile Art Nouveau și prototipuri neoromânești de la începutul secolului al XX-lea, împletite cu complexe de apartamente utilitare din epoca comunistă și o serie de zgârie-nori contemporani.

În primul sfert al secolului XXI, Bucureștiul a fost transformat de granturile Uniunii Europene și de investițiile interne. Cartierul vechi revitalizat prezintă fațade restaurate și interioare reutilizate, în timp ce proiectele de infrastructură - printre care colosalul pasaj Basarab - trasează contururile în continuă evoluție ale orașului. Ceea ce a fost cândva celebrat drept „Micul Paris” se desfășoară acum ca o metropolă a contrastelor dinamice: o cronică vie a istoriei, modernității și a interacțiunii perpetue dintre ele. Pe străzile sale pline de povești, de-a lungul parcurilor și arterelor sale, Bucureștiul continuă să-și afirme rolul de capitală vibrantă la răscrucea dintre trecut și viitor.