În multe case croate, o supă limpede de carne marchează adevăratul început al prânzului. Înainte ca fripturile, tocănițele sau peka să ajungă la masă, apare un bol parfumat de domaća juha, purtând promisiunea liniștită a căldurii și grijii. Versiunile de vită și pui primesc cea mai mare atenție, însă carnea de vițel ocupă un loc îndelungat în această tradiție, în special de-a lungul coastei Adriatice, unde o „supă de vițel domestică” se află adesea în fruntea unui meniu festiv cu carne.
Supa clasică croată de vițel urmează un model simplu: oasele de vițel cu carne se fierb încet cu legume rădăcinoase, ceapă, boabe de piper și ierburi aromatice, până când supa devine aurie și aromată. Rețetele din bucătăriile familiale din întreaga regiune urmează aceeași coloană vertebrală: apă rece, foc mic, fierbere îndelungată și spumare răbdătoare. Supa finită este servită limpede, uneori cu tăiței fini sau găluște mici, în timp ce carnea fiartă devine un fel de mâncare secundar cu cartofi sau legume simple. În acest sens, o oală susține liniștit o întreagă masă de duminică.
Această versiune adaugă o mică, dar semnificativă întorsătură: o bucată modestă de șuncă sau slănină afumată se adaugă în oală. Carnea afumată apare frecvent în supele și tocănițele balcanice, de la pasulj cu șuncă și fasole la ričet pe bază de orz, unde o bucată de carne afumată conferă profunzime și o aromă ușoară de afumat fără a îngreuna preparatul. Aici, aceeași idee se aplică și unui bulion de vițel mai ușor. O fierbere la foc mic cu carne afumată îmbogățește aroma, încadrând dulceața cărnii de vițel, în loc să o copleșească.
Scopul nu este o tocană închisă la culoare de iarnă, ci o supă ușoară și limpede, cu o subtilă aromă afumată. Supa începe cu oase de pulpă sau de ceafă de vițel, care conțin colagen și suficientă carne pentru a aroma lichidul. Morcovul, rădăcina de pătrunjel sau păstârnacul, țelina, prazul și ceapa oferă un profil de legume familiar din Europa Centrală. O ceapă tăiată în jumătate poate fi rumenită ușor mai întâi într-o tigaie uscată, o tehnică comună în supele de vită și tăiței din întreaga regiune, care adaugă culoare și o notă ușor de prăjire.
Șunca sau slănina afumată se adaugă la un moment dat. Dacă fierbe la foc mic de la început, supa poate deveni prea sărată și își poate pierde caracterul delicat. Când este introdusă în a doua jumătate a procesului de gătire, supa capătă o aromă ușoară de fum și o profunzime de carne conservată, rămânând în același timp strălucitoare și curată. O strecurare finală menține lichidul limpede, iar cubulețe mici de carne de vițel și șuncă afumată se întorc în fiecare bol cu tăiței subțiri sau o garnitură simplă de legume rădăcinoase.
Această supă se potrivește ritmului prânzului de duminică în stil croat. Funcționează ca prim fel de mâncare înainte de friptura de vită, peka sau mâncăruri înăbușite, dar poate fi servită singură cu pâine bună pentru o cină ușoară. Supa se reîncălzește elegant și adesea are un gust mai consistent a doua zi. Pentru bucătarii care au la îndemână carne afumată pentru fasole, varză sau orz, această supă oferă o altă modalitate de a aduce acel obicei de cămară într-un format mai ușor.
Din punct de vedere tehnic, rețeta invită la un ritm calm. Pașii nu sunt complicați, dar recompensează atenția la micile detalii: începerea cu apă rece, spumarea ușoară, rezistența la tentația de a fierbe tare și asezonarea la sfârșit, mai degrabă decât la început. Aceste obiceiuri se aliniază cu tradiția mai largă a culturii croate a „supei de duminică”, unde supa semnalează grijă, rutină și un respect tăcut pentru mâncarea bine făcută.