În Croația, sarma aparține grupului de preparate care tind să apară atunci când vremea se răcește, familiile se adună și oale mari stau pe aragaz ore în șir. În versiunea cea mai clasică, aceasta ia forma unor frunze de varză acră înfășurate în jurul unui amestec condimentat de carne tocată și orez, apoi fierte la foc mic pe un pat de varză murată și carne de porc afumată. Referințele culinare croate descriu sarma ca niște rulouri de varză murată umplute cu carne de porc tocată și orez, o descriere care surprinde pe deplin structura sa, dar nu și profunzimea sau rolul său social.
În multe gospodării, baza preparatului începe cu o varză fermentată întreagă (kiseli kupus), cumpărată din piețe sau preparată acasă în toamnă. Frunzele sunt curățate cu grijă, clătite dacă au un gust intens acru și tăiate astfel încât vena centrală să nu se opună rostogolirii. În interiorul fiecărei frunze, un amestec de carne tocată de porc și vită, orez, ceapă, usturoi, boia de ardei și ierburi formează un cilindru compact. Scriitorii de rețete croați recomandă adesea un amestec de carne de porc și vită sau vițel pentru un gust mai plin și o textură mai bună, în loc să folosească o singură carne.
Al doilea strat definitoriu se află sub și între chifle. Varza murată mărunțită, bucăți de frunze de varză și bucăți de coaste afumate sau slănină creează un pat care protejează chiflele de arsură, contribuind în același timp la o coloană vertebrală afumată și sărată. Rețetele tradiționale balcanice evidențiază frecvent această combinație de carne tocată, orez și carne afumată fiartă la foc mic în varză fermentată, ca fiind motivul pentru care sarma este atât de consistentă și sățioasă.
Sarma ocupă un loc special pe mesele de iarnă și de sărbători. Apare adesea în preajma Crăciunului și a Anului Nou, la reuniunile de familie și în zilele în care se așteaptă vizitatori și o oală mare trebuie să hrănească mulți oameni. Preparatul necesită o planificare din timp: aroma se intensifică pe măsură ce se odihnește, iar mulți bucătari croați pregătesc sarma cu o zi înainte, astfel încât varza, carnea și elementele afumate să aibă timp să se așeze unele în altele. Resturile se reîncălzesc foarte bine, ceea ce face ca sarma să fie practică pentru zilele aglomerate, când o singură sesiune lungă de gătit ar trebui să acopere mai multe mese.
Această versiune se apropie de ceea ce multe familii din Croația continentală ar recunoaște: frunze de varză acră, un amestec de carne de porc și vită cu orez, o cantitate generoasă de ceapă și usturoi și carne de porc afumată înșirată în tot vasul. Paprika apare în umplutură și într-un roux final opțional care conferă lichidului o culoare mai bogată și o consistență blândă. Bucătarii amatori din Croația diferă în ceea ce privește necesitatea acestui roux final; unii preferă o supă mai limpede, în timp ce alții se bazează pe sosul îngroșat pentru a se agăța de cartofi sau pâine.
În același timp, această rețetă aduce ajustări măsurate pentru o bucătărie modernă. Cantitățile vizează un echilibru între carne și varză, care să se simtă generos, dar nu greu. Lichidul de gătit rămâne suficient de ușor pentru a fi turnat peste chifle fără a se transforma într-un sos greu. Instrucțiuni clare privind condimentarea ajută la prevenirea excesului de sare, un risc comun atunci când varza fermentată și carnea afumată se împart în oală. Notele acoperă ajustările fără gluten, opțiunile de carne mai ușoare și depozitarea în avans, păstrând în același timp esența preparatului aproape de tradiția croată.
Pentru oricine este atras de mesele gătite lent, cu arome intense, care se îmbunătățesc în câteva zile, sarma oferă exact acest tip de confort liniștit. Necesită puțină muncă simplă cu cuțitul și o fierbere la foc mic, mai degrabă decât tehnici exigente, apoi răsplătește acest timp cu un vas aromat care ancorează prânzurile și cinele de iarnă cu foarte puțin efort suplimentar ulterior.