De-a lungul coastei dalmate, peștele sărat, într-o formă sau alta, a făcut parte din viața de zi cu zi timp de secole. În satele de piatră cu vedere la Marea Adriatică, butoaiele cu slana riba se aflau odinioară în depozite răcoroase și pivnițe de konobe, conținând sardine sau hamsii conservate pentru un an întreg, doar în sare și în propriul lor suc bogat. În scrierile culinare croate, „hamsiile sărate sau sardinele (slana riba)” apar printre preparatele clasice de coastă și sunt adesea descrise ca un început preferat pentru o masă de seară, servite cu legume fierte, salate de sezon și pâine bună.
Astăzi, acest pește conservat simplu se simte încă perfect ca acasă pe masa de zi cu zi. Rafturile magazinelor alimentare din Croația găsesc borcane și conserve de slane srdele (sardine sărate), însă multe familii din Dalmația continuă să-și sare propriul pește atunci când sardinele sunt cele mai bune, de la sfârșitul primăverii până în vară. Un ghid croat recent descrie cum sardinele întregi proaspete sunt acoperite cu sare de mare grunjoasă, cântărite și lăsate la maturat timp de săptămâni înainte de a fi curățate și servite cu ulei de măsline, oțet, ceapă și capere. Metoda este simplă, deși recompensează răbdarea și o mână atentă.
Logica din spatele acestui preparat este practică. Sardinele sunt abundente în Marea Adriatică și se alterează rapid odată ce părăsesc apa. Sărarea intensă extrage lichidul din pește, concentrează aroma și creează o saramură ostilă bacteriilor dăunătoare. În același timp, carnea se întărește, oasele se înmoaie ușor, iar peștele capătă un caracter savuros intens, potrivit pentru garnituri puternice, cum ar fi ceapa crudă, oțetul de vin ascuțit și uleiul de măsline pronunțat. Sursele turistice croate descriu încă sardinele ca fiind o piatră de temelie a bucătăriei peștelui de coastă, preparate la grătar, marinate sau sărate pentru depozitare.
Ca aromă, slana riba se situează undeva între sardinele proaspete la grătar și peștele la conservă. Prima îmbucătură este distinct sărată și pronunțată, cu o textură densă, ușor mestecabilă, care se relaxează pe limbă odată ce este acoperită cu ulei. Peștele are note clare de mare, o ușoară grăsime și o ușoară tentă de fermentație datorată maturării îndelungate, deși nu în aceeași direcție ca peștele conservat mai puternic din nordul Europei. Atunci când este asociat cu ceapă roșie dulce și un strop de lămâie, echilibrul devine mai rotund și mai atrăgător.
Această versiune se apropie de practica dalmată, adaptând în același timp câteva detalii pentru o bucătărie modernă. Instrucțiunile tradiționale prevăd adesea sărarea sardinelor întregi, neeviscerate, în recipiente mari, în aer liber, verificate periodic și completate cu saramură timp de câteva luni. Aici, metoda se reduce la câteva kilograme de pește într-un recipient alimentar care se potrivește într-o cămară răcoroasă sau în frigider. Eviscerarea înainte de sărare îmbunătățește confortul pentru mulți bucătari amatori și reduce riscul de arome neplăcute, creând în același timp un rezultat robust și cu caracter.
Odată maturate, sardinele se transformă într-o componentă extrem de flexibilă. Câteva fileuri pot fi folosite ca garnitură pentru o farfurie de cartofi calzi și blitva (mangold elvețian), amintind de garniturile dalmate obișnuite servite cu pește la grătar. Așezate peste pâine prăjită cu ulei de măsline și roșii, acestea formează o masă mică și satisfăcătoare. Pe o masă mai mare, slana riba se potrivește ușor printre brânzeturi, mezeluri, măsline și legume murate, într-o garnitură potrivită pentru întâlniri lungi și relaxante.
Din punct de vedere nutrițional, sardinele aduc un pachet dens de proteine, grăsimi benefice, calciu și vitamina D. Datele nutriționale standard pentru sardine la 100 de grame indică aproximativ 200 de calorii, fără carbohidrați, aproximativ 24 de grame de proteine și aproximativ 11 grame de grăsimi. Forma sărată are o încărcătură mult mai mare de sodiu, așa că porțiile mici sunt cel mai potrivite, mai ales atunci când sunt echilibrate cu legume simple și pâine.
Pe scurt, această rețetă onorează un meșteșug de conservare de pe coastă, rămânând în același timp accesibilă unui bucătar amator atent. Procesul necesită mai mult timp decât muncă constantă, iar recompensa este un borcan sau o oală umplută cu pește cu aromă intensă, gata pentru gustări simple și satisfăcătoare pe tot parcursul sezonului.