De-a lungul câmpiilor plate, mărginite de râuri din Slavonia și Baranja, paprikașul de pește ocupă un loc special la masă. Această tocană de culoare roșie a paprika, cunoscută local sub numele de fiš paprikaš sau riblji paprikaš, este legată de Dunăre, Drava și apele lor bălți, unde crapul, somnul, știuca și alți pești de apă dulce au alimentat de mult timp bucătăriile satelor. În această regiune din estul Croației, preparatul apare la întâlnirile pescarilor, la sărbătorile de familie și la concursurile de gătit organizate, adesea fiert la foc mic în cazane mari de fier, la foc deschis.
Ideea de bază rămâne simplă: pește de râu foarte proaspăt, boia de ardei generoasă și un bulion limpede, dar cu aromă intensă. Boia de ardei roșie măcinată din Slavonia și Ungaria vecină conferă tocăniței culoarea vie și caracterul ferm. Un amestec de boia dulce și iute dă tonul, în timp ce ceapa, usturoiul și uneori ardeii verzi și roșiile completează baza. Unii bucătari rămân la un singur tip de pește, adesea crap; alții preferă un amestec, care oferă o aromă mai stratificată și o textură variată în bol.
În mod tradițional, ceaunul se află în centrul adunării. Ceapa, boiaua, apa și peștele se pun în oală, unde tocana fierbe la foc mic până când carnea devine fragedă, iar supa se îngroașă ușor din cauza colagenului dizolvat. În Slavonia și Baranja, concursurile în jurul paprikaš-ului (fiš paprikaš) pot stârni o adevărată mândrie locală: familiile își păstrează amestecul preferat de boia, nivelul de sare și alegerea peștelui. Tocana ajunge de obicei la masă cu tăiței lați de casă sau cu pâine albă simplă, ambele menite să prindă fiecare lingură de supă picantă.
Această versiune pentru bucătăria de acasă păstrează acele repere regionale, adaptând metoda pentru o oală standard de aragaz. În loc să fie gătită într-un cazan mare, în aer liber, tocana începe cu ceapă înmuiată în ulei, urmată de boia de ardei, vin și apă sau o supă ușoară de pește. Peștele se gătește spre sfârșit, în bucăți generoase, cu pielea și oasele intacte. Oasele dau structură și corp lichidului, în timp ce pielea ajută la împiedicarea ruperii bucăților. Scopul este o supă care rămâne roșie și strălucitoare, fără o rumenire tulbure, și o textură în care peștele se desface în segmente mari și curate.
Nivelul de iuțeală este o parte importantă a caracterului preparatului. În Slavonia, fiš paprikaš poate fi izbitor de iute, apropiat ca spirt de supa pescară maghiară, care are același profil bazat pe boia și aceeași bază de pește de râu. În multe gospodării, tocana este gătită cu un anumit nivel de iuțeală, apoi servită cu boia iute suplimentară sau chili proaspăt la masă, astfel încât fiecare oaspete să își poată ajusta intensitatea. Această rețetă urmează această abordare: o căldură constantă în oală, cu loc pentru mai mult foc în garnitură.
Versiunea prezentată aici își propune un bol echilibrat, potrivit atât pentru mesele în familie, cât și pentru întâlnirile cu oaspeți. Supa are o ușoară aromă afumată de boia dulce, stratificată cu o cantitate modestă de boia iute și chili proaspăt. O cantitate mică de pastă de tomate rotunjește aciditatea fără a transforma tocana într-o supă pe bază de roșii. Vinul alb sec oferă savoare și o notă aromatică liniștită, care se potrivește bine cu peștele de râu.
Tăițeii joacă un rol secundar cheie. În multe bucătării slave și din Baranja, fiš paprikaš vine cu tăiței de ou de casă sau cu fâșii late simple de aluat rulat. Aici, se pot prepara paste simple cu ou alături de tocană, sau tăiței lați uscați de bună calitate pot fi folosiți în zilele aglomerate. În orice caz, farfuria ar trebui să prezinte un bulion roșu intens, un cuib de tăiței palizi și bucăți mari de pește deasupra, presărate cu pătrunjel și poate o felie de chili proaspăt. Este un preparat care are gust de seri pe malul râului, fum de lemne și mori de boia, dar se potrivește perfect într-o rutină culinară modernă.