De-a lungul coastei Adriatice a Croației, parfumul de ulei cald, coajă de citrice și vanilie semnalează adesea că o farfurie cu fritule este pe drum. Aceste bile de aluat prăjite, de mărimea unei îmbucături, presărate cu stafide și pudrate generos cu zahăr pudră, formează un fir familiar prin întâlnirile de iarnă din Istria și Kvarner până în Dalmația. Pentru multe gospodării, piețele de Advent, Ajunul Crăciunului și sezonul carnavalului par incomplete fără cel puțin un bol mare plin cu aceste mici sfere neregulate de aluat.
Fritulele ocupă un spațiu confortabil între mâncarea stradală și produsele de patiserie de casă. La standurile festive, acestea stau sub lămpi de căldură lângă pahare de plastic cu vin fiert, gata pentru vizitatorii care își doresc o mică gustare dulce de mâncat din mers. Acasă, acestea ajung în boluri metalice sau vase emailate căptușite cu prosoape de hârtie, aduse la masă de o bunică sau o mătușă cu zahăr încă pe mâini. Aluatul în sine rămâne simplu: făina, ouăle, zahărul și un element lactat, cum ar fi iaurtul, smântâna sau laptele, formează baza, unite de praf de copt sau drojdie pentru a le face să crească.
Ceea ce transformă acest aluat simplu într-o delicatesă distinct croată constă în câteva accente cheie. Stafidele, adesea înmuiate în rom negru, rakija sau Maraschino, punctează interiorul cu note de dulceață. Coaja de lămâie sau portocală oferă o notă proaspătă, parfumată, care străbate bogăția aluatului prăjit. Zahărul vanilat sau extractul completează aroma. Multe familii aleg un aluat pe bază de iaurt, care se fărâmițează rapid, în timp ce altele aleg un aluat cu drojdie, care necesită o creștere mai lungă și produce un interior puțin mai aerat. Există versiuni cu mere rase, nuci tocate sau chiar puțin piure de cartofi, dar stafidele și citricele rămân cea mai recunoscută combinație.
Din punct de vedere cultural, fritulele conviețuiesc îndeaproape cu alte dulciuri sezoniere, cum ar fi kroštule (fâșii de patiserie prăjite și răsucite) și krafne (gogoși umplute). Cu toate acestea, fritulele au o legătură specială cu ritualurile de la mijlocul iernii. Sursele dalmate descriu diminețile de Crăciun parfumate de tăvi cu fritule proaspete, în timp ce relatările locale din Ajunul Crăciunului vorbesc despre femei care stăteau la aragaz, prăjind tură după tură, în timp ce bărbații cântau kolende, colinde tradiționale, în piețe și străzi.
Dimensiunea fritulelor le conferă un profil texturii unic. Fiecare bucată este suficient de mică pentru a fi mâncată în două îmbucături, ceea ce înseamnă o suprafață suficientă pentru o coajă subțire și crocantă și un presărat generos cu zahăr pudră. Interiorul rămâne fraged și ușor elastic, niciodată greu atunci când temperatura uleiului este corectă și aluatul echilibrat. Fritulele bune sunt ușoare în mână și transmit aromele de citrice și lichior fără a fi aspre. Cele prost făcute pot avea un gust gras sau dens, așa că atenția la consistența aluatului și temperatura de prăjire contează.
Această rețetă folosește o bază de praf de copt și iaurt, o abordare modernă comună în bucătăriile croate, care oferă o metodă fiabilă, relativ rapidă, cu un timp de odihnă minim. Aluatul se încorporează în stafide înmuiate în rom și coajă proaspătă, apoi se prăjește cu lingurițe mici până devine auriu intens. Rezultatul se potrivește atât poftelor de seară din timpul săptămânii, cât și unei mese de Crăciun. Cu un termometru, o oală rezistentă și puțină practică în modelarea lingurilor de aluat, bucătarii amatori pot prepara o tavă de fritule care se potrivește cu spiritul brutăriilor de pe coastă și al bucătăriilor de familie: informală, parfumată și foarte ușor de împărțit.