Psarosoupa (Kakavia) — Supă de pește grecească a pescarilor

Psarosoupa, adesea numită Cacao, este supa pescară emblematică a Greciei — o dovadă a modului în care ingredientele simple din mare devin o masă reconfortantă. Numele Cacao provine din vechile oale de pescuit folosite la foc deschis, în care echipajele de pe bărci mici fierbeau împreună captura zilei. Inițial, orice pește care nu era vândut la piață (capete, oase, pești mici) mergea în oală împreună cu ceapă, roșii și mult ulei de măsline. În timp ce acest amestec fierbea la foc mic pe barcă sau la taverna de pe malul mării, producea o supă aromată care îi încălzea pe pescarii flămânzi până la măduva oaselor.

Versiunea modernă începe cu pește alb proaspăt — opțiunile comune includ cod, biban sau biban — adesea întregi sau în bucăți mari. Într-o oală mare, ceapa, usturoiul și prazul sunt sotate ușor în ulei de măsline, apoi se adaugă bucăți de pește (uneori inclusiv capul pentru o aromă suplimentară). Roșiile și legumele rădăcinoase, cum ar fi cartofii sau morcovii, se adaugă apoi, împreună cu ierburi precum pătrunjelul, dafinul și un strop de oregano. Apa sau supa de pește acoperă ingredientele. Supa este adusă la fierbere ușoară și apoi fiartă la foc mic până când peștele și legumele sunt fragede și aromele se îmbină. În cele din urmă, se adaugă o stoarcere generoasă de suc de lămâie la momentul servirii pentru a însenina supa.

Rezultatul este un bol cu ​​un autentic confort mediteranean. Gustul Kakaviei este proaspăt și sărat, ușor condimentat de ierburi, cu note bogate de la peștele gătit lent. Uleiul de măsline conferă supei o bogăție aurie, iar lămâia întărește întregul profil. Spre deosebire de tocănițele grele, această supă rămâne ușoară, dar profund satisfăcătoare, întruchipând modul grecesc de a transforma ingredientele umile în ceva extraordinar. Supa pescărească își are locul în meniuri, de la tavernele de la Marea Egee până la bucătăriile de familie din Atena; servită fierbinte, oferă o aromă pură care încălzește sufletul.

Povestea Kakaviei se întinde adânc în istoria maritimă greacă. Pescarii antici prețuiau chiar și capetele și oasele de pește ca ingrediente principale pentru o masă comunală. Pentru multe comunități de coastă, supa de pește era la fel de fundamentală ca pâinea. Astăzi, deși fructele de mare proaspete sunt disponibile mai mult, Kakavia evocă încă acea simplitate pământească: niciun pește nu se irosește și fiecare parte își pierde aroma. De-a lungul Mediteranei, multe culturi au tocănițe de pește (din italiană bulion în franceză bulion), dar Kakavia poartă o semnătură grecească prin utilizarea uleiului de măsline și a lămâii. Variantele regionale abundă: în Creta se poate adăuga un strop de raki, în Ciclade apare o mână de crustacee sau un vârf de cuțit de șofran. Cu toate acestea, fiecare versiune împărtășește aceeași esență: fierberea la foc mic a peștelui și a legumelor de grădină cu ierburi pentru a crea un bulion cu gust de mare.

Kakavia se savurează tot anul, dar este deosebit de binevenită pe vreme mai răcoroasă sau într-o după-amiază răcoroasă la malul mării. Vorbește despre comunitate și tradiție: pescarii care se adună pentru o masă comună, porții în stil familial servite în jurul unei mese și conversații punctate de clinchetul feliilor de lămâie în bolurile de supă. Deși poate nu are faima unor preparate naționale precum musaca sau tzatziki, Kakavia este un pilon al bucătăriei grecești de casă. Fiecare regiune și familie poate modifica rețeta, dar toate sunt de acord asupra spiritului preparatului: o supă confortabilă și călduroasă, din ingrediente simple, care se simte la fel de hrănitoare ca o zi petrecută la mare.