Remitențele imigranților reprezintă aproape 47 la sută din PIB-ul Tadjikistanului (mai ales de la tadjikii care lucrează în Rusia). Poziția economică actuală este totuși precară, din cauza corupției, reformelor economice inegale și gestionării proaste a economiei. Economia este extrem de susceptibilă la șocurile externe, deoarece veniturile din străinătate depind în mod periculos de remitențele de la lucrătorii migranți din străinătate și de exporturile de aluminiu și bumbac. Ajutorul internațional a rămas o sursă importantă de sprijin pentru inițiativele de reabilitare care au reintegrat foștii luptători din războiul civil în sectorul civil, contribuind astfel la menținerea păcii în anul fiscal 2000. Ajutorul internațional a fost, de asemenea, necesar pentru a face față celui de-al doilea an de secetă severă, care a dus la un deficit continuu de productie alimentara. La 21 august 2001, Crucea Roșie a declarat foamete în Tadjikistan și a cerut asistență internațională pentru Tadjikistan și Uzbekistan; cu toate acestea, accesul la alimente rămâne o problemă astăzi. Insecuritatea alimentară a afectat 680,152 tadjici în ianuarie 2012. 676,852 erau în pericol de insecuritate alimentară în faza 3 (criză alimentară acută și mijloace de trai), în timp ce 3,300 erau în pericol de insecuritate alimentară în faza 4 (urgență umanitară). Cei cu cel mai mare risc de insecuritate alimentară locuiau în districtul rural Murghob din GBAO.
Economia Tadjikistanului s-a extins semnificativ în urma conflictului. Conform statisticilor Băncii Mondiale, PIB-ul Tadjikistanului a crescut cu o rată medie anuală de 9.6% între 2000 și 2007. Acest lucru a sporit poziția Tadjikistanului în comparație cu alte țări din Asia Centrală (în special Turkmenistan și Uzbekistan), care par să se fi deteriorat ulterior din punct de vedere economic. Principalele surse de venituri ale Tadjikistanului includ producția de aluminiu, cultivarea bumbacului și remitențele de la forța de muncă migrantă. Bumbacul asigură 60% din producția agricolă, susține 75% din populația rurală și reprezintă 45% din terenul arabil irigat. Compania Tajik Aluminium, deținută de stat, reprezintă industria aluminiului, deoarece este cea mai mare din Asia Centrală și una dintre cele mai mari din lume.
Râurile din Tadjikistan, cum ar fi Vakhsh și Panj, oferă un potențial hidroenergetic semnificativ, iar guvernul a prioritizat solicitarea de investiții pentru proiecte pentru consumul intern, precum și pentru exporturile de energie. Tadjikistanul găzduiește cel mai înalt baraj din lume, Barajul Nurek. Conglomeratul energetic rus RAO UES a lucrat recent la centrala hidroelectrică Sangtuda-1 (capacitate de 670 MW), care a început să funcționeze pe 18 ianuarie 2008. Alte proiecte aflate în faza de planificare includ Sangtuda-2 din Iran, Zerafshan din China SinoHydro și Centrala electrică Rogun, care, dacă ar fi finalizată, ar depăși barajul Nurek ca cea mai înaltă structură din lume, cu 335 de metri (1,099 picioare). CASA-1000, un proiect propus, ar transporta 1000 MW de energie în exces din Tadjikistan în Pakistan prin Afganistan. Întreaga lungime a liniei de transport este de 750 de kilometri, iar proiectul se dorește a fi un parteneriat public-privat cu asistența Băncii Mondiale, IFC, ADB și BID. Proiectul este de așteptat să coste aproximativ 865 milioane USD. Alte resurse energetice includ zăcăminte mari de cărbune și rezerve mai mici de gaz natural și petrol.
Tadjikistanul a fost cea mai dependentă economie din lume de remitențe în 2014, reprezentând 49% din PIB, iar remitențele sunt estimate să scadă cu 40% în 2015 din cauza crizei economice din Rusia. Muncitorii migranți tadjici din străinătate, mai ales în Rusia, au devenit de departe principala sursă de venit pentru milioane de tadjici, iar Banca Mondială prezice că, odată cu declinul economic rusesc din 2014-2015, un număr semnificativ de tineri bărbați tadjici s-ar întoarce acasă cu o perioadă limitată perspective economice.
Conform unor estimări, aproximativ 20% din populație trăiește cu mai puțin de 1.25 USD pe zi. Migrația și remitențele tadjik au fost de neegalat în ceea ce privește volumul și efectul economic. Remitențele migranților de muncă din Tadjik au atins aproximativ 2.1 miliarde de dolari SUA în 2010, o creștere față de 2009. Tadjikistanul a trecut de la o economie planificată la una de piață fără nevoie semnificativă și prelungită de asistență (din care în prezent primește doar sume minime) și numai prin metode bazate pe piață, pur și simplu prin exportul avantajului său comparativ principal – forță de muncă ieftină. Conform Notei de Politică 2006 a Băncii Mondiale pentru Tadjikistan, remitențele au jucat un rol esențial ca unul dintre motoarele dezvoltării economice puternice a Tadjikistanului în ultimii câțiva ani, crescând veniturile și, în consecință, contribuind la reducerea considerabilă a sărăciei.
Principala sursă ilicită de venituri a Tadjikistanului este traficul de droguri, deoarece servește drept națiune de tranzit pentru drogurile afgane destinate piețelor rusești și, într-o măsură mai mică, a Europei de Vest; ceva mac de opiu este cultivat și pe plan local pentru piața internă. Cu toate acestea, cu sprijinul sporit din partea organizațiilor internaționale precum UNODC și colaborarea cu autoritățile americane, ruse, UE și afgane, se fac progrese în lupta împotriva traficului ilicit de droguri. Tadjikistanul ocupă locul trei în lume în ceea ce privește confiscările de heroină și opiu brut (1216.3 kg de heroină și 267.8 kg de opiu brut în prima jumătate a anului 2006). Potrivit unor analiști, banii din droguri corup administrația țării; persoane cunoscute care au luptat de ambele părți ale războiului civil și au avut funcții în guvern după încheierea încetării focului sunt acum angajate în traficul de droguri. UNODC colaborează cu Tadjikistanul pentru a îmbunătăți punctele de trecere a frontierei, pentru a oferi instruire și pentru a crea echipe comune de interdicție. De asemenea, a ajutat la înființarea Agenției Tadjikistane pentru Controlul Drogurilor.
Tadjikistanul este un membru activ al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (ECO).