Tadjikistan

Tadjikistanul este o țară fără ieșire la mare, cu cea mai mică suprafață de uscat din Asia Centrală. Este situat în mare parte între latitudinile 36° și 41° N (cu o regiune mică la nord de 41°) și longitudinele 67° și 75° E (cu o zonă minoră la est de 75°). Este înconjurat de munții din lanțul Pamir, iar mai mult de jumătate din națiune se află la mai mult de 3,000 de metri (9,800 de picioare) deasupra nivelului mării. Singurele regiuni semnificative ale pământului inferior sunt în nord (parte a Văii Fergana) și în sud (văile râurilor Kofarnihon și Vakhsh care creează Amu Darya). Dușanbe se află pe versanții sudici ai văii Kofarnihon.

Tadjikistanul are o populație de 7,349,145 de persoane (în iulie 2009), dintre care 70% au sub 30 de ani și 35% au între 14 și 30 de ani. grupul etnic majoritar, cu minorități semnificative de uzbeci și ruși, al căror număr este în scădere din cauza emigrației. Pamirii din Badakhshan, o mică comunitate de oameni Yaghnobi și o minoritate considerabilă de ismailiți sunt toți considerați tadjici. Tadjikistanii se referă la toți cetățenii tadjici.

Populația etnică rusă a Tadjikistanului era de 7.6% în 1989, dar în prezent este mai mică de 0.5% din cauza exodului rusesc cauzat de războiul civil. Populația etnică germană a Tadjikistanului a scăzut în mod similar din cauza emigrației; era de 38,853 în 1979 și aproape a dispărut de la dispariția Uniunii Sovietice.

Tadjik este limba oficială și colocvială a Tadjikistanului, dar rusa este utilizată pe scară largă în comerț și comunicare. Constituția menționează limba rusă drept „limbă pentru comunicarea interetnică”, dar se credea că un amendament adoptat în 2009 ar elimina toate rolurile oficiale ale rusului, dar ulterior a fost clarificat că statutul a fost restabilit ulterior, iar limba rusă a revenit la locul său. statut, fiind o limbă permisă pentru elaborarea legii, deși toate comunicările oficiale ar trebui să aibă loc mai întâi în limba tadjik.

În ciuda sărăciei sale, Tadjikistanul se mândrește cu un procent ridicat de alfabetizare datorită fostului sistem sovietic de educație gratuită, cu aproximativ 99.5% din populație fiind alfabetizată. Islamul sunit este practicat de marea majoritate a oamenilor.

În 2009, aproximativ un milion de bărbați și femei din Tadjik au lucrat în alte țări (în principal în Rusia). Satele tradiționale găzduiesc peste 70% din populația feminină.

Din 2009, guvernul a recunoscut legal islamul sunnit al școlii Hanafi. Tadjikistanul se consideră un stat laic, cu o Constituție care garantează libertatea religioasă. Guvernul a desemnat două sărbători islamice drept sărbători de stat: Eid ul-Fitr și Eid al-Adha. Populația Tadjikistanului este musulmană în proporție de 98%, potrivit unei declarații a Departamentului de Stat al SUA și a Centrului de Cercetare Pew. Aproximativ 87–95% dintre ei sunt sunniți, aproximativ 3% sunt șiiți și aproximativ 7% sunt musulmani fără confesiuni. Ortodoxia rusă, protestantismul, zoroastrismul și budismul reprezintă restul de 2% din populație. În timpul Ramadanului, marea majoritate a musulmanilor postesc, dar numai aproximativ o treime în mediul rural și 10% în orașe respectă rugăciunea zilnică și restricțiile alimentare.

Evreii din Bukharan locuiesc în Tadjikistan încă din secolul al II-lea î.Hr., dar acum practic nu există supraviețuitori. Populația evreiască din Tadjikistan a însumat aproximativ 2 de persoane în anii 30,000. Majoritatea erau evrei buharani vorbitori de persă care locuiseră în zonă de milenii, precum și evrei ashkenazi din Europa de Est care s-au mutat acolo în perioada sovietică. În prezent, se crede că populația evreiască este mai mică de 1940 de persoane, aproximativ jumătate dintre ei locuind în Dușanbe.

Relațiile dintre grupurile religioase sunt de obicei cordiale, dar oficialii musulmani de masă sunt îngrijorați de faptul că organizațiile religioase minoritare pot deteriora unitatea națională. Există teamă că organizațiile religioase s-ar putea implica în politică. Prin lege, Partidul Renașterii Islamice (IRP), un luptător cheie în războiul civil din 1992-1997 și un susținător al înființării unui stat islamic în Tadjikistan la acea vreme, este limitat la 30% din guvern. Apartenența la Hizb ut-Tahrir, o organizație islamică violentă care încearcă acum să răstoarne guvernele laice și să unească tadjicii sub un singur stat islamic, este ilegală, iar membrii riscă arestări și închisoare. Numărul de moschei mari potrivite pentru rugăciunile de vineri este limitat, ceea ce unii cred că este discriminatoriu.

Comunitățile religioase sunt obligate prin lege să se înregistreze la Comitetul de Stat pentru Afaceri Religioase (SCRA) și la autoritățile municipale. Înregistrarea la SCRA necesită o cartă, o listă de zece sau mai mulți membri și dovada permisiunii guvernului local pentru un loc de rugăciune. Organizațiile religioase fără structură fizică nu au voie să se adună în public pentru rugăciune. Neînregistrarea poate duce la sancțiuni semnificative și la închiderea unui lăcaș de cult. Conform conturilor, înregistrarea la nivel municipal poate fi uneori dificil de obținut. De asemenea, persoanelor sub 18 ani le este interzis să-și practice în public religia.

Remitențele imigranților reprezintă aproape 47 la sută din PIB-ul Tadjikistanului (mai ales de la tadjikii care lucrează în Rusia). Poziția economică actuală este totuși precară, din cauza corupției, reformelor economice inegale și gestionării proaste a economiei. Economia este extrem de susceptibilă la șocurile externe, deoarece veniturile din străinătate depind în mod periculos de remitențele de la lucrătorii migranți din străinătate și de exporturile de aluminiu și bumbac. Ajutorul internațional a rămas o sursă importantă de sprijin pentru inițiativele de reabilitare care au reintegrat foștii luptători din războiul civil în sectorul civil, contribuind astfel la menținerea păcii în anul fiscal 2000. Ajutorul internațional a fost, de asemenea, necesar pentru a face față celui de-al doilea an de secetă severă, care a dus la un deficit continuu de productie alimentara. La 21 august 2001, Crucea Roșie a declarat foamete în Tadjikistan și a cerut asistență internațională pentru Tadjikistan și Uzbekistan; cu toate acestea, accesul la alimente rămâne o problemă astăzi. Insecuritatea alimentară a afectat 680,152 tadjici în ianuarie 2012. 676,852 erau în pericol de insecuritate alimentară în faza 3 (criză alimentară acută și mijloace de trai), în timp ce 3,300 erau în pericol de insecuritate alimentară în faza 4 (urgență umanitară). Cei cu cel mai mare risc de insecuritate alimentară locuiau în districtul rural Murghob din GBAO.

Economia Tadjikistanului s-a extins semnificativ în urma conflictului. Conform statisticilor Băncii Mondiale, PIB-ul Tadjikistanului a crescut cu o rată medie anuală de 9.6% între 2000 și 2007. Acest lucru a sporit poziția Tadjikistanului în comparație cu alte țări din Asia Centrală (în special Turkmenistan și Uzbekistan), care par să se fi deteriorat ulterior din punct de vedere economic. Principalele surse de venituri ale Tadjikistanului includ producția de aluminiu, cultivarea bumbacului și remitențele de la forța de muncă migrantă. Bumbacul asigură 60% din producția agricolă, susține 75% din populația rurală și reprezintă 45% din terenul arabil irigat. Compania Tajik Aluminium, deținută de stat, reprezintă industria aluminiului, deoarece este cea mai mare din Asia Centrală și una dintre cele mai mari din lume.

Râurile din Tadjikistan, cum ar fi Vakhsh și Panj, oferă un potențial hidroenergetic semnificativ, iar guvernul a prioritizat solicitarea de investiții pentru proiecte pentru consumul intern, precum și pentru exporturile de energie. Tadjikistanul găzduiește cel mai înalt baraj din lume, Barajul Nurek. Conglomeratul energetic rus RAO UES a lucrat recent la centrala hidroelectrică Sangtuda-1 (capacitate de 670 MW), care a început să funcționeze pe 18 ianuarie 2008. Alte proiecte aflate în faza de planificare includ Sangtuda-2 din Iran, Zerafshan din China SinoHydro și Centrala electrică Rogun, care, dacă ar fi finalizată, ar depăși barajul Nurek ca cea mai înaltă structură din lume, cu 335 de metri (1,099 picioare). CASA-1000, un proiect propus, ar transporta 1000 MW de energie în exces din Tadjikistan în Pakistan prin Afganistan. Întreaga lungime a liniei de transport este de 750 de kilometri, iar proiectul se dorește a fi un parteneriat public-privat cu asistența Băncii Mondiale, IFC, ADB și BID. Proiectul este de așteptat să coste aproximativ 865 milioane USD. Alte resurse energetice includ zăcăminte mari de cărbune și rezerve mai mici de gaz natural și petrol.

Tadjikistanul a fost cea mai dependentă economie din lume de remitențe în 2014, reprezentând 49% din PIB, iar remitențele sunt estimate să scadă cu 40% în 2015 din cauza crizei economice din Rusia. Muncitorii migranți tadjici din străinătate, mai ales în Rusia, au devenit de departe principala sursă de venit pentru milioane de tadjici, iar Banca Mondială prezice că, odată cu declinul economic rusesc din 2014-2015, un număr semnificativ de tineri bărbați tadjici s-ar întoarce acasă cu o perioadă limitată perspective economice.

Conform unor estimări, aproximativ 20% din populație trăiește cu mai puțin de 1.25 USD pe zi. Migrația și remitențele tadjik au fost de neegalat în ceea ce privește volumul și efectul economic. Remitențele migranților de muncă din Tadjik au atins aproximativ 2.1 miliarde de dolari SUA în 2010, o creștere față de 2009. Tadjikistanul a trecut de la o economie planificată la una de piață fără nevoie semnificativă și prelungită de asistență (din care în prezent primește doar sume minime) și numai prin metode bazate pe piață, pur și simplu prin exportul avantajului său comparativ principal – forță de muncă ieftină. Conform Notei de Politică 2006 a Băncii Mondiale pentru Tadjikistan, remitențele au jucat un rol esențial ca unul dintre motoarele dezvoltării economice puternice a Tadjikistanului în ultimii câțiva ani, crescând veniturile și, în consecință, contribuind la reducerea considerabilă a sărăciei.

Principala sursă ilicită de venituri a Tadjikistanului este traficul de droguri, deoarece servește drept națiune de tranzit pentru drogurile afgane destinate piețelor rusești și, într-o măsură mai mică, a Europei de Vest; ceva mac de opiu este cultivat și pe plan local pentru piața internă. Cu toate acestea, cu sprijinul sporit din partea organizațiilor internaționale precum UNODC și colaborarea cu autoritățile americane, ruse, UE și afgane, se fac progrese în lupta împotriva traficului ilicit de droguri. Tadjikistanul ocupă locul trei în lume în ceea ce privește confiscările de heroină și opiu brut (1216.3 kg de heroină și 267.8 kg de opiu brut în prima jumătate a anului 2006). Potrivit unor analiști, banii din droguri corup administrația țării; persoane cunoscute care au luptat de ambele părți ale războiului civil și au avut funcții în guvern după încheierea încetării focului sunt acum angajate în traficul de droguri. UNODC colaborează cu Tadjikistanul pentru a îmbunătăți punctele de trecere a frontierei, pentru a oferi instruire și pentru a crea echipe comune de interdicție. De asemenea, a ajutat la înființarea Agenției Tadjikistane pentru Controlul Drogurilor.

Tadjikistanul este un membru activ al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (ECO).

Este de remarcat faptul că furnizorii de telecomunicații din Tadjik taxează pentru utilizarea internetului în funcție de cantitatea descărcată. Acest lucru este esențial în special pentru cei care intenționează să locuiască în Tadjikistan și să plătească direct pentru serviciu, cum ar fi 50 USD pe lună pentru până la 1 GB de descărcări. Pentru a cumpăra un serviciu de internet privat, trebuie să aveți un formular de înregistrare la Ministerul Imigrării.

Tadjik, care este reciproc inteligibil cu toate soiurile persane, este limba principală și istorică a Tadjikistanului. Este unul dintre multele dialecte ale limbii persane, împreună cu Farsi, Dari, Hazaragi și altele. În plus, ca urmare a promovării ruse de către sovietici în Asia Centrală, practic toți tadjicii vorbesc rusă. Există și etnici ruși care vorbesc rusă ca primă limbă. Rusă este utilizată pe scară largă în guvern, astfel încât personalul guvernamental, cum ar fi politicienii, o vorbește. Cu toate acestea, engleza este vorbită rar și singurii indivizi care probabil o înțeleg sunt tinerii din Dușanbe. Cu toate acestea, rusă este adesea mai populară printre ei, deoarece le este predată în mod obișnuit de părinții lor.

Tadjikistanul este o cultură conservatoare, iar femeile ar trebui să se îmbrace modest în public. Baticulele și acoperările faciale sunt valori aberante mai degrabă decât o regulă. Pantalonii scurți pentru bărbați sunt de obicei descurajați, mai ales în orașe mai mari precum Dușanbe. Deși unii tadjici sunt foarte drăguți, este, de asemenea, neobișnuit ca indivizii să fie la fel de neprietenos. Tadjicii în general sunt extrem de amabili cu vizitatorii. Deși ar trebui să fii precaut la escrocii din orașele mai mari, este normal ca tinerii să te abordeze pentru a te saluta și a-și exersa engleza. Când conversați cu bătrânii tadjici, puneți mâna dreaptă peste inimă. În cultura tadjică, aceasta este o dovadă de respect pentru bărbații sau femeile în vârstă.

Tadjik este limba maternă a aproximativ 80% din populația Tadjikistanului. Principalele centre urbane ale Tadjikistanului sunt Dușanbe (capitala), Khujand, Kulob, Panjakent, Qurghonteppa, Khorugh și Istaravshan. Minoritățile includ uzbec, kârgâz și rus.

Deși numiți tadjici, poporul Pamiri din provincia autonomă Gorno-Badakhshan din sud-est, la granița cu Afganistanul și China, este diferit din punct de vedere lingvistic și cultural de alți tadjici. Spre deosebire de populația majoritară musulmană sunnită din Tadjikistan, pamirisii practică islamul șiit ismaili și vorbesc o varietate de dialecte iraniene de est, inclusiv shughni, rushani, khufi și wakhi. Ei au menținut numeroase practici culturale vechi și arte populare care s-au pierdut practic în altă parte a națiunii din cauza izolării lor în cele mai înalte regiuni ale Munților Pamir.

Poporul Yaghnobi locuiește în regiunile muntoase din nordul Tadjikistanului. Populația aproximativă a lui Yaghnobis este în prezent de aproximativ 25,000. Migrațiile forțate din secolul al XX-lea le-au șters. Ei comunică în Yaghnobi, singurul descendent direct contemporan al vechii limbi sogdiane.

Meșterii tadjici au construit Casa de ceai Dushanbe, care a fost dăruită lui Boulder, Colorado, cadou în 1988.

Pentru călătorii de până la 90 de zile, cetățenii din Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Kazahstan, Kârgâzstan, Moldova, Mongolia, Rusia și Ucraina nu au nevoie de viză.

Vizele devin din ce în ce mai ușor de obținut, urmând exemplul altor națiuni din Asia Centrală, în special pentru cetățenii țărilor bogate. Această strategie are scopul de a stimula turismul în Tadjikistan. Cea mai semnificativă schimbare a fost eliminarea înregistrării OVIR pentru călătoriile turistice cu o durată mai mică de 30 de zile. Scrisorile de invitație nu mai sunt necesare la sosirea pe Aeroportul Internațional Dușanbe, dar sunt necesare pentru a aranja în prealabil o viză de la ambasadele britanice și americane.

Din iulie 2016, rezidenții celor mai bogate națiuni au putut obține evize de 45 de zile pentru 50 USD pe www.evisa.tj. Împreună cu evisa, puteți solicita o permisiune GBAO. Evisa este valabilă la toate punctele de trecere terestre și aeroporturi și, de obicei, se acordă în termen de două zile lucrătoare. Unii utilizatori au întâmpinat dificultăți de început cu sistemul evisa (vezi Caravanistan), deși tehnologia funcționează în general fără probleme și salvează o pagină în pașaportul tău.

Vizele trebuie obținute în avans la ambasadele tadjik, online (vezi mai sus) sau la sosirea pe aeroportul Dușanbe. Cu toate acestea, datorită unei reforme legislative recente, aceste vize sunt acum accesibile doar rezidenților țărilor care nu au o ambasadă a Tadjikului. Puteți economisi timp completând și imprimând un formular înainte de a sosi. Este de preferat să utilizați formularul tadjik și să aduceți două fotografii de pașaport, o mână de fotocopii de pașaport și numerar. Întreaga procedură durează aproximativ zece minute. Vizele turistice pentru Tadjikistan costă 25 USD pe Aeroportul Internațional Dușanbe și agenții consulaților din întreaga lume. Dacă doriți să vizitați zona GBAO, trebuie să obțineți o permisiune specială. Este ușor de achiziționat în timp ce solicitați o viză sau în Dușanbe; taxa este de 50 USD la nivel local sau la consulatele din Asia Centrală, dar în general este gratuită în Europa.

Dacă treceți o graniță terestră, trebuie să obțineți o viză înainte de a ajunge. Ambasada din Viena și ambasada din Londra sunt cele mai profesioniste. Este posibil să aveți dificultăți în obținerea unei vize la anumite consulate, care vor spune pur și simplu „obțineți-o de la aeroport” (de exemplu, Kabul), ceea ce este incomod dacă doriți să călătoriți pe uscat.

Cele două companii aeriene ale țării sunt Tajik Air, un transportator național, și Somon Air, o nouă companie aeriană comercială. Sunt disponibile zboruri din Dușanbe către Moscova, Sankt Petersburg, Samara, Soci, Chelyabinsk, Novosibirsk, Perm, Krasnoyarsk, Orenburg, Irkutsk, Nijnevartovsk, Surgut, Kazan și Ekaterinburg. Destinațiile din Asia Centrală includ Bishkek, Almaty, Ürümqi și Kabul.

Aeroportul Khujand deservește aproximativ o duzină de orașe rusești prin intermediul a opt companii aeriene, precum și o rută săptămânală China Southern Airlines către Ürümqi.

Deși legăturile Tadjikistanului cu Uzbekistanul sunt cele mai bune dintre vecinii săi, este cea mai străbătută, iar drumurile care duc la aceste traversări sunt într-o formă mult mai bună decât cele care merg spre Kârgâzstan sau Afganistan. Starea actuală este neclară, deși mașinile tadjik nu au fost permise în Uzbekistan în anii precedenți, în timp ce vehiculele uzbece au fost nevoite să plătească taxe mari pentru a intra în Tadjikistan. În consecință, călătoria dvs. poate necesita conducerea unui vehicul până la graniță și apoi transportul cu altul după trecere. Călătoria de la Tașkent la Khujand durează aproximativ două ore și jumătate și este adesea luată cu vehicule private și marshrutkas (microbuze) pentru o taxă nominală (sub 10 USD). Vehiculele private și marshrutka fac în mod regulat călătoria scurtă (60 km) de la Samarkand, Uzbekistan, la Penjikent. Din cauza legăturilor slabe dintre Tadjikistan și Uzbekistan, un punct de trecere a frontierei de lângă Penjikent este acum blocat (iulie 2012). Dacă doriți să mergeți la Samarkand din Khujand, trebuie să treceți granița la punctul de control Oybek (250 km de Samarkand). De la Khujand la Oybek, sunt disponibile marshrutkas și taxiuri. Prețurile taxiurilor variază de la 50 la 100 de somoni, în funcție de ora din zi.

În timpul iernii, zăpada închide trecătorii care leagă Dușanbe de nordul Tadjikistanului. În aceste luni, trebuie să mergi spre sud și să treci de Termez, care te va duce în jurul părților de vest și de sud ale munților și până la Dușanbe.

Există câteva opțiuni din Kârgâzstan, în principal din Osh, și niciuna nu este foarte plăcută. Cel mai lent, dar cel mai popular, traseu este autostrada accidentată și izolată Pamir (vezi paragraful următor). Un traseu merge spre vest pe 500 de kilometri prin Valea Karategin de la intersecția de la Sary-Tash până la Dușanbe. E puțin cam dur spre graniță, dar nimic nu este atât de rău ca Autostrada Pamir. O rută alternativă este să mergi de la Batken la Isfara prin numeroase enclave uzbece din interiorul Kârgâzstanului, care are nevoie de o viză uzbecă cu intrări multiple și de mult timp pentru trecerea frontierei; evitarea acestor enclave este dificilă și implică navigarea pe mai multe drumuri rurale sărace, cu semne mici sau deloc. Călătoria prin Valea Ferghana are, de asemenea, cel mai puțin interesant peisaj, iar recentele ciocniri etnice din zonă o fac o opțiune neatrăgătoare pentru vizitatori.

Autostrada Pamir, care se întinde de la Osh prin Khorog și apoi până la Dușanbe, este o rută frumoasă, deși dificilă, către Tadjikistan. Acest traseu, care este aproape singurul drum din zona GBAO, variază de la asfalt neted plin de autobuze și camioane până la un drum cu o singură bandă tăiat într-o stâncă. Punctul de trecere a frontierei este situat la 4280m, în timp ce Pasul Ak-Baital este situat la 4,655m. Călătoria de la Osh la Khorog durează 2-3 zile și trei zile pe secțiunea mai grea de la Khorog la Dushanbe, cu mai mult timp dacă vrei să te oprești și să te bucuri de peisaj. La fiecare câteva zile, monovolumele traversează drumul de la Osh la Murghab pentru 15 USD; autostopul la bordul camioanelor Kamaz și al cisternelor de combustibil ZIL este, de asemenea, disponibil oriunde de-a lungul traseului pentru 10 USD. Este necesar un vehicul cu tracțiune integrală, deoarece secțiuni importante ale traseului sunt impracticabile iarna și adesea blocate de alunecări de noroi primăvara.

Statele Unite au finanțat două poduri care leagă Tadjikistanul și Afganistanul. La punctul de trecere principal de la Nizhnii Panj se ajunge pe drumurile din Qurghonteppa, Kulob și Dușanbe. De acolo, un drum merge spre sud, spre Kunduz, care, din 2010, este un bastion al talibanilor în nordul Afganistanului. Există un pod în Khorog care duce la Feizabad, Afganistan, precum și câteva rute deluroase care duc în Afganistan în altă parte în GBAO.

În 2004, a fost stabilit un punct de trecere a frontierei cu China. Traversarea și drumurile asociate leagă Autostrada Pamir de Autostrada Karakorum, legând Kashgar (Kashi) la nord și Pakistanul la sud. 

În prezent, există un serviciu de feriboturi care circulă peste râul Pyanj între Afganistan și Tadjikistan, care costă aproximativ 10 USD o călătorie. Inaugurarea podului de peste Pyanj, finanțat de SUA, ar pune totuși, cu siguranță, oprirea acestui serviciu, care traversează aproximativ de trei ori pe zi și nu funcționează duminica.

Muncitorilor migranți le place să ia trenul spre Moscova. Durează aproximativ cinci zile și trece prin Uzbekistan de două ori, Turkmenistan o dată și Kazahstan; sunt necesare permise de tranzit în toate aceste țări.

Trenul 367 pleacă din Dușanbe la 08:08. (Luni & Miercuri). A doua zi, la 14:04, ajunge la Khujand. Kanibadam este ultima destinație.

Trenul 335 merge de trei ori pe săptămână de la Khujand la Samarqand și Saratov. 18:44 plecare din Khujand (luni, joi, sâmbătă) și 02:15 sosire în Samarqand.

Trenul 336 pleacă din Samarqand la 06:10 (miercuri, vineri și duminică) și ajunge în Khujand la 14:27.

Există microbuze programate care leagă orașele mari, dar în rest, închirierea unei mașini sau împărțirea uneia cu alte persoane este singura metodă de a călători în toată țara. Prețurile sunt de obicei afișate pe persoană, nu pe vehicul și sunt împărțite în funcție de numărul de pasageri.

SUV-urile pot fi închiriate și pot pleca de la uriașa stație de microbuze a lui Khujand, care este situată chiar în afara orașului. Prețurile sunt flexibile, dar ar trebui să fie în zona USD60-$100 de persoană. Verificați dacă mașina este potrivită pentru călătorii pe distanțe lungi și verificați roata de rezervă.

Deoarece națiunea este împărțită în numeroase regiuni îndepărtate de trecători montane care se închid în timpul iernii, călătoriile în acest sezon sunt limitate doar la aer, dacă aeronava zboară. Tajik Air și Somon Air oferă numeroase zboruri zilnice către Khojand (timpul de călătorie variază între 35 și 70 de minute în funcție de aeronavă) și Khorog, o coborâre palpitantă peste vârfurile Himalaya. Dacă bate vânt, acest zbor nu va decola. Vânzătorii de bilete din Piața Verde din Dușanbe pot oferi o aproximare exactă a programului lor. Faceți un punct să ajungeți devreme pentru călătoria dvs. Pașapoartele și vizele vor fi verificate și pe zborurile interne, așa că purtați-le.

• Valea Ferghana
  Zona infam de turbulentă, dar intrigantă și dinamică cultural a Asiei Centrale, cuprinde trei națiuni într-unul dintre cele mai complicate amestecuri politice și geografice din lume.
• Karategin
  Miezul Tadjikistanului, inclusiv capitala, Dușanbe.
• Khatlon
  Regiunea variată de sud-vest a Tadjikistanului și epicentrul revoltei care a declanșat catastrofalul război civil post-sovietic al țării.
• Pamirs
  Unul dintre cele mai înalte lanțuri muntoase din lume, cu vederi falnice, drumeții, alpinism și o călătorie uluitoare de-a lungul Autostrăzii Pamir.
• Zeravshan
  Văi frumoase înconjurate de magnificii Munți Fann, precum și ruine vechi lângă Panjakent.

• Dushanbe este capitala și de departe cel mai mare oraș.
• Isfara este un sat istoric al Drumului Mătăsii din Valea Ferghana, lângă granița cu Kârgâzstan.
• Istaravshan este un oraș antic renumit pentru magnifica sa Madrasa și Moscheea Abdullatif.
• Khorugh este cel mai mare oraș din Pamir și intrarea în ele.
• Khujand este capitala regiunii Ferghana Valley din Tadjikistan, precum și al doilea oraș ca mărime al țării.
• Konibodom este situat în mijlocul Văii Ferghana, lângă granița cu Uzbekistan.
• Kulob este al treilea oraș ca mărime din țară.
• Qurghonteppa — cel mai mare oraș din Khatlon și epicentrul politic al războiului civil anterior din Tadjikistan.
• Tursunzoda este o așezare la vest de Dușanbe pe drumul și trenul către Uzbekistan.

• Munții Pamir, cu trecători variind de la 3200 la 4500 de metri, și Lacul Karakol
• Penjikent, un sat de graniță la 70 de kilometri de Samarkand, Uzbekistan, care conține rămășițe istorice ale orașului.
• Valea Zeravshan, care include Munții Fan, este o destinație populară pentru drumeții și alpinism în Asia Centrală.

Există doar câteva hoteluri importante în Dușanbe. Hyatt Regency a fost nou construit și și-a deschis porțile în martie 2009. Un alt hotel mare este „Tadjikistan” (recent renovat), care este situat în centrul orașului. Majoritatea sunt din perioada post-sovietică și sunt prea scumpe și în stare proastă. Există o mână de hoteluri recent construite care oferă cazare în stil occidental pentru fiecare cameră între 70 și 220 USD.

Programul de sprijin pentru dezvoltare Aga Khan pentru societățile montane menține o rețea de pensiuni în locații precum Kalaikhum și Khorog, care oferă cazare de înaltă calitate. Pensiune completă este de aproximativ 40 USD de persoană.

ONG-ul francez ACTED dezvoltă o rețea de gazdă în regiunea Pamir, în special în zona Murghab. Un pat decent într-o gospodărie de familie costă aproximativ 10 USD de persoană în fiecare noapte. Facilitățile sunt simple, fără apă curentă și toaletă în aer liber, dar vizitatorii pot anticipa camere plăcute, curate, bucătărie locală excelentă și o primire prietenoasă.

Există un număr mic, dar în creștere de pensiuni independente în Dușanbe, Khorog și Murghab. Acestea sunt comparabile din punct de vedere al calității și al costului cu gazdele ACTED.

Tadjikistanul are două situri incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO: situl proto-urban Sarazm din Panjakent și Parcul Național Tadjik din estul țării, care cuprinde Pamirul. Munții Tadjikistanului sunt printre cei mai înalți din lume, cu trei vârfuri care se ridică la peste 7,000 de metri și mai mult de jumătate din națiune se ridică peste 3,000 de metri deasupra nivelului mării.

Tadjikistanul este o țară frumoasă, cu multe de văzut și de făcut, de la misterul Drumului Mătăsii al orașelor precum Khujand și Istaravshan până la peisajele alpine magnifice și nealterate din Pamir și atracția sa de vârfuri necățărate cu trasee de drumeții virgine. Munții Fan ar putea fi o alternativă viabilă la Pamir. Sunt ușor accesibile și oferă oportunități excelente de drumeții.

Bucătăria din Tadjikistan este un amestec de bucătării din Asia Centrală, Afganistan și Pakistan, cu o notă de influență rusă. Daca iti place bucataria ruseasca, cel mai probabil vei avea o experienta gastronomica placuta. Dacă găsești bucătăria rusească plictisitoare, s-ar putea să te lupți aici.

Aveți grijă când mâncați mâncare de stradă și NU consumați legume sau fructe necurate. Este de preferat să le înmuiați în apă distilată și să le gătiți complet.

Acum, lucrurile stau altfel. Bucătăria națională a Tadjikistanului, cum ar fi Shurbo, Oshi Palov, Mantu, Sambusa și altele, devine din ce în ce mai populară.

• Ceai verde – Tadjicii beau adesea ceai verde neîndulcit (sau îndulcit) pe tot parcursul zilei. Drept urmare, este băutura națională a țării.
• Compot – Un punch de fructe care a fost distilat.

Din octombrie 2000, Somoni este moneda națională și utilizăm codul valutar internațional ISO 4217 al TJS pus înaintea cantității în toate articolele noastre. Când faceți cumpărături la nivel local, totuși, este posibil să vedeți o varietate de notații puse înainte sau după sumă.

Sunt disponibile bancnote TJS1, 3, 5, 10, 20, 50, 100, 200 și 500, la fel și TJS0.05, TJS0.10, TJS0.20, TJS0.25, TJS0.25, TJS0.50, TJS Monede TJS1 și TJS3.

Tadjikistanul este o națiune sigură, dar războaiele ocazionale dintre facțiuni din Afganistanul vecin (precum și comandantul local de război) persistă. Vizitatorii trebuie să fie informați despre situația de securitate și să evite să își asume riscuri inutile. Nu este sigur să te plimbi singur în aer liber după căderea nopții și nu este sigur să mergi singur în regiuni îndepărtate. Dacă aveți nelămuriri în timpul vizitei dumneavoastră în Tadjikistan, vă rugăm să contactați ambasada dumneavoastră sau Comisia Europeană – Direcția Generală Relații Externe din B-1049 Bruxelles.

Eșecul agențiilor de aplicare a legii din Tadjikistan de a oferi ajutor suficient și în timp util este o sursă majoră de îngrijorare. Lipsa personalului, salariile proaste și pregătirea insuficientă contribuie toate la lipsa de profesionalism în cadrul agențiilor de aplicare a legii. Se știe că ofițerii de poliție din Dușanbe cer plăți de la expatriați și turiști chiar și atunci când nu a fost comisă nicio infracțiune. Dacă călătoriți noaptea, de obicei este recomandabil să mergeți în grupuri și să evitați locurile frecvent monitorizate de poliție (cum ar fi Parcul Rudaki) dacă ați băut. Joacă prost dacă ești abordat pentru mită. Chiar dacă vorbești rusă sau tadjică, ar trebui să te comporți ca și cum nu ai înțelege cererea ofițerului. În general, își vor pierde răbdarea și te vor abandona. Nu vă certați și nu vă înfruntați niciodată cu polițiștii. Consultați-vă ambasada dacă ați fost victima unei infracțiuni. Ambasada dumneavoastră vă poate ajuta să recuperați bunurile furate sau să vă reînnoiți pașaportul.

Chiar dacă sunt ușor accesibile, nu cumpărați produse contrafăcute sau piratate. Nu numai că contrabandele sunt ilegale, dar este posibil să încălcați legea locală.

Este interzisă în anumite zone fotografiarea unor structuri specifice. În anumite zone, conducerea sub influență te poate duce imediat la închisoare. Aceste pedepse penale vor diferi de la o națiune la alta.

În Tadjikistan, pedepsele pentru deținerea, consumul sau traficul ilicit de droguri sunt dure, infractorii condamnați se confruntă cu pedepse lungi de închisoare și amenzi mari.

Poate exista o restricție privind numărul de lucruri care pot fi exportate. Este interzis exportul sau deținerea de pietre brute, metale sau bijuterii care nu au un semn distinctiv (marca de autenticitate). Chiar dacă călătorii au un document care dovedește achiziționarea legală a unor astfel de bunuri în Tadjikistan, articolele trebuie raportate în momentul plecării.

Sistemul de îngrijire a sănătății din Tadjikistan este grav nedezvoltat în comparație cu normele occidentale, cu o penurie cronică de consumabile medicale esențiale, cum ar fi ace de unică folosință, anestezice și antibiotice. Bătrânii sunt deosebit de vulnerabili. Faptul că majoritatea profesioniștilor medicali sunt necalificați este o sursă majoră de îngrijorare.

NU BEA APA DE LA ROBINET. Nu există un sistem de filtrare funcțional, iar focarele de tifoidă și holeră sunt frecvente (ocazional). Alte boli endemice care pot fi evitate includ hepatita A, rabia, poliomielita și encefalita transmisă de căpușe. Este raportat un caz ciudat de antrax, deși sunt puține și la distanță între aceste zile. În timpul sezonului cald, există câteva zone în care se poate dezvolta malaria. În Tadjikistan, HIV devine o problemă majoră de sănătate publică. Prospekt Medical a deschis o unitate de îngrijire primară cuprinzătoare vorbitoare de engleză chiar în spatele Ambasadei Chinei. Răul de altitudine este un pericol semnificativ în munții Pamir. În cazul unui accident, contactați ambasada dumneavoastră. Este foarte recomandat să obțineți asigurare de sănătate și asigurare de evacuare medicală.

Pentru sejururi mai lungi, pot fi angajați șoferi profesioniști și paznicii casei. Închiriază proprietăți sigure, binecunoscute ale proprietarului.