Kurșumlijska Banja

Kuršumlijska Banja, un oraș balnear cu 106 locuitori, conform recensământului din 2011, ocupă o porțiune de 7,77 kilometri pătrați din valea Banjska din sudul Serbiei, situată între altitudini de 440 și 500 de metri pe versanții sud-estici ai muntelui Kopaonik și flancând ambele părți ale autostrăzii Niš-Priština, la doar 11 kilometri sud-vest de Kuršumlija și la mai puțin de zece kilometri de granița administrativă cu Kosovo.

Originile Kuršumlijska Banja ca loc de izvoare terapeutice datează din antichitatea romană, când apele sale minerale - bogate în sodiu, hidrocarburi, fluor și sulfuri - atrăgeau preoți și cetățeni deopotrivă în îmbrățișarea lor curativă. Rămășițele arheologice atestă edificii din antichitatea târzie cu ziduri de piatră și cărămidă, camere cu fresce și ferestre cu geamuri care datează din secolele IV-VI, în timp ce un monument din piatră din secolul al III-lea mărturisește numele roman Aquarum Bassinae. Monedele de argint ale împăratului Filip Arabul, grifonii altarelor din tuf și fragmentele de morminte persistă sub straturile de așezări ulterioare, dovedind traseul prin care a apărut pentru prima dată o stațiune balneară cu o moștenire durabilă.

După secole de utilizare intermitentă, renașterea modernă a stațiunii balneare a început în 1883, ajungând la proeminență în timpul perioadei interbelice. Decretată stațiune balneară regală în 1922 de către regele Alexandru I Karađorđević - ale cărui vizite au determinat construirea Hotelului Jugoslavija la intrarea în oraș - facilitățile au suferit o transformare care a făcut din Kuršumlijska Banja, alături de Prolom și Lukovska din aceeași municipalitate, una dintre principalele destinații de convalescență din Serbia. Până în 1930, energia electrică circula pe străzile sale, rețelele publice de apă alimentau majoritatea gospodăriilor, iar băile de aburi valorificau izvoare cu temperaturi cuprinse între 14 și 64 de grade Celsius. O școală elementară cu patru clase, declarată ulterior monument cultural, deservea urmașii familiilor care migraseră în principal la sfârșitul secolului al XIX-lea din Kosovo, Kopaonik și Šumadija, aducând cu ei sărbătorile slave de Đurđevdan, Sfântul Ilie și Sfântul Toma Apostolul.

Apogeul stațiunii balneare a ajuns în 1941, în pragul unui conflict global. Înainte de al Doilea Război Mondial, centrul de reabilitare al orașului - botezat ulterior Žubor - se deschisese în 1982 cu o investiție de șaptesprezece milioane de mărci germane, acoperind aproximativ 95.902 de metri pătrați de structuri care includeau vila Milica, localul culinar Prepolac și pavilioane auxiliare adiacente izvoarelor geotermale. Piscine de dimensiuni olimpice, căzi de baie, saune și spații de cazare pentru cincizeci de mii de vizitatori anuali au conferit Kuršumlijska Banja atât scopului de convalescență, cât și atracției recreative. Apele termale încălzeau reședințele printr-o rețea de conducte, diferențiind orașul ca un paradis al sănătății autosuficient.

Sfârșitul războiului a adus o conducere iugoslavă și o expansiune temporară; Žubor angaja 130 de muncitori și oferea 250 de paturi, însă o dispută privind proprietatea a apărut la începutul anilor 2000. Participațiile parțiale ale statului în cadrul Fondului de Pensii și Asigurări de Invaliditate (Fondul PIO) s-au ciocnit cu pretențiile private ale „Žubor”, în timp ce taxele neplătite pentru anii ocupați de poliție au dus la noi litigii. O hotărâre judecătorească din 2012 în favoarea statului nu a contribuit prea mult la reluarea operațiunilor; până în 2018, complexul balnear era abandonat, infrastructura sa decăzându-se din cauza locuințelor endemice din jurul perimetrului său. Încercările de a licita centrul în 2018 și din nou în 2019 la prețuri reduse nu au întâmpinat niciun ofertant, în ciuda unei scale variabile care a plasat activul sub două milioane de euro.

O nouă ofertă a apărut în februarie 2020, când Planinka - deja administratorul Prolom și Lukovska Banja, precum și al unei fabrici de îmbuteliere și al parcului Đavolja Varoš - a achiziționat stațiunea balneară pentru 1.415.836 EUR. Tranzacția, aprobată prin decret guvernamental, promitea o investiție de 10-12 milioane EUR pentru a restabili funcționalitatea până la sfârșitul anului 2020 sau începutul anului 2021. Rapoartele de investigație, însă, aveau să demascheze ulterior vânzarea ca fiind un simptom al patronajului politic: modificările legislative din 2014 au remodelat consiliul de administrație al Fondului PIO, deschizând calea pentru ca oamenii de afaceri adiacenți statului să își asigure active la prețuri sub cele ale pieței, în timp ce subvențiile ulterioare de 2,5 milioane EUR - cu 80% mai mult decât prețul de achiziție al stațiunii balneare - au sosit cu câteva luni înainte ca complexul să își schimbe proprietarul. Consiliul Anticorupție, în ianuarie 2021, a condamnat întregul proces ca fiind implicat în corupția organizată și a cerut anularea contractului.

În ciuda controverselor, reconstrucția a început în 2020. Hotelul Jugoslavija a fost reimaginat ca un hotel-spa modern cu 300 de paturi, cu scheletul păstrat, dar învăluit din nou de fundații noi, două piscine, un centru de wellness, Baia Regală și restaurantul restaurat Prepolovac. Villa Milica și-a recăpătat grația din secolul al XIX-lea, iar pe platoul unde izvoarele se coagulau odinioară în băi de nămol se înălța o statuie a lui Hygieia, zeița greacă a sănătății. În aprilie 2022, prim-ministrul Ana Brnabić a inspectat situl și a anunțat deschiderea pentru septembrie; revizuirile ulterioare au programat inaugurarea mai întâi pentru sfârșitul anului și mai târziu pentru februarie 2023, când complexul a adoptat numele Planinka.

Pe măsură ce Kuršumlijska Banja își recapătă identitatea terapeutică, granițele administrative ale orașului persistă. Desemnat atât ca așezare urbană, cât și ca reședință a unei comunități locale, acesta cuprinde nouă sate învecinate - Vrelo, Vukojevac, Dabinovac, Krtok, Ljuša, Tačevac, Tijovac, Trmka și Šatra - a căror populație colectivă a scăzut de la 3.836 în 1953 la 440 în 2011. Vukojevac și Tačevac au fost complet părăsite până în 1991 și 2002, în timp ce Šatra și Ljuša, cândva mai populate decât stațiunea balneară în sine, numără acum mai puțini locuitori decât cele opt cătune ale orașului: Centar, Crkvište, Vrelo, Zdravkovićī, Ivanovićī, Arsićī, Vukadinovićī și Markovićī.

Declinul demografic a fost o refrenă constantă de la mijlocul secolului al XX-lea. De la un vârf de 485 de locuitori în 1953, Kuršumlijska Banja a scăzut la 106 până în 2011. Școala elementară care, în 1961, deservea 700 de elevi, având locuințe și bucătărie, s-a închis până în 2022; ultimele sale elevi se deplasează acum la Kuršumlija pentru instruire. Un centru comunitar de sănătate și un oficiu poștal sunt încă rare, însă numărul gospodăriilor este de doar 55, cu o medie de 2,75 membri și o populație adultă de 125, cu o vârstă medie de 43,9 ani (40,2 pentru bărbați, 47,3 pentru femei). Omogenă din punct de vedere etnic, așezarea este predominant sârbă, iar locuitorii rămași se țin de tradițiile agrare care, în 1991, susțineau doar 16,8% din populație.

Dincolo de mediul său construit și social, fundamentele geologice ale stațiunii Kuršumlijska Banja rămân atuul său primordial. Izvoarele cu temperaturi între 14 și 64 °C se varsă în băi concepute pentru tratamente scheletico-musculare și terapii de sterilitate, completate cu peloid recoltat din fântâni antice de nămol. Sinergia dintre apă și nămol, unificată de milenii de presiune termică, ancorează promisiunea restauratoare a stațiunii balneare. Un nou drum în construcție peste muntele Radan își propune să lege Kuršumlijska Banja de Justiniana Prima, Sijarinska Banja, Prolom Banja, Đavolja Varoš, Lukovska Banja și situl arheologic Pločnik, plasând astfel stațiunea balneară încă o dată în centrul unui circuit regional de patrimoniu și wellness.

Povestea Kuršumlijska Banja este, așadar, o combinație de geologie și geopolitică, de vestigii imperiale și patronaj regal, de investiții sociale postbelice și contestare postsocialistă. Ea dăinuie atât ca depozitar, cât și ca refugiu, o așezare compactă al cărei teren și izvoare au atras deopotrivă împărați și oameni de rând. Pe măsură ce reconstrucția remodelează pavilioanele dărăpănate și readuce la viață băile de nămol, orașul este pregătit să-și împace prezentul depopulat cu promisiunea reînnoirii înscrisă în fiecare picătură de apă minerală și în fiecare placă de frescă restaurată. În această convergență dintre trecut și viitor, Kuršumlijska Banja rămâne, mai presus de toate, o mărturie a persistenței locului.