Districtul Beitou

Beitou ocupă cea mai nordică parte a celor douăsprezece districte din Taipei. Numele său derivă din termenul ketagalan Kipatauw, tradus în chineză ca 北投 (Běitóu) și scris istoric Peitou. Localnicii interpretează Kipatauw ca „vrăjitoare”, o referință la aburul omniprezent al văii, care se ridică în firișoare deasupra râurilor încălzite de căldura subterană. Înconjurat de pante line și acoperit de ceață, districtul este cea mai înaltă și muntoasă zonă din Taipei, pajiștile sale fiind străbătute de canale cu apă fierbinte. Aceste fluxuri termale au modelat atât peisajul, cât și modul de viață local.

Cu mult înainte de istoria documentată, locuitorii indigeni ai regiunii căutau alinare în apele încălzite natural. Înainte de așezarea oficială, utilizarea izvoarelor termale de către triburi se concentra pe aciditatea lor ușoară și conținutul de minerale. La sfârșitul secolului al XIX-lea, un antreprenor german a recunoscut valoarea acestor izvoare pentru extracția și retragerea sulfului. El a înființat primul club de izvoare termale din Beitou, pregătind terenul pentru o perioadă de dezvoltare rapidă sub administrația japoneză.

În urma Tratatului de la Shimonoseki din 1895, Beitou — pe atunci numit Hokutō — a intrat sub stăpânire japoneză. Zona a format poarta de acces către districtul de sulf din Nordul Formosei, unde trei instalații de extracție produceau aproximativ 180.000 de kilograme de sulf în fiecare lună. Recunoscând potențialul izvoarelor locale, autoritățile japoneze au construit un han dotat cu băi minerale alimentate direct de la guri de aerisire din apropiere. Această instalație a combinat elemente arhitecturale japoneze cu resursele distinctive ale regiunii, aducând o cultură structurată a băilor în zonă.

Între 1920 și 1941, satul Hokutō (北投庄) a intrat sub jurisdicția districtului Shichisei din prefectura Taihoku, dobândind ulterior statutul de oraș în 1941. În acești ani, izvoarele au fost rafinate într-un sistem spa care combina băile terapeutice cu servicii acum familiare în wellness-ul modern - masaj, hidroterapie, tratamente aromatice și oferte dietetice concepute pentru a completa apele terapeutice.

După predarea Taiwanului în 1945, Peitou a devenit o localitate urbană în cadrul comitatului Taipei. În 1949, împreună cu orașul vecin Shilin, a trecut în stăpânirea Biroului Administrativ Yangmingshan, apoi a fuzionat cu orașul Taipei în iulie 1968. O reorganizare administrativă din 1974 a plasat districtul Beitou sub autoritatea directă a orașului. Pe parcursul acestor tranziții, districtul și-a păstrat identitatea de oraș balnear, chiar dacă zonele urbane din apropiere au devenit mai dense.

Beitou găzduiește acum una dintre cele mai mari densități de izvoare termale din lume. Ceea ce a început ca un parc modest pentru locuitorii locali s-a transformat într-o zonă de stațiuni cu peste treizeci de unități. O călătorie de douăzeci de minute cu linia Danshui a metroului din Taipei leagă centrul orașului de această enclavă. Piscinele variază în ceea ce privește temperatura și compoziția minerală, oferind opțiuni de la căldură călduroasă la intensă, fiecare valorificând profilul acid și bogat în sulf al apei. Deși aceste vapori pot, pe termen lung, afecta dispozitivele electronice, locuitorii acceptă acest compromis pentru accesul zilnic la băi revigorante.

În cadrul districtului, s-au format două cartiere distincte. Vechiul Beitou se grupează în jurul stației originale de metrou Beitou și a pieței adiacente. Aici, case vechi de un secol se află alături de magazine modeste și spații comunitare. La nord, în jurul stației Xinbeitou și a parcului Qinshui, se află Xin Beitou. Dezvoltată în epoca japoneză, această zonă a oferit o stațiune dedicată izvoarelor termale. Concentrația de băi și hanuri contrasta cu așezările mai organice din sud.

O istorie mai complexă a trăit în Xin Beitou la mijlocul secolului al XX-lea. Pentru o vreme, s-a clasat printre cele mai mari cartiere de divertisment nereglementate ale insulei, frecventat de militarii americani aflați în concedii de odihnă și relaxare în timpul războiului din Vietnam. În urma tensiunilor internaționale și a schimbărilor de politici locale, zona a trecut printr-o curățare deliberată a întreprinderilor ilicite. Până la sfârșitul anilor 1980, un efort comun de a spori ordinea publică și de a extinde metroul din Taipei în Beitou a determinat înlocuirea locuințelor vechi din beton cu spa-uri și reședințe de lux.

Din anii 1960 până la începutul anilor 1990, hotelurile din beton, cu caracter ușor distinctiv, au dominat orizontul orașului Xin Beitou. Pe măsură ce orașul Taipei a urmărit standarde mai ridicate și a îmbunătățit legăturile de transport în comun, dezvoltatorii fie au renovat aceste structuri, fie le-au înlocuit complet. Rezultatul: o suită de stațiuni balneare de lux coexistând cu noi clădiri de apartamente concepute pentru profesioniștii care caută atât un mediu verde, cât și conexiuni rapide către centrul orașului. Astăzi, Beitou oferă un echilibru între cazare de înaltă calitate, verdeață abundentă și creștere urbană gestionată.

Beitou oferă mai mult decât scăldat. În Parcul Qinshui, Muzeul Izvoarelor Termale Beitou ocupă o baie publică euro-japoneză restaurată, construită la începutul secolului al XX-lea. A fost redeschisă în 1998, cele douăsprezece camere ale sale detaliind evoluția districtului prin expoziții de fotografii de epocă, artefacte și panouri narative. În apropiere, Centrul Cultural Ketagalan - o clădire cu zece etaje - onorează moștenirea popoarelor indigene din Taiwan, prezentând expoziții de meșteșuguri tradiționale, obiecte rituale și materiale interpretative. La mică distanță, Muzeul de Cristal Tittot examinează arta și tehnologia sticlei prin intermediul unor lucrări colectate din toată Asia, găzduite într-un spațiu la est de stația Guandu de pe linia Danshui.

Cadrul natural contribuie la diversitatea districtului. Parcul Național Yangmingshan se întinde de-a lungul vârfurilor vulcanice care se înalță în spatele orașelor Shilin și Beitou. Vizitatorii pot urma traseele spre Qixing-shan (Muntele cu șapte stele) sau pot trece prin câmpuri renumite pentru florile sezoniere. Serviciul regulat de autobuz leagă Beitou atât de grădinile cultivate ale parcului, cât și de cărările sale împădurite. În districtul urban, Parcul Izvoarelor Termale Beitou (numit și Parcul Qinshui) oferă fântâni, un izvor în aer liber și biblioteca publică. Valea Geotermală - supranumită „Valea Iadului” - se află la marginea parcului, izvoarele sale cu sulf atingând uneori temperaturi ale apei de 100 °C.

Printre siturile religioase se numără Templul Puji, un altar budist în stil japonez, păstrat vizavi de Hotelul Kyoto, pe strada Wenquan. Structurile sale din lemn, curțile luminate cu felinare și imaginile pictate transmit sensibilitatea arhitecturală și accentul spiritual introdus în timpul ocupației.

Apele din Beitou au o concentrație mare de sulf, care dă o tulburețe ușor gălbuie. Persoanele care se îmbăiază cu ape sensibile la acest miros ar trebui să ia în considerare fie căzi în aer liber cu circulație a aerului, fie camere private. Având în vedere aciditatea izvoarelor, evitați bijuteriile sau țesăturile predispuse la deteriorare.

Practica convențională impune curățarea completă înainte de a intra într-o baie comună, evitarea strictă a costumului de baie și părul prins. Oaspeții cu hipertensiune arterială, afecțiuni cardiace sau răni deschise ar trebui să se abțină de la baie. Unele facilități concepute pentru vizitatorii internaționali funcționează conform normelor de stil european, oferind izvoare mixte în aer liber, unde costumele de baie sunt obligatorii. Semnalizarea clară îi ghidează pe nou-veniți prin regulile casei și codurile vestimentare.

Locații recomandate:

• • Izvorul termal Spring City – Situat pe strada Zhongshan, lângă gara Xinbeitou, acest izvor public în aer liber percepe o taxă modestă și oferă costume de baie contra cost. Se aplică o mică taxă pentru vestiar.
• • Hotelul Beauty Age – Tot în Parcul Qinshui, oferă camere cu băi private sau pentru familii. Tarifele încep de la aproximativ 600 NT$ pentru o baie separată sau 1.000 NT$ pe cameră în timpul săptămânii.
• • SweetMe Hot Spring Resort – O proprietate cu servicii complete care combină cazarea cu multiple opțiuni de băi.
• • Izvorul Termal Millennium (Izvorul Termal Public Beitou) – Situat chiar după parc, acest complex oferă izvoare termale mixte în aer liber, cu dulapuri și instrucțiuni clare afișate în limba engleză. Intrarea costă 40 NT$ plus 20 NT$ pentru depozitare.
• • Izvoarele de pe șoseaua Xingyi – Accesibile cu autobuzul din Shilin sau Shipai, această porțiune oferă mai multe combinații de izvoare termale și restaurante, precum și piscine publice gratuite la capătul drumului.
• • Spa-ul Împăratului (皇池溫泉御膳館) – Situat pe strada Xingyi, acesta păstrează un mediu de baie tradițional japonez, separat pe sexe, pentru nud. Intrarea este gratuită pentru clienții care cheltuiesc peste 400 NT$ în restaurant, renumit pentru terciul său cu fructe de mare. Sunt disponibile și camere spa neexclusive.

Cele nouă stații de metrou din Taipei, în Beitou — Beitou, Xinbeitou, Zhongyi, Qiyan, Fuxinggang, Guandu, Qilian, Mingde și Shipai — deservesc districtul. Autobuze frecvente leagă valea de Parcul Național Yangmingshan, liniile de la Gara Principală din Taipei și nodul Beitou asigurând accesul la intervale regulate.

În deceniile care au urmat expansiunii administrative a orașului Taipei, Beitou a păstrat un echilibru între caracteristici naturale senine și modernizare selectivă. Gurile de abur încă șoptesc printre crângurii de bambus. Parcurile urbane găzduiesc familii și pensionari sub florile de cireș, în timp ce buticurile și cafenelele se instalează în vitrinele tradiționale. Stațiunile balneare oferă intensități variate de terapie termală, alături de masaj și tratamente holistice. De-a lungul fiecărei epoci - administrarea indigenă, industria colonială, provocările din timpul războiului și reînnoirea postindustrială - atracția principală a orașului Beitou rămâne: un mediu modelat de căldura pământului și de inițiativa umană în egală măsură.