Malaezia

Malaezia ocupă o poziție distinctă la intersecția dintre Asia continentală și Arhipelagul Malay, teritoriul său fiind împărțit de întinderea Mării Chinei de Sud în două regiuni conectate geografic și cultural. Malaezia peninsulară, care se întinde pe aproximativ 740 de kilometri de la nord la sud, se învecinează cu Thailanda la nord și se întinde printr-un drum pietruit și un pod până la Singapore la extremitatea sa sudică. De cealaltă parte a apelor se află statele gemene Sabah și Sarawak din Malaezia de Est, pe insula Borneo, care au granițe terestre poroase cu Indonezia și Brunei și margini maritime cu Filipine și Vietnam. Sistemul federal cuprinde 13 state, alături de trei teritorii federale, împărțite între cele două jumătăți ale federației: 11 state și două teritorii în peninsulă; două state și un teritoriu în Borneo. Această bifurcație a modelat atât guvernarea națiunii, cât și sentimentul său de identitate, deoarece zgârie-norii urbani din Kuala Lumpur și Putrajaya contrastează cu pădurile primordiale din Sarawak și cu satele de coastă din Sabah.

Peisajul națiunii se înalță într-o progresie lină de la câmpiile de coastă la poalele noduroase și, în final, la vârfuri înalte. În Malaezia peninsulară, lanțul muntos Titiwangsa servește drept coloană vertebrală a peninsulei, creasta sa atingând 2183 de metri la Muntele Korbu, în mijlocul unei matrice de aflorimente de granit și formațiuni carstice. Râuri precum Perlis, Golok și Muar izvorăsc din aceste zone muntoase, sculptând văi care se lărgesc în câmpii inundabile fertile. Țărmurile vestice ale peninsulei, adâncite de Strâmtoarea Malacca - o arteră maritimă care transportă aproximativ 40% din comerțul global - oferă porturi cu ape adânci, în timp ce țărmul estic rămâne relativ nedezvoltat, plajele sale fiind mărginite de păduri mlăștinoase. În Borneo, lanțul muntos Crocker din Sabah culminează cu Muntele Kinabalu, la 4095 de metri, al doilea cel mai înalt vârf din Asia de Sud-Est, protejat în Parcul Național Kinabalu, unul dintre cele patru situri din Patrimoniul Mondial UNESCO din Malaezia. Interiorul insulei Sarawak adăpostește Peșterile Mulu din Parcul Național Gunung Mulu - cel mai mare sistem de peșteri cunoscut din lume - în timp ce râul Rajang, cel mai lung din Malaezia, curge prin inima sa. Împrăștiate în jurul acestor două mase de uscat se află peste o mie de insule, cea mai mare fiind Banggi, în largul coastei de nord a insulei Sabah.

Decorul tropical al Malaeziei se află sub influența a două regimuri musonice: musonul de sud-vest din aprilie până în octombrie și musonul de nord-est din octombrie până în februarie. Temperaturile sunt constant ridicate, moderate de brizele maritime, cu precipitații medii anuale de aproximativ 2.500 de milimetri. Umiditatea rămâne ridicată pe tot parcursul anului, deși zonele montane precum Cameron Highlands și Fraser's Hill oferă microclimate mai reci. Creșterea nivelului mării și schimbarea tiparelor de precipitații legate de schimbările climatice globale amenință așezările de coastă și terenurile agricole joase, precum și sporesc riscurile de inundații în interiorul țării.

Natura arhipelagică a federației conferă Malaeziei o bogăție biologică remarcabilă. Se clasează printre șaptesprezece națiuni megadiverse, adăpostind mii de specii endemice în pădurile tropicale, mangrove și recife de corali. Urangutanii și leoparzii nori cutreieră pădurile din Sabah, în timp ce maimuțele cu nas mare se joacă printre pădurile riverane din Borneo. În Malaezia peninsulară, elefanții și tigrii persistă în parcurile naționale rămase, cum ar fi Taman Negara, alături de animale sălbatice mai mici, la fel de interesante. Această biodiversitate stă la baza atât a unui sector ecoturistic înfloritor, cât și a angajamentului țării față de conservare, chiar dacă exploatarea forestieră și dezvoltarea afectează habitate fragile.

Narațiunea Malaeziei moderne a apărut dintr-o tapiserie de sultanate malaeziene a căror autonomie s-a erodată sub influența britanică în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Așezările Strâmtorilor - Penang, Malacca și Singapore - alături de protectoratele din peninsulă, au devenit un pilon economic al Imperiului. Ocupația japoneză din timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fracturat autoritatea colonială și a galvanizat sentimentul naționalist. Imediat după aceea, Uniunea Malaeziană din 1946 s-a dovedit a fi de scurtă durată, dând locul în 1948 Federației Malaya. La 31 august 1957, federația a obținut independența. În 1963, fuziunea Malaya cu Borneo de Nord (Sabah), Sarawak și Singapore a format Malaezia, deși Singapore s-a desprins doar doi ani mai târziu pentru a deveni o republică separată în 1965.

Această istorie continuă să influențeze politica malaeziană, care îmbină un cadru parlamentar Westminster și jurisprudența de drept comun cu instituții locale unice. Șeful statului federal este un monarh ales - Yang di-Pertuan Agong - ales prin rotație la fiecare cinci ani dintre cei nouă sultani ereditari. Prim-ministrul, ales din partidul majoritar sau din coaliția din Dewan Rakyat (Camera Reprezentanților), conduce puterea executivă, Putrajaya găzduind ministerele cabinetului și sistemul judiciar. Kuala Lumpur, cel mai mare oraș al națiunii, rămâne sediul legislativului și al palatului regal și își brodează orizontul cu simboluri precum Turnurile Gemene Petronas.

Cei 34 de milioane de locuitori ai Malaeziei reflectă un model îndelungat de migrație și așezare. Malaezienii - definiți constituțional ca musulmani care practică obiceiuri malaeziene - constituie puțin sub jumătate din populație și ocupă un rol preeminent în guvern și în viața publică. Comunitatea chineză, aproximativ un sfert din cetățenie, are o influență considerabilă în comerț și industrie, în timp ce malaezienii indieni, în principal de origine tamilă, reprezintă aproximativ șapte procente. Popoarele indigene - Orang Asli din peninsulă și nenumăratele grupuri Dayak, Kadazan-Dusun, Melanau și alte grupuri din Sabah și Sarawak - reprezintă împreună restul. Statutul de Bumiputera, care oferă un tratament preferențial social și economic, extinde preponderența politică a malaezienilor pentru a cuprinde aceste popoare indigene, însă rămâne o sursă de tensiune și dezbateri. Cetățenia este acordată în condiții stricte: celor născuți din părinți malaezieni, fără a se permite dubla cetățenie.

Pluralitatea culturală se extinde la limbă și credință. Malaeziana malaeziană, redată în alfabetul Rumi, de origine latină, servește drept singura limbă oficială a țării, deși alfabetul arab tradițional Jawi supraviețuiește în anumite contexte. Engleza își păstrează un rol secundar vibrant în afaceri și educație - într-adevăr, în Sarawak are un statut oficial egal - în timp ce Manglish, un patois colocvial care îmbină elemente malaeziane, engleze, chineze și tamile, prosperă informal. Dincolo de limba națională se află aproximativ 111 limbi indigene vii, împreună cu dialecte chinezești precum hokkien, cantoneză și mandarină, precum și tamilă, malayalam și multe altele. Islamul este religia de stat, practicată de aproximativ 63% din populație, dar garanțiile constituționale consacră libertatea religioasă pentru non-musulmani, printre care predomină budismul, creștinismul, hinduismul și credințele tradiționale chineze. Festivalurile religioase - Hari Raya Aidilfitri, Anul Nou Chinezesc, Ziua Wesak, Deepavali și Crăciunul - împart calendarul, iar tradiția „zile porților deschise” îi invită pe malaezienii de toate originile să participe la sărbătorile celorlalți.

Din punct de vedere economic, Malaezia a trecut de la dependența de staniu, cauciuc și ulei de palmier la o economie de piață diversificată și recent industrializată. Resursele naturale încă susțin exporturile - în special petrolul, uleiul de palmier (unde Malaezia rămâne un producător global de top) și gazele naturale lichefiate - dar serviciile și industria prelucrătoare au intrat în prim-plan. În 2024, sectorul serviciilor reprezenta 53,6% din PIB, industria 37,6% și agricultura 8,8%. Industria auto se clasează pe locul douăzeci și doi la nivel mondial ca producție, iar sectoarele bazate pe cunoaștere, inclusiv sistemul bancar islamic și industria prelucrătoare de înaltă tehnologie, se extind rapid. PIB-ul nominal al Malaeziei o plasează pe locul treizeci și șase la nivel global, paritatea puterii de cumpărare clasându-se pe locul treizeci și unu. Rezervele valutare - pe locul douăzeci și patru ca mărime din lume - oferă un tampon împotriva șocurilor externe, în timp ce șomajul rămâne scăzut, la aproximativ 3,4%.

Comerțul internațional prosperă datorită poziției strategice a Malaeziei pe rutele de navigație. Strâmtoarea Malacca leagă oceanele Indian și Pacific, canalizând aproximativ 80.000 de nave în fiecare an pe lângă porturile Klang, Penang și Johor. Națiunea este al douăzeci și treilea cel mai mare exportator și al douăzeci și cincilea cel mai mare importator. Cele mai mari piețe ale sale includ China, Singapore și Statele Unite. Investițiile străine directe sunt încurajate prin zeci de parcuri industriale, de la centrul de electronică Kulim Hi-Tech Park până la Parcul Tehnologic Malaysia, cu multiple fațete, de lângă Kuala Lumpur. Cu toate acestea, inegalitățile persistă: afacerile etnice chineze reprezintă aproximativ 70% din capitalizarea de piață, în ciuda faptului că reprezintă aproximativ un sfert din populație, o discrepanță înrădăcinată în modelele comerciale din epoca colonială și în politicile de după independență.

Turismul se situează ca al treilea cel mai mare contribuitor la PIB. În 2019, acesta a generat aproape șaisprezece procente din producția totală, primind 26,1 milioane de vizitatori internaționali - clasându-se pe locul paisprezece la nivel global și al patrulea în Asia. Kuala Lumpur ancorează turismul urban cu orizontul său, centrele comerciale și zonele culturale. George Town, capitala Penangului, încântă prin arhitectura colonială, arta stradală și o scenă culinară bogată; centrul orașului Malacca, inclus în lista UNESCO, păstrează secole de comerț maritim în amestecul său de clădiri olandeze, portugheze și britanice. Natura atrage o parte din vizitatori: pădurile tropicale primordiale din Taman Negara; terasele de ceai din Cameron Highlands; arhipelagurile Malaeziei, de la Langkawi, fără taxe vamale, până la Mecca pentru scufundări, precum Sipadan, Perhentian și Redang. Parcurile naționale din Borneo - formațiunile carstice din Mulu, turlele de granit din Kinabalu - și maimuțele proboscis de la Bako oferă un contrapunct la atracțiile peninsulei.

Infrastructura internă susține aceste industrii. Căile ferate, administrate de stat, se întind pe o lungime de 2.783 de kilometri pe peninsulă, inclusiv linii electrificate pentru navetiști către Kuala Lumpur. Drumurile, în număr de aproape 239.000 de kilometri, plasează Malaezia pe locul douăzeci și șase la nivel mondial. Căile navigabile interioare însumează aproximativ 7.200 de kilometri, navigabile în principal în Sabah și Sarawak. Transportul aerian converge către Aeroportul Internațional Kuala Lumpur - cel mai aglomerat din țară și al doisprezecelea cel mai aglomerat din Asia - alături de noduri din Penang, Kota Kinabalu și Kuching. Șapte porturi federale gestionează traficul de containere, conduse de Portul Klang, care se află pe locul treisprezece ca mărime la nivel global. Telecomunicațiile, al doilea în Asia de Sud-Est după Singapore, deservesc aproximativ 4,7 milioane de linii fixe și peste 30 de milioane de abonamente mobile, deși persistă lacune în mediul rural.

Producția de energie se bazează pe rezervele de petrol și gaze – a patra cea mai mare din Asia-Pacific – care furnizează o capacitate de generare de peste 29.700 de megawați. Tenaga Nasional, Sarawak Energy și Sabah Electricity supraveghează distribuția prin intermediul rețelelor regionale. În 2013, generarea totală a depășit 140.000 GWh, cu un consum de 116.000 GWh. Peste 95% din gospodării au acces la apă dulce, în principal din apele subterane, deși zonele rurale continuă să fie în urma zonelor urbane atât în ​​ceea ce privește utilitățile, cât și telecomunicațiile.

Țesătura socială a Malaeziei este legată de practici culturale și etichetă care reflectă pluralismul său. Vizitatorii își scot încălțămintea la intrarea în case sau lăcașuri de cult - hostelurile respectă adesea aceeași regulă - și evită să arate cu mâna stângă sau cu picioarele sau să atingă capul unei persoane. Se recomandă o ținută respectuoasă, în special în statele conservatoare; umerii și genunchii ar trebui acoperiți în zonele rurale, deși orașe precum Kuala Lumpur și Johor Bahru manifestă o toleranță mai mare. Alcoolul este legal pentru non-musulmani în spațiile autorizate, însă taxele mari din afara zonelor duty-free mențin prețurile ridicate; în Malaezia de Est, băuturile spirtoase de contrabandă și vinul de orez local (tuak) sunt mai accesibile. Teh tarik („ceai tras”) este băutura națională, prepararea sa teatrală și laptele îndulcit fiind emblematice pentru cultura mamak, în timp ce kopi tongkat ali ginseng promite rezistență într-o ceașcă.

Libertatea de exprimare există în anumite limite. Critica la adresa guvernului federal sau a familiilor regale nu este binevenită în discursul public, iar dezbaterile despre politicile bumiputera sau nerecunoașterea Israelului de către Malaezia sunt cel mai bine abordate cu discreție. Manifestările publice de afecțiune, deși tolerate treptat în zonele urbane, rămân tabu în regiunile rurale sau conservatoare. Relațiile între persoane de același sex, deși tolerate social în orașe, se confruntă cu interdicții legale în temeiul statutelor din epoca colonială, cu pedepse aplicate în mod variabil de către instanțele seculare și syariah.

De la recensământul timpuriu din 1960 — care a înregistrat 8,11 milioane de locuitori — populația Malaysiei a crescut constant, ajungând la 32,45 milioane în 2020 și depășind 34 de milioane până în 2025, cu o rată de creștere de aproape 1,5% anual. Aproximativ zece procente dintre locuitori sunt lucrători migranți, în timp ce refugiații — în principal din Myanmar, Filipine și Indonezia — sunt în jur de 171.500. Profilul demografic este înclinat către tineri: aproape 70% au vârste cuprinse între 15 și 64 de ani. Urbanizarea avansează rapid, șaptezeci la sută dintre malaezieni locuind acum în orașe.

Contururile Malaeziei contemporane reflectă istoria sa de comerț, migrație și guvernare. Orizonturile sale urbane se înalță alături de magazine îmbătrânite și plantații de ulei de palmier; sanctuarele sale forestiere adăpostesc atât animale sălbatice rare, cât și comunități indigene; societatea sa multietnică menține o dezbatere animată despre identitate și politică. Pentru mulți, atracția Malaeziei constă chiar în această interacțiune de contraste: eficiența căilor ferate de mare viteză echilibrată cu liniștea coronamentului pădurilor tropicale; vârtejul artei kolam cu cretă la festivalurile hinduse alături de rugăciunile din zori la moschei; zgomotul tarabelor ambulante care vând char kway teow alături de turnuri elegante de sticlă care găzduiesc corporații multinaționale. În aceste interstiții de timp și loc, Malaezia continuă să evolueze - ancorată în trecutul său, conștientă de diversitatea sa și pregătită să-și modeleze viitorul.